DECIZIE   Nr. 685 din 10 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 931 din 16 noiembrie 2006

Ioan Vida                                   -  preşedinte

Nicolae Cochinescu                   -  judecător

Aspazia Cojocaru                      -  judecător

Kozsokar Gabor                        -  judecător

Acsinte Gaspar                          -  judecător

Petre Ninosu                              -  judecător

Ion Predescu                             -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu              -  judecător

Tudorel Toader                          -  judecător

Ion Tiucă                                    -  procuror

Daniela Ramona Mariţiu           -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Afin România" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.385/112/2006 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având  în  vedere  actele  şi   lucrările  dosarului,   reţine următoarele:

Prin Incheierea din 12 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.385/112/2006, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de către Societatea Comercială „Afin România" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unui recurs civil.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală este neconstituţional, deoarece măsura confiscării cisternelor, recipientelor şi a mijloacelor de transport la care se referă acest text de lege contravine art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, care ocroteşte dreptul de proprietate. Astfel, se arată că, deoarece legea nu face distincţie după cum respectivele cisterne, recipiente şi mijloace de transport aparţin sau nu contravenientului, se aduce atingere dreptului de proprietate al altor persoane, în speţă societăţii de leasing căreia îi aparţin aceste bunuri folosite la săvârşirea contravenţiei. Astfel, deoarece societatea de leasing a transferat contravenientului numai dreptul de folosinţă asupra acestor bunuri, nu şi dreptul de proprietate, patrimoniul acesteia va fi în mod nejustificat afectat de măsura confiscării, care urmăreşte sancţionarea contravenientului, însă prejudiciază o terţă persoană.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, dispoziţii potrivit cărora: „(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), precum şi cu:[...]b)confiscarea cisternelor, recipientelor şi a mijloacelor de transport utilizate in transportul alcoolului etilic şi al distilatelor, in cazul prevăzut la alin. (1) lit. k);".

In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 190 din Codul de procedură fiscală sancţionează cu amendă contravenţională şi confiscarea unor bunuri transportul de alcool etilic şi de distilate, efectuat prin cisterne sau recipiente care nu poartă sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt însoţite de documentul de însoţire prevăzut la titlul VII din Codul fiscal. Măsura confiscării bunurilor respective se aplică indiferent dacă acestea aparţin contravenientului sau sunt deţinute de acesta cu titlu precar (în speţă, în temeiul unui contract de leasing).

De asemenea, Curtea constată că garantarea dreptului de proprietate, precum şi desfăşurarea liberă a unei activităţi comerciale implică respectarea de către toţi comercianţii a obligaţiilor ce le revin în această calitate; textele constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza finală şi alin. (9), care cuprind prevederi referitoare la protecţia proprietăţii private şi limitele acestui drept, demonstrează că însăşi Constituţia exclude protecţia bunurilor folosite la săvârşirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte.

In concordanţă cu dispoziţiile constituţionale, proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit şi deci este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare a unor produse de către agenţii economici contravine legii. In acest sens este, de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 105 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003.

Faptul că bunurile confiscate nu aparţin contravenientului, ci unei terţe persoane, în speţă societăţii de leasing, nu poate atrage ineficienta acestei măsuri sancţionatorii. Pe de o parte, Constituţia prevede în art. 44 alin. (9) că „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. O altă interpretare ar conduce la posibilitatea eludării cu uşurinţă a dispoziţiilor legale, deoarece de fiecare dată contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul că este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicită de transport ar putea continua. Pe de altă parte, finanţatorul proprietar al bunurilor respective, utilizate în mod ilicit, nu se poate prevala de caracterul personal al răspunderii contravenţionale, deoarece a încredinţat folosinţa bunului său asumându-şi riscul ca activitatea utilizatorului să genereze un pericol pentru societate. De altfel, pentru a-şi recupera prejudiciul, finanţatorul proprietar are la îndemână calea acţiunii în justiţie împotriva utilizatorului, în temeiul contractului de leasing încheiat cu acesta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Afin România" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.385/112/2006 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu