DECIZIE Nr.
535 din 13 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
apartinut cultelor religioase din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 528 din 14 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Biro Vencel,
Sandor Jozsef, Szasz Ferenc şi Sorban Laszlo în Dosarul nr. 512/43/2007 al
Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale
pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele :
Prin Incheierea din 4 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 512/43/2007, Curtea
de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru
minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, excepţie
ridicată de Biro Vencel, Sandor Jozsef, Szasz Ferenc şi Sorban Laszlo.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin
principiului constituţional al neretroactivităţii legii, deoarece Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 se aplică şi unor situaţii constituite în baza
unei legi anterioare. Autorii excepţiei susţin că este încălcat şi principiul
egalităţii în drepturi, întrucât se creează discriminare între foştii chiriaşi
dobânditori ai unor imobile care au aparţinut unor persoane fizice sau juridice
private, faţă de foştii chiriaşi dobânditori ai unor imobile aparţinând
cultelor religioase. Şi, în fine, se mai susţine că textul de lege criticat
contravine şi art. 44 din Constituţie, deoarece „proprietatea privată nu mai
este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, creându-se, în acest fel, o
situaţie discriminatorie", încălcându-se astfel şi art. 1 din Primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă
şi asigurări sociale, pentru minori şi familie apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la Decizia nr. 467/2005 prin care Curtea Constituţională a respins o
excepţie de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege
criticat nu contravine principiului neretroactivităţii legii civile prevăzut de
art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci, dimpotrivă, reprezintă chiar o
consacrare a acestuia. Consideră că nu pot fi reţinute nici susţinerile
potrivit cărora dispoziţiile de lege menţionate „introduc o discriminare
nejustificată", încălcându-se art. 16 din Constituţie, aceasta, deoarece
principiul egalităţii în drepturi nu interzice, ci, dimpotrivă, presupune un
tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii deosebite.
Şi, în fine, apreciază că textul de lege criticat nu
contravine principiului garantării proprietăţii private, ci este în acord cu
dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale. In ceea ce priveşte critica de
neconstitutionalitate în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie,
menţionează că textul de lege atacat, instituind sancţiunea nulităţii absolute
pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor
legale în vigoare la data înstrăinării, reprezintă tocmai consacrarea
principiului „tempus regit actum", cauza de nulitate existând încă de la
data încheierii actului. Totodată, apreciază că nu poate fi reţinută nici critica
de neconstitutionalitate faţă de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală,
deoarece textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute în
ipoteza normei legale.
De asemenea, consideră că textul de lege criticat este
în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din
Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art.2 ,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 94/2000, republicată în temeiul art. V din titlul
II al Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, care are următorul conţinut:
„Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care
fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea
dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."
Autorii excepţiei invocă
încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind
neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi ale art. 44 relative la
garantarea proprietăţii private. Totodată, se invocă şi încălcarea
dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din
actele internaţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr.
467 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 913 din 12 octombrie 2005, şi prin Decizia nr. 589 din 8 noiembrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 9 decembrie
2005, Curtea a reţinut că, „sancţionând cu nulitate absolută actele de
înstrăinare a unor bunuri imobile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 94/2000, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale
legilor în vigoare la data înstrăinării, textul de lege criticat nu
reprezintă decât consacrarea
legală a aplicării sancţiunii nulităţii actului juridic civil, fără a i se
putea imputa nesocotirea principiului neretroactivităţii legii civile; foştii
proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase şi
cumpărătorii unor asemenea imobile se află în situaţii juridice diferite,
astfel că un tratament juridic diferenţiat este pe deplin justificat, în lumina
exigenţelor principiului egalităţii, care nu este sinonim cu uniformitatea, ci
impune aplicarea unor soluţii diferite pentru situaţii diferite;".
Curtea a mai decis că principiul constituţional al
garantării şi ocrotirii proprietăţii private operează în condiţiile dobândirii
legale a dreptului de proprietate, nu şi în cazul în care dreptul este dobândit
prin încălcarea normelor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii
actelor juridice de înstrăinare, soluţia judicioasă pentru această situaţie
fiind cea a aplicării sancţiunii nulităţii actului juridic civil.
Soluţiile adoptate şi argumentele ce au stat la baza
acestor decizii se menţin şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a
Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr .94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase
din România, excepţie ridicată de Biro Vencel, Sandor Jozsef, Szasz Ferenc şi
Sorban Laszlo în Dosarul nr. 512/43/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia
civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu