DECIZIE Nr.
575 din 19 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 889 din 1 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Silviu
Strungariu Ionaşcu în Dosarul nr. 1.579/2005 al Judecătoriei Lieşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ridicate,
întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din
Constituţie invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 martie 2006 pronunţată în
Dosarul nr. 1.579/2005 Judecătoria Lieşti a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstitutionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Silviu Strungariu Ionaşcu
într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva
procesului-verbal de contravenţie întocmit în temeiul ordonanţei criticate.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine că „la momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 nu a existat un caz excepţional sau vreo situaţie
extraordinară pentru a fi reglementată circulaţia pe drumurile publice printr-o
ordonanţă de urgenţă", aşa încât „întregul act normativ are caracter
neconstituţional". In consecinţă, consideră că sunt încălcate
„dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţia României, astfel cum a
fost revizuită, respectiv în raport de dispoziţiile art. 114 alin. (4) din
Constituţia României, astfel cum era în vigoare la momentul publicării
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002".
Judecătoria Lieşti consideră
că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Aceasta, deoarece
constituţionalitatea ordonanţei criticate trebuie analizată în raport cu
dispoziţiile art. 114 alin.
(4) din Constituţie, în vigoare la data adoptării ei, text care impunea
condiţia existenţei cazului excepţional, asupra căruia doar Guvernul poate
aprecia. Or, din expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, rezultă că dubla condiţie a existenţei
cazului excepţional şi a urgenţei a fost îndeplinită. In legătură cu susţinerea
referitoare la necesitatea motivării urgenţei în cuprinsul ordonanţei, se arată
că dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, în vigoare la data
adoptării ordonanţei criticate, nu obligau la aceasta, „aşa cum o cer în
prezent prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţia României,
republicată". Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la
constituţionalitatea acestei ordonanţe.
Avocatul Poporului consideră
că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este constituţională,
invocând in acest sens jurisprudenţa Curţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, în
legătură cu care, în esenţă, se susţine că a fost adoptată cu încălcarea
„dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţia României, astfel cum a
fost revizuită, respectiv în raport de dispoziţiile art. 114 alin. (4) din
Constituţia României, astfel cum era în vigoare la momentul publicării
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002".
- Art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită
prevedea: „(4) In cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de
urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la
Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod
obligatoriu.";
- Art. 115 alin. (4)
şi (5) din Constituţia revizuită prevede: „(4)
Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă
numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având
obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după
depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie
sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în
sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz,
de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera
sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi
se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă.
Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu
majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie
2005, a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este constituţională în
integralitatea sa.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că
din expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei
criticate rezultă îndeplinirea dublei condiţii prevăzute de art. 114 alin. (4)
din Constituţia nerevizuită, şi anume existenţa cazului excepţional şi a urgenţei.
Concluzia se desprinde din precizările făcute de Guvern în sensul că
„amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter
tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare,
concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea
sancţiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte". Totodată,
promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe
drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă „a fost determinată de
necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu noile reglementări
europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte
important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative
având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţării.
Promovarea în regim de urgenţă este determinată, nu în ultimul rând, şi de
necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România
în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar".
Cele statuate prin decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au
intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie.
Cât priveşte susţinerea referitoare la necesitatea
motivării urgenţei în cuprinsul ordonanţei, dispoziţiile art. 114 alin. (4) din
Constituţia nerevizuită, la care se raportează în prezenta cauză controlul de
constituţionalitate, nu obligau la aceasta, „aşa cum o cer în prezent
prevederile art. 115 din Constituţia României, republicată".
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, excepţie ridicată de Silviu Strungariu Ionaşcu în Dosarul
nr. 1.579/2005 al Judecătoriei Lieşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie
2006
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu