DECIZIE Nr. 62 din 6 aprilie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin.
3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 280 din 21 iunie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din
Codul penal, exceptie ridicata de Nicu Pitzemberger, Florin Tudor si Ciprian
Costea in Dosarul nr. 1.884/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a
penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta constanta
a Curtii Constitutionale in materie, solicita respingerea exceptiei ca
neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 23 septembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr.
1.884/1999, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81
alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal. Exceptia a
fost ridicata de Nicu Pitzemberger, Florin Tudor si Ciprian Costea intr-o cauza
penala avand ca obiect judecarea recursurilor declarate de acestia impotriva
Sentintei penale nr. 6 din 6 ianuarie 1999, pronuntata de Judecatoria
Lehliu-Gara in Dosarul nr. 1.081/1998, si Deciziei penale nr. 106 A din 17
aprilie 1999, pronuntata de Tribunalul Calarasi in Dosarul nr. 768/1999.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate, "introduse prin Legea nr. 140/1996, creeaza o
discriminare intre cetatenii romani care au savarsit infractiuni pentru care
pedeapsa maxima prevazuta de lege depaseste 12 ani si cei care au savarsit
infractiuni pentru care pedeapsa maxima prevazuta de lege este de cel mult 12
ani", prin aceea ca, in prima situatie, interzic luarea unor masuri de
individualizare a executarii pedepsei, cum sunt suspendarea conditionata a
executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau
executarea pedepsei la locul de munca. De aceea, considera ca aceste texte de
lege, care nu permit o justa individualizare a pedepselor, contravin art. 4 si
16 din Constitutie. Astfel, arata ca, "in prima situatie, desi se poate
aprecia in unele cazuri ca pericolul social al faptei este foarte redus si
infractorul ar putea beneficia de circumstante atenuante care sa coboare
cuantumul pedepsei sub minimul special, prevederile legale mentionate mai sus
exclud posibilitatea ca inculpatul sa execute pedeapsa la locul de munca sau sa
beneficieze de suspendarea executarii pedepsei, desi ar exista posibilitati de
indreptare mai bune decat prin executarea pedepsei intr-un penitenciar".
In continuare, arata ca, "in a doua situatie, pot exista cazuri in care se
considera ca infractorul a savarsit fapta in anumite circumstante agravante,
iar pericolul social al acesteia este foarte mare. Cu toate acestea, chiar daca
pedeapsa aplicata ar depasi maximul special prevazut de lege, de 12 ani (prin
adaugare de sporuri), inculpatul are dreptul sa beneficieze de dispozitiile
favorabile privind executarea pedepsei la locul de munca sau suspendarea
executarii pedepsei".
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala, exprimandu-si opinia,
apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, dispozitiile
art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal
nefiind contrare prevederilor art. 4 si 16 din Constitutie.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textele de lege criticate nu
contravin prevederilor constitutionale ale art. 4, privind unitatea poporului
si egalitatea intre cetateni, si nici celor ale art. 16, care consfintesc
egalitatea in drepturi a cetatenilor. Se invoca, in acest sens, jurisprudenta
Curtii Constitutionale, concretizata in deciziile nr. 25 din 23 februarie 1999
si nr. 79 din 20 mai 1999.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie urmatoarele dispozitii legale:
- Art. 81 alin. 3 din Codul penal: "Suspendarea conditionata a
executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in
cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura.";
- Art. 86^1 alin. 3 din Codul penal: "Suspendarea executarii pedepsei
sub supraveghere nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in
cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura.";
- Art. 86^7 alin. 3 din Codul penal: "Executarea pedepsei la locul de
munca nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care
legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul
infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura."
Autorul exceptiei, invocand neconstitutionalitatea prevederilor art. 81
alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, apreciaza
ca au fost incalcate art. 4 si 16 din Constitutie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
semnificativa pentru solutionarea acesteia este raportarea dispozitiilor legale
criticate la prevederile constitutionale ale alin. (1) al art. 16, care au
urmatorul continut: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari."
Cu privire la dispozitiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, jurisprudenta
Curtii Constitutionale este constanta, statuandu-se, prin mai multe decizii, ca
aceste prevederi sunt constitutionale. In acest sens, Curtea Constitutionala
s-a pronuntat prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, si prin Decizia nr.
79 din 20 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
323 din 6 iulie 1999. In considerentele acestor decizii Curtea a retinut ca,
desi prin art. 81 alin. 3 legiuitorul a restrans aplicarea masurii de
individualizare a pedepsei, in sensul ca nu poate fi dispusa in cazul
persoanelor care au savarsit, cu intentie, infractiunile mentionate de acest
text de lege, aceasta nu contravine insa prevederilor constitutionale ale art.
16 alin. (1), deoarece limitarea legala a aplicarii suspendarii conditionate nu
incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi. Drepturile
fundamentale reprezinta o constanta a personalitatii cetateanului, o sansa
egala acordata fiecarui individ si, din aceasta cauza, principiul egalitatii
cuprinde egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, iar
nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetateni in
comparatie cu alta. In aceasta situatie este evident ca regimul pedepselor
constituie o problema de politica penala, pe care organul legislativ este
singurul indreptatit sa o solutioneze in functie de imprejurarile existente la
un moment dat in domeniul criminalitatii. Prin masura suspendarii conditionate
a executarii pedepsei in conditiile art. 81 alin. 3 din Codul penal s-a
urmarit, in exclusivitate, instituirea unui tratament penal mai sever pentru
acele categorii de infractiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de
pericol ridicat. In asemenea conditii, incalcarea principiului egalitatii s-ar
putea pune in discutie numai daca instituirea unor astfel de masuri ar crea
discriminari intre cetateni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul
constituant. Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie vizeaza egalitatea
in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea
acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, iar nu si identitatea de
tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In
felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit
fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui.
De asemenea, referitor la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 95 din 17 iunie 1999, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999, si prin
Decizia nr. 202 din 25 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 68 din 16 februarie 2000. Cu acele prilejuri, in
legatura cu sustinerea conform careia limita de 12 ani, prevazuta la art. 81
alin. 3 din Codul penal, pana la care poate fi acordata suspendarea
conditionata a executarii pedepsei este necesar sa fie reevaluata fata de
limitele speciale ale pedepsei inchisorii prevazute de Legea nr. 140/1996,
Curtea a constatat ca, desi reala, aceasta nu este totusi o problema de control
de constitutionalitate a legii, subliniindu-se ca Parlamentul este unica
autoritate legiuitoare a tarii care adopta reglementari, inclusiv pentru
instituirea mijloacelor de individualizare a pedepselor, asa cum este
suspendarea executarii pedepsei, in cele doua forme ale sale, sau executarea
pedepsei la locul de munca, precum si in vederea stabilirii conditiilor si a
sferei de incidenta a acestor mijloace de individualizare a executarii
pedepselor.
Solutiile adoptate de Curtea Constitutionala in aceste decizii, precum si
considerentele pe care s-au intemeiat isi pastreaza valabilitatea si in cauza
de fata.
In sfarsit, in legatura cu critica potrivit careia dispozitiile art. 86^1
alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal contravin prevederilor
constitutionale ale art. 4 si 16, se constata ca aceasta este neintemeiata,
deoarece intre limitarea legala a aplicarii mijloacelor de individualizare
judiciara a executarii pedepselor si criteriile egalitatii prevazute de textele
constitutionale mentionate nu se poate retine nici o legatura, textele constitutionale
mentionate nefiind pertinente in solutionarea exceptiei ridicate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3,
art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de
Nicu Pitzemberger, Florin Tudor si Ciprian Costea in Dosarul nr. 1.884/1999 al
Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 aprilie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Doina Suliman