DECIZIE Nr.
1039 din 13 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 din Ordonanta Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 826 din 4 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Denndorf International" - S.R.L. din Făgăraş în Dosarul nr.
1.477/62/AF/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei, prin care acesta solicită acordarea unui nou
termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, respinge cererea prin care autorul
excepţiei solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul
Ministerului Public arată că, ulterior sesizării Curţii, Codul de procedură
fiscală a fost republicat, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel,
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215
din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. In
continuare, făcând referire la Decizia nr. 641 din 28 iunie 2007, pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 15 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1
477/62/AF/2006, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Denndorf International" - S.R.L. din Făgăraş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, prin
adăugarea unei condiţii suplimentare, aceea a depunerii cauţiunii, în cazul
cererii de suspendare a actului administrativ fiscal, contravin prevederilor
art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie. In măsura în care cuantumul
sumei datorate este deosebit de important, debitorul se află în imposibilitatea
de a achita cauţiunea impusă de lege, fiind astfel lipsit de dreptul de a
formula cerere de suspendare a actului administrativ fiscal în condiţiile Legii
nr. 544/2005.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ arată că prevederile art.
16 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt relevante în cauză, acestea
referindu-se la egalitatea cetăţenilor atât în faţa legii, cât şi înaintea
autorităţilor publice, şi nu la egalitatea cetăţenilor în raport cu
autorităţile publice. De asemenea, arată că nu poate fi reţinută nici critica
potrivit căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 din
Constituţie. Se constată o identitate de raţiune a legiuitorului atât în cazul
prevăzut de dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care
instituie obligaţia depunerii unei cauţiuni până la soluţionarea contestaţiei
la executare, cât şi în cazul prevăzut de art. 185 din Codul de procedură
fiscală, care se referă la cererea de suspendare a executării titlului de
creanţă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Fixarea unei cauţiuni din
suma contestată nu este de natură să obstrucţioneze accesul liber la justiţie,
aceasta constituind o garanţie în vederea evitării abuzului de drept,
exercitarea cu rea-credinţă a contestaţiei la executare determinând
tergiversarea soluţionării cauzelor şi, implicit, amânarea realizării
creanţelor bugetare.
Avocatul Poporului arată
că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie. Cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Legea fundamentală
şi în celelalte legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice,
în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de
lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt
create. De asemenea, arată că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia
textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. Astfel, consacrând
suspendarea facultativă a executării, iar nu o suspendare de drept, şi
instituind condiţia depunerii cauţiunii, legiuitorul a urmărit să restrângă
posibilitatea exercitării cu rea-credinţă a contestaţiei la executare,
formulată exclusiv în scopul tergiversării executării.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare.
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 215 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, cu următorul cuprins: „(1) Introducerea contestaţiei pe calea
administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc
atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului
administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se
depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul
cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la
2.000 lei."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 641 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, a statuat că Legea fundamentală, consacrând dreptul de
acces liber la justiţie, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii,
reguli de procedură, în privinţa exercitării acestui drept. Condiţionarea
suspendării executării actului administrativ fiscal de depunerea unei cauţiuni
se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere
suspendarea executării, precum şi pentru protejarea intereselor legitime ale
creditorilor, legate de executarea cât mai operativă a creanţelor lor.
Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării
executării actului administrativ fiscal, are o dublă finalitate, şi anume, pe
de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte
acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării, prin
efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita
eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii
rău-platnici.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii
îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Denndorf
Internationa." - S.R.L. din Făgăraş în Dosarul nr. 1.477/62/AF/2006 al
Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu