ORDIN Nr. 41
din 22 februarie 2006
pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare privind asistenta mutuala intre autoritatile administrative
ale statelor membre ale Uniunii Europene si cooperarea acestora cu Comisia
Europeana in scopul asigurarii aplicarii corecte a legislatiei din domeniile veterinar
si zootehnic
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 202 din 3 martie 2006
Văzând
Referatul de aprobare nr. 21.136 din 14 februarie 2006, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor,
având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind
organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a
unităţilor din subordinea
acesteia,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară
veterinară privind asistenţa mutuală între autorităţile
administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării
corecte a legislaţiei din
domeniile veterinar şi
zootehnic, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare
centrale şi direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene
şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile
prezentului ordin.
Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 631/2002 pentru aprobarea
Normei sanitare veterinare privind asistenţa mutuală între
autoritatea veterinară centrală a României şi autorităţile
veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeană, în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 145 şi 145 bis din 6
martie 2003.
Art. 4. - Prezentul ordin transpune Directiva
Consiliului 89/608/CEE care stabileşte regulile privind asistenţa mutuală între
autorităţile administrative
ale statelor membre şi
cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării
aplicării corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 351 din 2
decembrie 1989, p. 34.
Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
Preşedintele
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Ion Agafiţei
ANEXĂ
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
privind asistenţa mutuală între autorităţile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia
Europeană în
scopul asigurării
aplicării
corecte a legislaţiei din domeniile veterinar si zootehnic
Art. 1. - Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte căile prin care
autoritatea veterinară centrală a României, responsabilă cu monitorizarea legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, trebuie să coopereze cu autorităţile veterinare centrale ale statelor
membre ale Uniunii Europene şi
cu departamentele de profil ale Comisiei Europene, pentru a se asigura
conformitatea cu o astfel de legislaţie.
Art. 2. - (1) In scopurile prezentei norme sanitare
veterinare, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) legislaţia din domeniul veterinar - toate
prevederile comunitare şi
prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare care reglementează sănătatea animalelor,
sănătatea publică, în
raport cu domeniul veterinar, inspecţia sănătăţii animalelor, carnea şi alte produse de origine animală, protecţia
animalelor şi celelalte
corelate cu acestea;
b) legislaţia din domeniul zootehnic - toate
prevederile comunitare şi
prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare referitoare la
domeniul zootehnic;
c) autoritate solicitantă - autoritatea
veterinară centrală a unui stat membru al Uniunii Europene
sau a României, care formulează o cerere de asistenţă;
d) autoritate solicitată - autoritatea
veterinară centrală a unui stat membru al Uniunii Europene
sau a României, căreia îi este
adresată o cerere de asistenţă.
(2) Autoritatea veterinară centrală a
României şi a fiecărui stat membru al Uniunii Europene
trebuie să comunice statelor
membre ale Uniunii Europene şi
Comisiei Europene o listă a
autorităţilor competente la
care se referă art. 1, pentru
fiecare domeniu.
Art. 3. - (1) Obligaţia de a furniza asistenţa stabilită de
prezenta normă sanitară veterinară nu se referă la
furnizarea informaţiilor sau
documentelor obţinute de
autorităţile competente la
care se referă art. 1, în baza
competenţelor exercitate de
acestea la cererea autorităţii
judiciare.
(2) Totuşi, în cazul unei cereri de asistenţă, astfel de informaţii sau documente trebuie furnizate, fără să se prejudicieze art. 14, în toate
cazurile în care autoritatea judiciară care trebuie consultată în acest scop îşi
dă acordul.
TITLUL I
Asistenţa la cerere
Art. 4. - (1) La cererea autorităţii solicitante, care trebuie să fie motivată corespunzător,
autoritatea solicitată trebuie
să comunice acesteia toate
informaţiile, atestările, documentele sau copiile legalizate
ale acestora, pe care le are în posesie sau pe care le poate obţine conform alin. (2) şi care sunt de asemenea natură încât să-i permită să controleze faptul că prevederile stabilite în legislaţia din domeniile veterinare şi zootehnice au fost respectate, să poată efectua orice anchetă relevantă cu
privire la acurateţea faptelor
notificate de autoritatea solicitantă şi să o informeze cu privire la rezultatul
acestor anchete, incluzând informaţiile care au fost necesare pentru acestea.
(2) Pentru a se obţine aceste informaţii,
autoritatea solicitată sau
autoritatea administrativă căreia i s-a adresat trebuie să acţioneze ca şi cum
aceasta ar acţiona în contul său sau la cererea unei alte autorităţi din propria ţară.
Art. 5. - (1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată trebuie, respectând reglementările în vigoare din România sau din statul
membru al Uniunii Europene în care este situată, să notifice
autorităţii solicitante sau să îi fi notificat toate mijloacele sau
deciziile elaborate de către
autorităţile competente
referitoare la aplicarea legislaţiei în domeniul veterinar sau zootehnic.
(2) Cererile de notificare care menţionează obiectul actului sau deciziei ce urmează să fie notificată trebuie, la cererea autorităţii solicitate, să fie însoţite de o
traducere în limba oficială
sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru al Uniunii Europene în
care această autoritate îşi are sediul.
Art. 6. - La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată trebuie să menţină o supraveghere sau să organizeze o astfel de supraveghere ce trebuie ţinută sau trebuie reîntărită în domeniul său operaţional în
care astfel de nereguli sunt suspectate, în special:
a) cu privire la unităţi;
b) cu privire la locurile unde au fost constituite
depozitele de mărfuri;
c) cu privire la mijlocele de transport.
Art. 7. - La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată trebuie să îi
furnizeze orice informaţie
relevantă aflată în posesia sa sau pe care o obţine în concordanţă
cu prevederile art. 4 alin. (2), în special sub formă de rapoarte sau alte documente ori copii
certificate sau extrase din aceste rapoarte ori documente, referitoare la operaţiunile detectate efectiv şi care sunt considerate de autoritatea
solicitantă ca fiind contrare
legislaţiei din domeniul
veterinar sau zootehnic.
TITLUL II
Asistenţa benevolă
Art. 8. - (1) Autorităţile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene trebuie, conform alin. (2), să asigure benevol supravegherea autorităţilor competente ale altor state membre
ale Uniunii Europene, fără o cerere prealabilă a acestora din urmă.
(2) Atunci când autorităţile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene consideră util, în legătură cu respectarea
legislaţiei din domeniul
veterinar sau zootehnic, acestea trebuie:
a) în măsura în care este posibil, să menţină supravegherea la care se referă art. 6 sau să organizeze o astfel de supraveghere;
b) să
comunice, cât de curând posibil, autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauză toate informaţiile disponibile, în special sub formă de rapoarte şi
alte documente ori copii sau extrase din astfel de rapoarte sau documente,
referitoare la operaţiunile
care sunt sau care par a fi contrare legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic şi
îndeosebi mijloacele sau metodele utilizate pentru efectuarea acestor operaţiuni.
TITLUL III
Prevederi finale
Art. 9. - (1) Autorităţile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene trebuie să comunice Comisiei Europene, de îndată ce intră în posesia lor:
a) orice informaţii pe care le consideră utile, referitoare la: (i) mărfurile care au fost sau sunt suspectate de a fi făcut obiectul tranzacţiilor contrare legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic;
(ii) metodele sau procesele utilizate ori presupuse a fi fost utilizate, ce
contravin acestei legislaţii;
b) orice informaţii privind deficienţele sau lacunele legislaţiei menţionate, a cărei aplicare Ie-a relevat sau sugerat.
(2) Comisia Europeană comunică autorităţilor competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene, de
îndată ce dispune de acestea,
orice informaţii de natură să permită respectarea
legislaţiei din domeniile
veterinar şi zootehnic.
Art. 10. - (1) Atunci când autorităţile competente ale statelor membre ale
Uniunii Europene devin conştiente
de operaţiunile care sunt sau
care par a fi contrare regulilor din domeniul veterinar ori zootehnic şi care prezintă un interes special la nivel naţional, şi îndeosebi:
a) atunci când acestea au sau ar putea avea ramificaţii în statele membre ale Uniunii Europene;
ori
b) atunci când autorităţile menţionate
consideră drept probabil să se fi efectuat operaţiuni similare în statele membre ale
Uniunii Europene, aceste autorităţi trebuie să
comunice Comisiei Europene cât de repede posibil, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea motivată a Comisiei Europene, toate informaţiile relevante, sub formă de documente, copii sau extrase din documente, după caz, necesare pentru a se determina
faptele, astfel încât să
permită Comisiei Europene să coordoneze acţiunile întreprinse de statele membre ale Uniunii Europene.
(2) Atunci când comunicările la care se referă alin. (1) relevă
cazuri ce pot crea riscuri pentru sănătatea publică, în absenţa unor metode de prevenire informaţiile în cauză pot,
după contactul între părţile implicate şi
Comisia Europeană, să facă obiectul unei înştiinţări motivate a publicului.
(3) Informaţiile referitoare la persoanele fizice şi juridice trebuie comunicate, aşa cum este prevăzut
la alin. (1), numai în măsura
strict necesară, pentru a
permite să fie constatate
operaţiunile care sunt
contrare legislaţiei din
domeniile veterinar şi
zootehnic.
(4) Atunci când autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene fac uz de
prevederile alin. (1), nu este necesar ca acestea să comunice informaţiile
prevăzute la art. 8 alin. (2)
lit. b) şi la art. 9 autorităţilor competente ale statelor membre ale
Uniunii Europene în cauză.
Art. 11. - In scopul aplicării prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să ia toate măsurile
necesare pentru:
a) a asigura o coordonare internă armonioasă între autorităţile
competente la care se referă
art. 1;
b) a stabili, în cadrul relaţiilor lor reciproce, o cooperare directă între autorităţile
pe care le împuternicesc în mod special în acest scop.
Art. 12. - (1) Prezenta normă sanitară veterinară nu trebuie să oblige autoritatea veterinară centrală a României
şi autorităţile centrale ale statelor membre ale
Uniunii Europene să-şi acorde reciproc asistenţă, astfel încât să nu tulbure liniştea
publică sau orice alte
interese fundamentale ale României ori ale statelor membre ale Uniunii Europene
în cauză.
(2) Orice refuz de a acorda asistenţă trebuie motivat temeinic.
Art. 13. - Furnizarea documentelor prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară poate
fi înlocuită cu furnizarea de
informaţii computerizate
produse în orice formă, pentru
acelaşi scop.
Art. 14. - (1) Orice informaţii comunicate sub orice fel de formă, conform prezentei norme sanitare veterinare, trebuie să aibă un caracter confidenţial. Acestea trebuie reglementate de obligaţia secretului profesional şi trebuie să
beneficieze de aceeaşi protecţie ca şi informaţiile în
baza legislaţiei naţionale a României sau a statului membru al
Uniunii Europene care Ie-a primit, precum şi dispoziţiile
corespunzătoare care se aplică organismelor comunitare.
(2) Informaţiile la care se referă alin. (1) nu pot fi trimise în special altor persoane decât cele
din România sau statele membre ale Uniunii Europene ori din cadrul instituţiilor comunitare ale căror sarcini implică posibilitatea ca acestea să aibă acces la ele. Puţine
dintre acestea pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară, în
afară de cazul în care
autoritatea care le furnizează
a fost de acord în mod expres şi în măsura în care
prevederile în vigoare în România sau în statul membru al Uniunii Europene în
care este situată autoritatea
care Ie-a primit nu fac obiectul acestei comunicări sau utilizări.
(3) Informaţiile furnizate în baza prezentei norme sanitare veterinare
trebuie să fie comunicate
numai autorităţii solicitante,
în măsura în care nu contravin
reglementărilor în vigoare din
România sau legislaţiei
autorităţii solicitate.
(4) Autoritatea veterinară centrală a
României trebuie să se asigure
că informaţiile obţinute în baza planului de asistenţă mutuală rămân confidenţiale chiar şi după încheierea unui subiect.
(5) Prevederile alin. (1) nu trebuie să împiedice utilizarea informaţiilor obţinute conform prezentei norme sanitare veterinare în orice acţiuni sau procedee juridice instituite
ulterior eşecului de
conformare cu legislaţia
privind problemele veterinare şi zootehnice, cu privire la sau pentru prevenirea şi detectarea unor nereguli păgubitoare pentru fondurile din România sau
pentru cele comunitare.
(6) Autoritatea veterinară centrală a României
şi autorităţile veterinare centrale ale statelor
membre ale Uniunii Europene care au furnizat aceste informaţii trebuie informate imediat despre o
astfel de utilizare.
Art. 15. - Autoritatea veterinară centrală a României şi
autorităţile veterinare centrale
ale statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să comunice Comisiei Europene acordurile bilaterale de asistenţă mutuală între administraţiile
veterinare centrale încheiate cu ţările terţe.
Art. 16. - Autoritatea veterinară centrală a României renunţă
la pretenţiile de rambursare a
cheltuielilor implicate conform prezentei norme sanitare veterinare, cu excepţia, când este cazul, a taxelor plătite experţilor.
Art. 17. - Prezenta normă sanitară veterinară nu trebuie să afecteze aplicarea în România a regulilor privind asistenţa mutuală în probleme penale.