DECIZIE Nr.
708 din 17 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 526 din 11 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Teodor Răşinar în Dosarul nr. 1.468/242/2007 al
Judecătoriei Huedin.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 529
D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de
Toadere Nicodim în Dosarul nr. 569/242/2007 al Judecătoriei Huedin.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 528 D/2008 şi nr. 529 D/2008,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
Dosarului nr. 529 D/2008 la Dosarul nr. 528 D/2008, care a fost primul
înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu
încalcă prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele: Prin încheierile din 30 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr.
1.468/242/2007 şi nr. 569/242/2007, Judecătoria Huedin a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171
alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Teodor Răşinar şi, respectiv, de Toadere Nicodim în dosarele menţionate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în ambele dosare conexate se susţine, în esenţă, că art. 171 alin.
3 din Codul de procedură penală instituie o diferenţă de tratament între
acuzaţii penal care nu au fost trimişi în judecată şi cei trimişi în judecată,
diferenţă care nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, astfel încât
constituie un act de discriminare ce contravine art. 16 din Constituţie, precum
şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In opinia autorilor
excepţiei, dacă legiuitorul a dorit să acorde unele garanţii procedurale
inculpatului trimis în judecată, nu există nicio raţiune pentru care aceleaşi
garanţii să nu fie acordate şi celui care nu a fost încă trimis în judecată,
asigurarea unei apărări eficace în folosul unei persoane acuzate fiind absolut
vitală în cursul fazei iniţiale a procesului penal.
Judecătoria Huedin apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi. Arată că „persoanele
care, chiar fiind pusă în mişcare acţiunea penală împotriva lor, nu se găsesc
în situaţia de a fi finalizată urmărirea penală nu au aceeaşi situaţie cu aceea
a persoanelor care sunt trimise în judecată şi care beneficiază de asistenţă
juridică obligatorie".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Arată că „dispoziţiile legale
referitoare la cazurile stabilite de legiuitor în care asistenţa juridică este
obligatorie în cursul judecăţii se aplică în mod egal tuturor persoanelor
vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare.
Faptul că prevederile legale indicate nu instituie obligativitatea asistenţei
juridice în toate fazele procesului penal şi cu privire la toate părţile din
proces nu este de natură să contravină principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situaţii
egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite
tratamentele nu pot fi decât diferite".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Asistenţa învinuitului sau a inculpatului, care au
următorul conţinut: „In cursul judecăţii, asistenţa juridică este
obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită
pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai
mare."
Se susţine că acest text de lege încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi
şi ale art. 20 - Tratatele internaţionale
privind drepturile omului, cu raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 171 alin.
3 din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea
fundamentală şi faţă de critici similare.
In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 312 din 13
martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din
17 aprilie 2008, Decizia nr. 102 din 14 februarie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, şi Decizia nr. 365
din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735
din 12 august 2005, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de
procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au
fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art.147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin.(1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Teodor Răşinar şi, respectiv, de Toadere Nicodim în dosarele nr.
1.468/242/2007 şi nr. 569/242/2007 ale Judecătoriei Huedin.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta