DECIZIE Nr. 6 din 13 ianuarie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 384^1,
449, art. 516 pct. 8, art. 518, 519 si 520 din Codul de procedura civila,
modificat si completat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 129 din 12 februarie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 384^1, 449, art. 516 pct. 8, art. 518, 519 si 520 din Codul
de procedura civila, modificat si completat prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 138/2000, exceptie ridicata de Vasile Salariu si Lucia Salariu
in Dosarul nr. 1.217/2003 al Tribunalului Iasi.
La apelul nominal raspund autorii exceptiei Vasile Salariu si Lucia Salariu,
reprezentati prin avocat Romul Vonica, cu delegatie la dosar, lipsa fiind
celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autorilor exceptiei solicita
admiterea acesteia astfel cum a fost formulata in fata instantei de judecata,
aratand ca prin dispozitiile criticate debitorul este lipsit de posibilitatea
exercitarii unei cai de atac impotriva actului de adjudecare (desi acest drept
era prevazut anterior modificarii Codului de procedura civila prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 138/2000), in prezent, calea de atac fiind
reglementata numai in favoarea adjudecatarului. Totodata, arata ca dispozitiile
criticate permit instrainarea proprietatii debitorului fara sa-i garanteze
acestuia actiunea in justitie, avand in vedere ca actul indeplinit de un
executor judecatoresc - si anume, actul de adjudecare - nu este supus
controlului exercitat de catre instantele judecatoresti. Astfel, se incalca
prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea
cetatenilor in fata legii, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale
art. 41 referitoare la protectia proprietatii private, ale art. 125 alin. (1)
referitoare la instantele judecatoresti, precum si ale art. 128 privitoare la
folosirea cailor de atac. De asemenea, in opinia autorilor exceptiei,
dispozitiile legale criticate incalca si prevederile art. 17 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul oricarei persoane la
proprietate si interdictia lipsirii in mod arbitrar de proprietate, ale art. 6
pct. 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil,
respectiv dreptul de a se adresa efectiv unei instante nationale in cazul
incalcarii unor drepturi sau libertati recunoscute de conventie, pe cele ale
art. 1 din primul Protocol aditional la conventie privind dreptul oricarei
persoane la respectarea bunurilor sale, precum si pe cele ale art. 14 din Pactul
international privind drepturile civile si politice, referitoare la egalitatea
oamenilor in fata instantelor judecatoresti si dreptul la un proces echitabil.
Pe de alta parte, aparatorul autorilor exceptiei sustine ca dispozitiile
legale criticate sunt neconstitutionale, incalcand prevederile art. 115 alin.
(4) din Constitutia revizuita, deoarece au fost modificate printr-o ordonanta
de urgenta a Guvernului, care a fost adoptata fara sa existe un caz
exceptional, invocand in acest sens si Decizia Curtii Constitutionale nr.
83/1998.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, apreciind, pe de-o parte, ca Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 138/2000 a fost adoptata cu respectarea prevederilor
constitutionale ale art. 114 alin. (4), iar pe de alta parte, ca dispozitiile
legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorii
exceptiei, intrucat acestea instituie norme speciale de procedura, elaborate de
legiuitor in considerarea unor situatii speciale si care reprezinta reale
garantii procesuale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 iulie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.217/2003,
Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 384^1, 449, art. 516 pct. 8, art.
518, 519 si 520 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, exceptie ridicata de Vasile
Salariu si Lucia Salariu intr-o cauza civila avand ca obiect solutionarea unei
contestatii in anulare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca
dispozitiile legale criticate, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 138/2000, sunt contrare prevederilor art. 16 alin.
(1), art. 21, art. 41 alin. (1), (2) si (3), art. 125 alin. (1) si art. 128 din
Constitutie, precum si reglementarilor cuprinse in art. 17 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, art. 6 pct. 1 si art. 13 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 1 din primul
Protocol aditional la conventie si art. 14 din Pactul international cu privire
la drepturile civile si politice. Autorii exceptiei critica aceste norme
procedurale, in principal, pentru ca nu prevad pentru debitor vreo cale de atac
impotriva actului de adjudecare, acest drept fiind prevazut in favoarea altor
persoane, pentru ca permit instrainarea proprietatii debitorului fara sa
garanteze dreptul acestuia la actiunea in justitie impotriva acestui act,
pentru ca actele indeplinite de executorii judecatoresti nu sunt supuse
controlului instantei judecatoresti si pentru ca nu asigura un proces echitabil
pentru debitor, care nu poate ataca in justitie actul indeplinit de executorul
judecatoresc. Autorii exceptiei considera ca textele legale criticate sunt
neconstitutionale si pentru faptul ca au fost introduse sau modificate prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila, adoptata cu incalcarea prevederilor
art. 114 alin. (4) din Constitutie, deoarece nu a existat cazul exceptional
care sa impuna modificarea Codului de procedura civila printr-o ordonanta de
urgenta.
Tribunalul Iasi, contrar dispozitiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, republicata, nu si-a exprimat opinia in legatura cu exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si
punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata. In acest sens, arata ca prin modificarile aduse Codului de
procedura civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 se
stabilesc "pentru desfasurarea procesului civil, inclusiv a executarii
silite, reguli, drepturi, obligatii si garantii procesuale, egale pentru toti
justitiabilii ce au aceeasi pozitie procesuala, in realizarea acelorasi
categorii de drepturi si interese legitime". Debitorii urmariti au la
dispozitie suficiente mijloace procedurale pentru apararea drepturilor si
intereselor lor legitime. Dreptul executorului judecatoresc de a intra in
incaperile detinute de debitor se intemeiaza pe prevederile art. 27 alin. (2)
lit. a) din Constitutie. Actul de adjudecare se intocmeste de executorul
judecatoresc dupa finalizarea adjudecarii, pe baza procesului-verbal de licitatie,
deci in momentul cand si pentru debitor a expirat termenul de contestare a
licitatiei. Astfel, este firesc ca actul de adjudecare sa poata fi atacat numai
de tertii indreptatiti la cererea de evictiune, nu si de debitor.
Constitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 a fost
constatata de Curtea Constitutionala si prin Decizia nr. 247/2002.
Avocatul Poporului apreciaza ca toate dispozitiile legale criticate prin
exceptia ridicata sunt constitutionale. Aceste dispozitii legale nu instituie
diferente de tratament juridic, privilegii ori discriminari intre creditor si
debitor, prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie nefiind incalcate. Nu
este intemeiata nici critica privind incalcarea prevederilor art. 21, 125 si
128 din Constitutie, intrucat nu se aduce ingradire dreptului nici unei
persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si a intereselor
sale legitime, textele de lege criticate fiind norme de procedura speciale,
elaborate de legiuitor pentru o situatie speciala. Obligatia depunerii unei
cautiuni nu este de natura sa lezeze drepturile prevazute de art. 41 alin. (1),
(2) si (3) din Constitutie, ci constituie o garantie pentru exercitarea cu
buna-credinta a dreptului de a se adresa justitiei. Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 138/2000 a fost adoptata cu respectarea prevederilor art. 114
alin. (4) din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
384^1, 449, art. 516 pct. 8, art. 518, 519 si ale art. 520 din Codul de
procedura civila, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 138/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 479 din 2 octombrie 2000, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 59/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 217 din
27 aprilie 2001, dispozitii care au urmatorul continut:
- Art. 384^1: "In vederea executarii unei hotarari judecatoresti,
executorul judecatoresc poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul,
resedinta sau sediul unei persoane, precum si in orice alte locuri, cu
consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, cu forta publica.
In cazul altor titluri executorii decat hotararile judecatoresti, la
cererea executorului judecatoresc, instanta de executare va autoriza, prin
hotarare, intrarea in locurile mentionate la alin. 1. Instanta se pronunta de
urgenta in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin hotarare irevocabila
si executorie.";
- Art. 449: "In cazul vanzarilor facute in conditiile prezentei
sectiuni nu este admisibila nici o cerere de desfiintare a vanzarii impotriva
tertului adjudecatar care a platit pretul, in afara de cazul in care a existat
frauda din partea acestuia.
Cand adjudecatar a fost creditorul, vanzarea va putea fi desfiintata, daca
exista temei de nulitate.";
- Art. 516 pct. 8: "Dupa plata integrala a pretului sau a avansului
prevazut de art. 515, daca imobilul a fost vandut cu plata in rate, executorul,
pe baza procesului-verbal de licitatie, va intocmi actul de adjudecare, care va
cuprinde urmatoarele mentiuni: [...] 8. mentiunea ca actul de adjudecare este
titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara, precum si
faptul ca, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu impotriva debitorului,
daca imobilul se afla in posesiunea acestuia din urma;";
- Art. 518: "Prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau,
dupa caz, un alt drept real care a facut obiectul urmaririi silite se transmite
de la debitor la adjudecatar. De la aceasta data adjudecatarul are dreptul la
fructe si venituri, datoreaza dobanzile pana la plata integrala a pretului si
suporta toate sarcinile imobilului.
Prin intabulare adjudecatarul dobandeste dreptul de a dispune de imobilul
vandut, potrivit regulilor de carte funciara.
De la data intabularii imobilul ramane liber de orice ipoteci sau alte
sarcini privind garantarea drepturilor de creanta, creditorii putandu-si
realiza aceste drepturi numai din pretul obtinut. Daca pretul de adjudecare se
plateste in rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.
Ipotecile si celelalte sarcini reale se vor radia din oficiu, afara de cele
pentru care adjudecatarul ar conveni sa fie mentinute; de asemenea, vor fi
radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior inscrierii vreunei
ipoteci, daca vanzarea s-a facut in conditiile prevazute de art. 509 alin. 4,
toate notarile facute cu urmarirea silita, precum si interdictia de instrainare
sau de grevare, daca exista.
Daca imobilul a fost cumparat cu plata pretului in rate, cumparatorul nu il
va putea instraina sau greva, fara incuviintarea creditorilor urmaritori,
inainte de plata integrala a pretului.";
- Art. 519: "Locatiunea si celelalte acte juridice privitoare la
imobil raman in fiinta sau, dupa caz, inceteaza, potrivit legii.
Platile facute inainte de scadenta de catre locatar sau alte persoane
interesate sunt supuse dispozitiilor art. 498 alin. 3.";
- Art. 520: "Orice cerere de evictiune, totala sau partiala, privind
imobilul adjudecat se va prescrie in termen de 3 ani de la data inscrierii
actului de adjudecare in cartea funciara. Aceasta prescriptie curge si
impotriva disparutilor, minorilor si persoanelor puse sub interdictie."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia
apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile
constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 21, art. 41 alin. (1), (2) si (3),
art. 114 alin. (4), art. 125 alin. (1) si art. 128, care, in urma revizuirii si
republicarii Constitutiei Romaniei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44
alin. (1), (2) si (3), art. 115 alin. (4), art. 126 alin. (1), respectiv art.
129, avand in prezent urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite.";
- Art. 44 alin. (1), (2) si (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum
si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.";
- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonante de urgenta
numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand
obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.";
- Art. 126 alin. (1): "Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de
Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de
lege.";
- Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.";
De asemenea, autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate
contravin si urmatoarelor prevederi din acte internationale:
- Art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "1. Orice
persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cat si in asociere cu altii.
2. Nimeni nu va fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa.";
- Art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
[...]";
- Art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale: "Orice persoana, ale carei drepturi si
libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa
se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea
s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor
oficiale.";
- Art. 1 pct. 1 din primul Protocol aditional la conventie: "Orice
persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni
nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica
si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului
international.";
- Art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice: "Toti oamenii sunt egali in fata tribunalelor si curtilor de
justitie. Orice persoana are dreptul ca litigiul in care se afla sa fie
examinat in mod echitabil si public de catre un tribunal competent, independent
si impartial, stabilit prin lege, care sa decida fie asupra temeiniciei
oricarei invinuiri penale indreptate impotriva ei, fie asupra contestatiilor
privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. [...]"
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
I. Referitor la motivele de neconstitutionalitate extrinseca a
dispozitiilor legale criticate, introduse, modificate sau completate prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, Curtea constata ca aceste
motive trebuie analizate in raport cu prevederile constitutionale in vigoare la
momentul adoptarii respectivei ordonante de urgenta a Guvernului, iar nu in
raport cu cele existente in momentul solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate,
asa cum fara temei sustin autorii acesteia. Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 138/2000 a fost adoptata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 429 din
23 octombrie 2003 de revizuire a Constitutiei Romaniei si, ca atare,
constitutionalitatea extrinseca a acesteia va fi analizata prin raportare la
dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, in vigoare in momentul
adoptarii sale.
