Decizia Nr.576 din 29.09.2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1042 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucian Eduard Coca şi Rodica Coca în Dosarul nr. 2.987/192/2014 al Judecătoriei Bolintin-Vale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 202D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că în cazul dispoziţiei legale criticate există o limitare a apărărilor pârâtului dată de urgenţa care caracterizează procedura evacuării, însă există un raport de proporţionalitate între mijlocul folosit de legiuitor şi scopul avut în vedere de acesta. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.987/192/2014, Judecătoria Bolintin-Vale a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.042 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucian Eduard Coca şi Rodica Coca într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de evacuare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin lipsirea pârâtului de posibilitatea de a formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, chiar dacă pretenţiile sale urmează să fie valorificate pe cale separată, se încalcă dreptul la apărare, la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi egalitatea armelor într-un proces, pârâtul fiind lipsit în această procedură de posibilitatea de a se apăra şi de a formula cereri în susţinerea apărărilor sale.6. Judecătoria Bolintin-Vale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului. Astfel, pârâţii au posibilitatea de a depune întâmpinare şi de a-şi formula apărările necesare, procedura evacuării prevăzută de art. 1.033 şi următoarele din Codul de procedură civilă fiind una contradictorie.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1.042 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Se observă că, după sesizarea Curţii Constituţionale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, iar după renumerotare textul de lege criticat se regăseşte la art. 1.043 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care are următorul cuprins: „Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.“11. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că dispoziţiile legale care reglementează procedura specială a evacuării au fost adoptate de legiuitor în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Procedura astfel reglementată asigură dreptul părţilor la un proces echitabil, prin garantarea exercitării tuturor drepturilor procesuale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 25 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015). 13. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1.043 cuprins în titlul XI - Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept al cărţii a VI-a - Proceduri speciale din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea prevăd că pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii reglementate din acest titlu, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.14. Astfel, referitor la criticile autorilor excepţiei potrivit cărora prin lipsirea pârâtului de posibilitatea de a formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie se încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, Curtea reţine că, spre deosebire de acţiunea în evacuare promovată pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale pârâtul nu are posibilitatea formulării unor asemenea cereri, situaţie care se justifică prin caracterul urgent al soluţionării cererii principale şi prin caracterul sumar al dezbaterilor care privesc condiţiile în care pârâtul ocupă imobilul şi la cele care privesc obligaţia acestuia de a părăsi imobilul. Însă pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 1.043. De altfel, Curtea mai reţine că cererile menţionate de dispoziţia legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct.15. Prin urmare, faptul că pârâtul nu poate formula cerere reconvenţională, deci nu poate emite pretenţii proprii împotriva reclamantului, nu este de natură a afecta caracterul echitabil al procedurii, având în vedere că, potrivit art. 1.034 şi următoarele din Codul de procedură civilă, procedura evacuării este una contradictorie, în cadrul căreia pârâtul poate depune întâmpinare şi are posibilitatea de a-şi formula apărările necesare.16. În această situaţie Curtea constată că dispoziţia legală criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil, iar pârâţii nu pot fi consideraţi dezavantajaţi faţă de reclamant în cadrul procedurii speciale a evacuării, având la îndemână mijloacele necesare şi suficiente pentru a-şi formula apărarea.17. De altfel, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, paragraful 19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015).18. Având în vedere că nu s-a constatat încălcarea vreunui drept sau libertăţi fundamentale, invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie nu poate fi reţinută, aceasta neavând incidenţă în cauză.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucian Eduard Coca şi Rodica Coca în Dosarul nr. 2.987/192/2014 al Judecătoriei Bolintin-Vale şi constată că dispoziţiile art. 1.043 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Bolintin-Vale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin