DECIZIE Nr. 55 din 21 februarie 2001
privind constitutionalitatea prevederilor art. 35 lit. a), ale art. 49 alin. 1,
ale art. 101 alineatul final si ale art. 134 alin. 2 din Regulamentul Camerei
Deputatilor, republicat
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 128 din 14 martie 2001
Prin Adresa nr. XIV/50 din 16 ianuarie 2001 secretarul general al Camerei
Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale sesizarea Grupului parlamentar al
Partidului Romania Mare referitoare la neconstitutionalitatea unor prevederi
din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat
prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 5 din 12 ianuarie 2001.
Sesizarea este semnata de un numar de 80 de deputati, si anume: Corneliu
Ciontu, Augustin Lucian Bolcas, Anghel Stanciu, Gheorghe Ariton, Damian
Brudasca, Nicolae Leonachescu, Nicu Cojocaru, Nicoara Cret, Costache Mircea,
Emil Crisan, Nicolae Enescu, Vasalie Mois, Adrian Moisoiu, Mircea Bucur, Radu
Ciuceanu, George Dumitru Moisescu, Gheorghe Dinu, Florina Ruxandra Jipa,
Valentin Vasilescu, Gelil Eserghep, Stefan Baban, Angela Bogea, Cristian
Valeriu Buzea, Valentin Paduroiu, Mihaela Ionescu, Ludovic Mardari, Vasile
Predica, Gheorghe Pribeanu, Octavian-Mircea Purceld, Danut Saulea, Ion Mocioi,
Daniela Buruiana-Aprodu, Raj Tunaru, Marcu Tudor, Codrin Stefanescu, Ilie
Merce, Constantin Dutu, Constanta Popa, Nicolae-Doru Florescu, Octavian Sadici,
Vlad-Gabriel Hogea, Iulian Mincu, Ludovic Abitei, Adrian Maracineanu, Mitica
Balaet, Paul Snaider, Dumitru Puzdrea, Doru Dumitru Palade, Marinache
Visinescu, Constantin Bucur, Zisu Stanciu, Ioan Baldea, Leonida Lari-Iorga,
Daniel Ionescu, Smaranda Ionescu, Grigore Emil Radulescu, Iancu Holtea, Stefan
Lapadat, Sever Mesca, Nicolae Vasilescu, Dumitru Dragomir, Lazar Dorin Maior,
Ioan Mihai Nastase, Mitzura Domnica Arghezi, Costel Marian Ionescu, Eugen
Lucian Plesa, Lia-Olguta Vasilescu, Luca Stefanoiu, Constantin Florentin
Moraru, Ion Dolanescu, Zeno Andrei, Irina Loghin, Maria Apostolescu, Ilie
Neacsu, Emil Rus, Florea Buga, Paul Magheru, Pavel Cherescu, Ioan Sonea si Ioan
Miclea.
Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 18B/2001 al Curtii Constitutionale.
In sesizare sunt formulate urmatoarele critici de neconstitutionalitate a
dispozitiilor din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat
si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 5 din 12 ianuarie 2001:
A. Prevederile art. 34 [in realitate, art. 34^1 lit. a)], potrivit carora
comitetul ordinii de zi este alcatuit din liderii grupurilor parlamentare si
aproba ordinea de zi a sedintelor Camerei, programul de lucru, precum si
modificarile sau completarile aduse ordinii de zi ori programului aprobat, sunt
neconstitutionale, deoarece art. 61 din Constitutie nu prevede o asemenea
structura, singurele structuri reglementate de acest text fiind: biroul
permanent, presedintele, grupurile parlamentare, comisiile permanente,
comisiile de ancheta, comisiile speciale si comisiile comune. Se sustine ca
textul in cauza contravine si art. 66 alin. (2) din Legea fundamentala, prin
aceea ca instituie un mandat imperativ pentru liderii grupurilor parlamentare
care voteaza in numele deputatilor grupului respectiv.
B. Se arata ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 128 (in realitate,
art. 128 alin. 2) din regulament, intrucat conditia de cvorum prevazuta la art.
64 din Constitutie a fost instituita numai la votul final al legii, desi ar
trebui sa existe pe intregul parcurs al dezbaterii proiectului de lege. De
asemenea, este criticata posibilitatea prevazuta la art. 46^1 (in realitate,
art. 46^1 alin. 1), conform careia sedintele comisiilor permanente pot avea loc
in acelasi timp cu cele ale plenului Camerei, considerandu-se ca astfel
deputatul este impiedicat sa participe la lucrarile in plen.
C. Se apreciaza ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 98 alineatul
final din regulament, care prevad ca in plenul Camerei Deputatilor nu pot fi
aduse amendamente de fond, deoarece: se incalca drepturile deputatilor care ar
dori sa depuna amendamente ca urmare a adoptarii de catre plen a unor
amendamente admise sau respinse de comisii; se impiedica unele amendamente de
fond pentru armonizarea proiectului cu prevederile constitutionale ori cu
legislatia Uniunii Europene; se incalca dreptul fundamental al deputatului la
initiativa legislativa, prevazut la art. 73 alin. (1) din Constitutie.
D. Ultima critica de neconstitutionalitate priveste posibilitatea
respingerii de catre Camera Deputatilor a unui proiect de lege sau a unei
propuneri legislative la initiativa comisiei sesizate in fond. Se arata ca
dispozitiile art. 85^1 din regulament vin in conflict cu prevederile
constitutionale, deoarece: procesul legislativ este tratat superficial si
arbitrar; initiativele legislative sunt tratate diferentiat, pe criterii
oculte; se incalca dreptul fundamental al fiecarui deputat de a-si exprima
opinia cu privire la fiecare proiect sau propunere legislativa aflata pe
ordinea de zi a Camerei Deputatilor.
In temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
presedintele Camerei Deputatilor a transmis la 9 februarie 2001 punctul de
vedere al Biroului permanent al acestei Camere, in care se arata urmatoarele:
A. Critica referitoare la prevederile art. 34 din Regulamentul Camerei
Deputatilor este eronata, deoarece in realitate acest text nici nu a fost
modificat. De aceea, sub aspect formal se considera ca aceasta critica urmeaza
sa fie respinsa, tinandu-se seama de faptul ca jurisdictia Curtii este in
limine litis. Pe fond se apreciaza ca "art. 61 alin. (1) din Constitutie
instituie principiul autonomiei regulamentare a Camerelor parlamentare, in
virtutea caruia acestea isi stabilesc regulile de organizare si functionare printr-un
regulament propriu. Alineatele urmatoare ale art. 61 prevad anumite structuri,
ceea ce face ca regulamentele sa le cuprinda in mod obligatoriu. De aici nu
trebuie trasa concluzia ca prin regulamente nu se pot stabili si alte structuri
in virtutea principiului constitutional al autonomiei parlamentare. De altfel,
exista astfel de structuri neprevazute de Constitutie cum sunt grupurile de
prietenie, delegatii parlamentare externe, a caror constitutionalitate nu a
fost si nu poate fi contestata. Comitetul ordinii de zi este o structura de
lucru a Camerei ce se regaseste in aproape toate parlamentele nationale
europene, cu o compozitie politica pluripartidista, inclusiv in Parlamentul
European al Uniunii Europene. Prin natura sa, ordinea de zi este un document
politic, care stabileste prioritatile si ordinea dezbaterii punctelor de pe
agenda Camerei. Adoptarea acestui document in plenul Camerei s-a dovedit, atat
in practica Parlamentului din tara noastra, cat si in parlamentele din alte
tari, ca permite obstructia lucrarilor parlamentare in plen, prin propuneri si
luari de cuvant succesive, care epuizeaza timpul afectat dezbaterilor
propriu-zise. Interpretarea din sesizare potrivit careia mandatul liderilor
grupurilor parlamentare la adoptarea ordinii de zi ar avea un caracter
imperativ este evident eronata, cat timp nicaieri in regulament nu se prevede
ca acesti lideri se legitimeaza pe un asemenea mandat. Dimpotriva, si in alte
situatii liderii grupurilor parlamentare participa la adoptarea unor decizii care
prin natura lor sunt esentialmente politice (negocieri, stingerea unor
conflicte, propuneri, luari de cuvant in numele grupului), ceea ce corespunde
naturii si rolului grupurilor parlamentare in functionarea unui parlament
pluralist. Tocmai de aceea, votul liderului este un vot ponderat si corespunde
marimii grupului parlamentar in totalul deputatilor. De altfel, interdictia
mandatului imperativ este prevazuta de art. 66 din Constitutie numai in ceea ce
priveste definirea mandatului reprezentativ al parlamentarilor".
B. In legatura cu criticile referitoare la prevederile art. 128 din
Regulamentul Camerei Deputatilor, in punctul de vedere al Biroului permanent al
Camerei Deputatilor se arata ca acestea "se bazeaza pe denaturarea
prevederilor exprese ale art. 64 din Constitutie, care se refera exclusiv la
adoptarea de legi, hotarari si motiuni, acestea privind doar momentul votului
final, prin care legea este adoptata in ansamblul ei. Solutia constitutionala
este fireasca intr-un parlament pluralist, deoarece, prin natura sa, votul
final are un caracter politic, ceea ce presupune in mod necesar prezenta
majoritatii membrilor Camerei in astfel de situatii". In ceea ce priveste
dispozitiile regulamentare ale art. 46^1, se arata ca "desfasurarea
lucrarilor comisiilor in paralel cu cele ale plenului reprezinta o solutie in
general acceptata de parlamentele europene, de care depind eficacitatea
activitatii parlamentare si cresterea calitatii analizei efectuate in comisiile
parlamentare. In orice caz, nu exista nici o prevedere constitutionala
incalcata in acest sens si deputatii nu sunt impiedicati sa participe la
lucrarile in plen, deoarece oricand un membru al unei comisii poate fi inlocuit
de liderul grupului parlamentar cu un alt deputat din acelasi grup, potrivit
art. 46 din regulament. Mai mult, lucrarile comisiilor se suspenda ori de cate
ori prezenta deputatilor in plen este necesara, la solicitarea presedintelui
Camerei, potrivit art. 46^1 alin. (2) din regulament".
C. Potrivit punctului de vedere al Biroului permanent al Camerei
Deputatilor, critica vizand dispozitiile art. 98 alineatul final din regulament
nu este intemeiata, deoarece "necesitatea prezentarii tuturor
amendamentelor de fond la comisia sesizata in fond este esentiala pentru asigurarea
elaborarii unui proiect de lege de calitate. Aceasta presupune ca amendamentele
de fond sa fie in toate cazurile examinate de comisia sesizata in fond,
eliminandu-se practicile de obstructie a procesului legislativ, prin
prezentarea de amendamente de fond direct in plen, incalcandu-se obligatia
regulamentara de depunere a acestora la comisie cu scopul intreruperii
dezbaterilor in plen pentru noua examinare in comisie. Este evident ca pe
aceasta cale nu se incalca nici o prevedere constitutionala, dreptul de a
depune amendamente fiind in exclusivitate reglementat de Regulamentul Camerei
Deputatilor. Este adevarat ca sub aspectul justificarii doctrinare, dreptul la
amendamente a fost legat de dreptul de initiativa legislativa, prevazut de art.
73 alin. (1) din Constitutie. Dar aceasta nu are semnificatia identificarii
dreptului la amendamente cu dreptul de initiativa legislativa, cat timp,
potrivit art. 73 alin. (4) din Constitutie, o asemenea initiativa se exercita
numai prin propuneri legislative redactate in forma ceruta pentru proiectele de
legi. Or, evident, amendamentul nu este un proiect de lege".
D. In sfarsit, referitor la criticile aduse art. 85^1, in punctul de vedere
al Biroului permanent al Camerei Deputatilor se arata ca acestea sunt lipsite de
obiect, intrucat dispozitiile respective, care au figurat in proiectul de
hotarare pentru modificarea regulamentului, nu au fost adoptate de plenul
Camerei Deputatilor.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei
Deputatilor, comunicat de presedintele acesteia, raportul
judecatorului-raportor, prevederile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, in temeiul
dispozitiilor art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si ale art. 2, 3, 12 si
21 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa se pronunte asupra constitutionalitatii
Regulamentului Camerei Deputatilor.
Obiectul sesizarii il formeaza, potrivit redactarii acesteia, prevederile
art. 34^1 lit. a), ale art. 128 alin. 2, ale art. 46^1 alin. 1, ale art. 98
alineatul final si ale art. 85^1 din Regulamentul Camerei Deputatilor (este
utilizata numerotarea indicata in Hotararea Camerei Deputatilor nr. 5 din 12
ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din
15 ianuarie 2001).
Curtea constata insa ca art. 85^1, desi a fost cuprins in proiectul
mentionatei hotarari, nu a fost totusi adoptat de plenul Camerei Deputatilor,
astfel incat acest text nu poate face obiectul controlului de
constitutionalitate.
Intrucat Regulamentul Camerei Deputatilor a fost republicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 31 ianuarie 2001, dandu-se
articolelor o noua numerotare, in cadrul prezentei decizii va fi avuta in
vedere aceasta numerotare. Astfel Curtea retine ca art. 34^1 lit. a), art. 128
alin. 2, art. 46^1 alin. 1 si art. 98 alineatul final au devenit, respectiv,
art. 35 lit. a), art. 134 alin. 2, art. 49 alin. 1 si art. 101 alineatul final.
Examinand continutul sesizarii, Curtea Constitutionala constata
urmatoarele:
A. Prima critica de neconstitutionalitate se refera la dispozitiile art. 35
lit. a) din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, dispozitii conform
carora: "Comitetul ordinii de zi este alcatuit din liderii grupurilor
parlamentare sau din loctiitorii acestora si are urmatoarele atributii;
a) aproba ordinea de zi a sedintelor Camerei si programul de lucru al
acesteia, precum si modificarile sau completarile aduse ordinii de zi sau
programului aprobat;"
Se considera ca aceste prevederi regulamentare vin in conflict cu
dispozitiile constitutionale ale art. 61 si ale art. 66 alin. (2), deoarece:
Comitetul ordinii de zi nu este nominalizat in Constitutie; acest comitet se
subroga plenului Camerei Deputatilor; prin art. 35 lit. a) se instituie un
mandat imperativ pentru fiecare lider de grup parlamentar, care voteaza in
Comitetul ordinii de zi in numele tuturor deputatilor ce formeaza grupul
respectiv, grup constituit pe criterii politice si, in aceste conditii,
executarea mandatului de deputat nu se face in serviciul poporului, ci in
serviciul unui partid politic; deputatii care nu doresc sa voteze ordinea de zi
si programul in forma propusa nu mai au nici o posibilitate sa isi exprime
opinia, deoarece mandatul lor este transferat liderului de grup; liderul
grupului majoritar din Camera are puteri discretionare, stabilind cu de la sine
putere ordinea de zi si programul acesteia, daca se are in vedere ca reprezinta
in Comitetul ordinii de zi cel mai mare numar de deputati.
Curtea retine ca prevederile art. 61 si ale art. 66 alin. (2) din Constitutie
au urmatorul continut:
Art. 61
"(1) Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin
regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevazute in
bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare Camera isi alege un birou permanent. Presedintele Camerei
Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor.
Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecarei
sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea
mandatului.
(3) Deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare,
potrivit regulamentului fiecarei Camere.
(4) Fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui
comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele isi pot constitui
comisii comune.
(5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit
configuratiei politice a fiecarei Camere.";
Art. 66 alin. (2)
"Orice mandat imperativ este nul."
Din examinarea dispozitiilor constitutionale ale art. 61 rezulta ca,
intr-adevar, printre structurile interne ale Camerei Deputatilor nu este
nominalizat Comitetul ordinii de zi. Cu toate acestea, avand in vedere sistemul
izvoarelor dreptului parlamentar, urmeaza sa se constate ca dispozitiile
constitutionale nu pot sa reglementeze, si deci sa nominalizeze, decat cele mai
importante structuri, fara a interzice insa instituirea altor structuri interne
pe calea altor izvoare de drept. Astfel fiind, nominalizarea unui organism
printr-un alt act normativ decat Constitutia nu vine in conflict cu litera si
spiritul Legii fundamentale, daca aceasta nominalizare nu inlatura structuri si
principii instituite prin Constitutie.
Referitor la sustinerea in sensul careia Comitetul ordinii de zi s-ar
subroga plenului Camerei, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi primita.
Intr-adevar, din interpretarea prevederilor art. 35 lit. a) din Regulamentul
Camerei Deputatilor, republicat, coroborate cu dispozitiile constitutionale, se
poate observa ca este vorba despre o structura organizatorica interna menita sa
sprijine plenul Camerei in realizarea functiilor acesteia, iar nu sa o
inlocuiasca.
Nu este intemeiata nici sustinerea conform careia deputatii care nu ar dori
sa voteze ordinea de zi si programul in forma propusa nu mai au nici o
posibilitate sa-si exprime opinia, mandatul lor fiind practic transferat
liderului de grup. Aceasta pentru ca, potrivit art. 80 din Regulamentul Camerei
Deputatilor, republicat, proiectul ordinii de zi si proiectul programului de
lucru se intocmesc de Biroul permanent, care este alcatuit potrivit
configuratiei politice a Camerei. Sub un alt aspect, este necesar ca grupul
parlamentar sa actioneze pe baza disciplinei de partid, asadar cu recunoasterea
autoritatii liderului sau, din moment ce constituirea grupului s-a facut pe
criteriul afinitatii politice. In sfarsit, prezinta importanta si faptul ca,
potrivit art. 85 alineatul final din regulament, in proxima sedinta a Camerei,
dupa votul din Comitetul ordinii de zi liderii grupurilor parlamentare au
dreptul sa prezinte plenului Camerei pozitia grupului propriu fata de ordinea
de zi si programul de lucru.
Curtea constata, de asemenea, ca este neintemeiata sustinerea potrivit
careia liderul grupului majoritar din Camera are puteri discretionare,
stabilind cu de la sine putere ordinea de zi si programul acesteia, daca se are
in vedere ca reprezinta in Comitetul ordinii de zi cel mai mare numar de
deputati. Aceasta deoarece, potrivit art. 36 alin. 1 din Regulamentul Camerei
Deputatilor, republicat, Comitetul ordinii de zi hotaraste cu majoritatea
rezultata din ponderea votului fiecarui membru prezent, iar aceasta pondere
este data de proportia grupului parlamentar reprezentat de lider in numarul
total al deputatilor, presedintele Camerei neavand drept de vot. In acest fel
se respecta reguli de baza ale democratiei parlamentare, si anume
reprezentativitatea si proportionalitatea in luarea deciziilor, asigurandu-se
opozitiei posibilitatea de exprimare, iar majoritatii posibilitatea de a decide
dupa ce a luat cunostinta de argumentele opozitiei.
In ceea ce priveste sustinerea referitoare la incalcarea mandatului
reprezentativ, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi retinuta.
Intr-adevar, art. 66 din Constitutie se refera la raporturile constitutionale
dintre ales si alegator, precum si la raporturile dintre ales si partidul
politic din care face parte. Acest text constitutional fundamenteaza
interdictia revocarii inainte de expirarea mandatului parlamentar, neurmarind reglarea
raporturilor din interiorul Camerei Deputatilor.
Fata de cele aratate Curtea constata ca dispozitiile art. 35 lit. a) din
Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, nu incalca prevederile art. 61 si
ale art. 66 alin. (2) din Constitutie.
B. A doua critica de neconstitutionalitate are in vedere dispozitiile art.
134 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, dispozitii
potrivit carora: "In cadrul procedurii legislative prevederile alin. 1 se
aplica numai la votul pentru adoptarea legii in ansamblul ei, precum si atunci
cand, potrivit prevederilor prezentului regulament, se supune la vot
respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative." In
conformitate cu alin. 1 al acestui articol, "Camera Deputatilor adopta legi,
hotarari si motiuni in prezenta majoritatii deputatilor". In subsidiar,
autorii sesizarii critica si prevederile art. 49 alin. 1, conform carora
"In timpul sesiunii sedintele comisiilor permanente pot avea loc in
acelasi timp cu cele ale plenului Camerei, pe baza aprobarii date de Comitetul
ordinii de zi", considerandu-se ca astfel deputatul este impiedicat sa
participe la lucrarile in plen.
In ceea ce priveste alin. 2 al art. 134, se considera ca acesta este
neconstitutional, deoarece conditia de cvorum, prevazuta la art. 64 din
Constitutie ("Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si
motiuni, in prezenta majoritatii membrilor"), a fost instituita numai
pentru momentul votului final al legii, desi acest cvorum ar trebui sa fie
asigurat pe intregul parcurs al dezbaterii proiectului de lege.
Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca pana la aceasta modificare
a Regulamentului Camerei Deputatilor erau prevazute doua categorii de cvorum -
cvorumul de lucru si cel de vot -, care erau identice. Dintre acestea numai
cvorumul de vot este reglementat prin Constitutie, si anume prin art. 64:
"Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni, in
prezenta majoritatii membrilor." De aceea nimic nu impiedica instituirea
prin regulament a unui alt cvorum de lucru decat cvorumul de vot.
De altfel, prin Decizia nr. 95 din 30 iunie 1998, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, Curtea
Constitutionala a retinut ca "Parlamentul, in virtutea autonomiei sale
regulamentare, poate sa prevada, cu titlu de exceptie de la dispozitiile art.
39 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, un
cvorum diferit pentru sedintele in care se dezbat alte probleme decat adoptarea
de legi, hotarari sau motiuni".
Cu privire la critica adusa art. 49 alin. 1 din regulament, Curtea constata
ca desfasurarea in acelasi timp a sedintelor comisiilor parlamentare cu cele
ale plenului Camerei nu contravine nici unei dispozitii constitutionale atata
timp cat cvorumul de vot este asigurat.
C. Ultima critica priveste dispozitiile art. 101 alineatul final din
regulament, dispozitii care prevad: "In plenul Camerei nu pot fi depuse
amendamente de fond." Se considera ca prin aceasta reglementare se incalca
drepturile deputatilor care ar dori sa depuna amendamente ca urmare a adoptarii
de catre plen a unor amendamente admise sau respinse de comisii.
Analizand critica formulata, Curtea constata ca dispozitiile
constitutionale nu reglementeaza procedura amendamentelor. Chiar daca
amendamentele pot fi inscrise in conceptul larg de initiativa legislativa,
Curtea retine ca art. 73 alin. (1) din Constitutie se margineste sa
reglementeze initiativa legislativa numai in ceea ce priveste subiectele acesteia.
De aceea, Camera Deputatilor, in virtutea autonomiei sale regulamentare
instituite prin art. 61 alin. (1) teza intai din Constitutie, are dreptul sa
reglementeze procedura amendamentelor.
Fata de cele aratate, urmeaza sa se constate ca dispozitiile art. 35 lit.
a), ale art. 134 alin. 2, ale art. 49 alin. 1 si ale art. 101 alineatul final
din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, sunt constitutionale.
Potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si ale art.
13 alin. (1) lit. A.b), ale art. 21 si 22 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca prevederile art. 35 lit. a), ale art. 49 alin. 1, ale art. 101
alineatul final si ale art. 134 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor,
republicat, sunt constitutionale.
Prezenta decizie se comunica Camerei Deputatilor si se publica in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata astazi, 21 februarie 2001.
Deliberarea a avut loc la 21 februarie 2001 si la ea au participat: Lucian
Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan
Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Romul Petru Vonica, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Florentina Geangu