Curtea s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 138/2000 prin Decizia nr. 247 din 17 septembrie 2002,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 22 octombrie
2002, constatand ca aceasta a fost adoptata cu respectarea prevederilor art.
114 alin. (4) din Constitutie. Neexistand elemente noi de natura sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii in aceasta materie, considerentele si
solutia acestei decizii raman valabile si in prezenta cauza.
II. In ceea ce priveste critica pentru motive de neconstitutionalitate a
unor dispozitii legale din Codul de procedura civila, Curtea constata ca
autorii exceptiei au in vedere faptul ca nu sunt prevazute cai de atac, pe care
sa le exercite debitorul, impotriva actelor executorului judecatoresc,
respectiv a actului de adjudecare.
Curtea constata ca dispozitiile legale criticate sunt deopotriva aplicabile
tuturor persoanelor care se afla in aceeasi situatie, in aceeasi pozitie
procesuala, respectiv de debitor ale carui bunuri sunt urmarite prin masuri de
executare silita, pe baza unor hotarari judecatoresti definitive si
irevocabile. Nu sunt instituite privilegii sau discriminari si, ca atare, este
nefondata critica de neconstitutionalitate privind incalcarea dispozitiilor
art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare la egalitatea cetatenilor in fata
legii si a autoritatilor publice.
Totodata, Curtea observa ca dispozitiile legale criticate nu ingradesc
accesul liber la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie si nu sunt
contrare nici prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (1) si ale art.
129 referitoare la realizarea justitiei, respectiv la dreptul de exercitare a
cailor de atac. Pana la intocmirea actului de adjudecare, procesul a trecut
prin mai multe faze, in care si debitorul a avut posibilitatea exercitarii
tuturor drepturilor. Obligatia de plata a fost stabilita in cadrul unui proces
in care toate partile au putut exercita dreptul la aparare, inclusiv caile
legale de atac. Neindeplinirea de bunavoie a obligatiei de plata a determinat
executarea silita, iar in aceasta faza procesuala debitorul poate face
contestatie la executare impotriva executarii silite insesi, precum si
impotriva oricarui act de executare, cale de atac care se solutioneaza de catre
instantele judecatoresti. De asemenea, debitorul poate contesta si licitatia
organizata pentru vanzarea bunurilor, putand cere si desfiintarea vanzarii daca
a existat frauda din partea tertului adjudecatar. Actul de adjudecare
finalizeaza procedura de executare silita si este firesc ca in baza acestuia sa
opereze transferul dreptului de proprietate, cu toate efectele sale. In aceasta
situatie numai tertul lezat in drepturile sale poate promova cerere de
evictiune.
Cu privire la pretinsa incalcare a prevederilor art. 44 alin. (1), (2) si
(3) din Constitutie, republicata, referitoare la garantarea dreptului de
proprietate privata, Curtea constata ca executarea silita a unei obligatii de
plata rezulta dintr-un titlu executoriu legal, aceasta executare nefiind de
natura sa lezeze dreptul de proprietate al celui obligat la plata. Prin aceasta
masura se asigura realizarea drepturilor legale ale creditorului.
Referitor la dispozitiile art. 384^1 din Codul de procedura civila, care
prevad ca in cazul neindeplinirii de bunavoie a obligatiei de plata si cand
debitorul nu consimte la intrarea in incaperile sale a executorului
judecatoresc, acesta intra cu forta publica, Curtea constata ca, in temeiul
prevederilor art. 27 alin. (2) lit. a) din Constitutie, republicata, pentru
executarea unei hotarari judecatoresti, se poate deroga prin lege de la
principiul inviolabilitatii domiciliului.
In ceea ce priveste reglementarile internationale referitoare la dreptul la
un proces echitabil, la exercitarea dreptului la aparare si a cailor de atac,
precum si la dreptul de proprietate, invocate de autorii exceptiei, acestea
sunt cuprinse in mod corespunzator si in prevederile Constitutiei Romaniei.
Prin urmare, neretinandu-se incalcarea vreunei norme constitutionale, nu se
poate retine nici nerespectarea prevederilor din reglementarile internationale
invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 384^1, 449,
art. 516 pct. 8, art. 518, 519 si 520 din Codul de procedura civila, modificat
si completat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, exceptie
ridicata de Vasile Salariu si Lucia Salariu in Dosarul nr. 1.217/2003 al
Tribunalului Iasi.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 ianuarie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiorean