DECIZIE Nr.
637 din 11 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedura
civila si art. 105 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru
asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor
publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 394 din 15 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 pct. 7 din Codul de
procedură civilă şi art. 105 din Legea nr. 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Rovachim Cin" - S.R.L. din
Deva în Dosarul nr. 2.221/221/2009 al Judecătoriei Deva.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 11 august 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.221/221/2009, Judecătoria Deva a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 pct. 7 din Codul de
procedură civilă şi art. 105 din Legea nr. 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Rovachim Cin" - S.R.L. din Deva cu ocazia
soluţionării cererii de recuzare formulate împotriva
preşedintelui completului de judecată învestit cu soluţionarea
cauzei.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor
constituţionale ale art. 20 şi 21, precum şi prevederilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale. In acest sens arată, în
esenţă, că textele de lege atacate sunt neconstituţionale
deoarece limitează motivele de incompatibilitate şi nu asigură
imparţialitatea instanţei. Apreciază că dispoziţiile
de lege criticate „sunt profund greşite şi înfrâng, deopotrivă,
finalitatea dreptului la un proces echitabil în cadrul democraţiei
constituţionale, principiul fundamental al unui stat care declară
preeminenţa dreptului, postulat la nivel european în art. 6 al
Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale". De aceea, autorul excepţiei
consideră că instituţia recuzării ar trebui să fie
guvernată în exclusivitate de prevederile art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale, dat fiind faptul că un judecător
care adoptă măsuri provizorii într-o cauză sau se
pronunţă asupra căilor de atac de retractare nu mai
prezintă garanţii de imparţialitate.
Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 27 pct. 7 din Codul de procedură
civilă şi art. 105 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri
pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei, lege publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, dispoziţii
care au următorul cuprins:
- Art.27 pct. 7 din Codul de procedură
civilă: „Judecătorul poate îi recuzat: [...]
7. dacă şi-a spus părerea cu privire
la pricina ce se judecă;";
- Art.105 din Legea
nr. 161/2003: „Art. 105. - (1) Magistraţilor le este interzis să
participe la judecarea unei cauze, în calitate de judecător sau procuror:
a) dacă sunt soţi sau rude până la
gradul IV inclusiv între ei;
b) dacă ei, soţii sau rudele lor
până la gradul IV inclusiv au vreun interes în cauză.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică
şi magistratului care participă, în calitate de judecător sau
procuror, la judecarea unei cauze în căile de atac, atunci când soţul
sau ruda până la gradul IV inclusiv a magistratului a participat, ca
judecător sau procuror, la judecarea în fond a acelei cauze.
(3) Dispoziţiile alin. (1) si (2) se
completează cu prevederile Codului de procedură civilă şi
ale Codului de procedură penală referitoare la
incompatibilităţi, abţinere şi recuzare."
Textele constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 20 privind egalitatea în
drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea,
autorul excepţiei apreciază că sunt înfrânte şi prevederile
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 27 din Codul de
procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de
recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se
presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea
reţine însă că dispoziţiile art. 27 din Codul de
procedură civilă acoperă o paletă foarte largă de
situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora
stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus
arătată. Astfel este împiedicată posibilitatea
îndepărtării de către o parte de rea-credinţă a unui
judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu
contravine prevederilor constituţionale ale art. 20 şi 21 şi
nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
In continuare, Curtea constată că enumerarea
limitativă a cazurilor în care magistratului îi este interzis să participe
la judecarea unei cauze, în calitate de judecător sau procuror, se
completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă
şi ale Codului de procedură penală referitoare la
incompatibilităţi, abţinere şi recuzare. Astfel, pe cale de
consecinţă, nici art. 105 din Legea nr. 161/2003 nu încalcă
principiile statuate în textele constituţionale şi convenţionale
invocate. Toate aceste interdicţii constituie garanţii cu privire la
imparţialitatea instanţei de judecată.
In fine, Curtea observă că autorul excepţiei
de neconstituţionalitate doreşte, în realitate, completarea
dispoziţiilor de lege criticate şi cu alte cazuri de
incompatibilitate, recuzare, abţinere sau interdicţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2)
din Constituţie, potrivit cărora procedura de judecată este
prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de
competenţa legiuitorului, iar Curtea Constituţională, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate să modifice sau să
completeze dispoziţiile legale supuse controlului de
constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă
şi art. 105 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a
funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Rovachim Cin" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr.
2.221/221/2009 al Judecătoriei Deva.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman