DECIZIE Nr.
497 din 7 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 277 si art. 278 1 alin. 2 din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 311 din 12 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Viorica Proca în Dosarul nr. 5.289/211/2008 al
Tribunalului Cluj - Secţia penală, de Emil Bogdan în Dosarul nr.
18.952/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia penală, de Cristina Aoşan în
Dosarul nr. 451/220/2007 al Judecătoriei Deta şi de Susana Dragoş în Dosarul
nr. 15/271/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că
excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.122D/2008, nr.
2.250D/2008, nr. 2.315D/2008 şi nr. 2.335D/2008 au obiect parţial identic, pune
în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului
Public nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 2.250D/2008, nr. 2.315D/2008 şi nr. 2.335D/2008 la Dosarul nr. 2.122D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 15 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.289/211/2008, Tribunalul Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277
şi ale art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Viorica Proca cu ocazia soluţionării
recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă plângerea
împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
Prin Incheierea din 26 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 18.952/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură
penală. Excepţia a fost ridicată de Emil Bogdan cu
ocazia soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe penale prin
care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva unei rezoluţii de
neîncepere a urmăririi penale.
Prin Incheierea din 3 iunie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 451/220/2007, Judecătoria Deta a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală. Excepţia a fost ridicată de
Cristina Aoşan cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de
scoatere de sub urmărire penală.
Prin Incheierea din 5 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 15/271/2008, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală. Excepţia a fost ridicată de
Susana Dragoş cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale
prin care a fost respinsă ca
tardivă plângerea împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură
penală, potrivit cărora, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu
soluţionează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ţinută,
sub sancţiunea decăderii, să se adreseze instanţei în termen de 20 de zile de
la expirarea termenului iniţial de soluţionare a plângerii de către procurorul
ierarhic superior, încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber
la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Consideră că
persoana vătămată este sancţionată astfel pentru culpa procurorului ierarhic
superior, în condiţiile în care textul de lege criticat nu prevede nicio
sancţiune pentru acesta din urmă. De asemenea, autorul excepţiei Viorica Proca
susţine că art. 277 din Codul de procedură penală stabileşte în mod echivoc
termenul de comunicare a modului de soluţionare a plângerii de către procuror,
folosind sintagma „de îndată".
Tribunalul Cluj - Secţia penală, Tribunalul Timiş -
Secţia penală, Judecătoria Deta şi Tribunalul Bihor- Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere, în acest
sens, la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 277 şi art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale,
întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorii
excepţiei, In acest sens, face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale
nr. 598/2005, nr. 322/2006, nr. 232/2007, nr. 667/2007, nr. 136/2008 şi nr.
1.042/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile
Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 277 şi art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost
modificate acestea din urmă prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de
lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 277: „Procurorul este
obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi
să comunice de îndată
persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.";
- Art. 2781 alin. 2: „In cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz,
procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de
secţie al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori
procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în
art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului
iniţial de 20 de zile."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale,
autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1
„Statul român", ale art. 15 „Universalitatea", ale art. 16
„Egalitatea în drepturi", ale art. 21 „Accesul liber la justiţie",
ale art. 24 „Dreptul la apărare", ale art. 30 alin. (1) şi (2) „Libertatea
de exprimare", ale art. 51 „Dreptul de petiţionare", ale art. 52
alin. (3) „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", ale art.
53 „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", ale
art. 57 „Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor", ale art. 124
„Infăptuirea justiţiei", ale art. 126 alin. (2) şi alin. (5) teza întâi
„Instanţele judecătoreşti" şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) „Integrarea în
Uniunea Europeană", precum şi ale art. 11 „Dreptul internaţional şi
dreptul intern" şi ale art. 20 „Tratatele internaţionale privind
drepturile omului", raportate la prevederile art. 6 „Dreptul la un proces
echitabil", ale art. 13 „Dreptul la un recurs efectiv", ale art. 14
„Interzicerea discriminării" şi ale art. 17 „Interzicerea abuzului de
drept" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Totodată, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 privind
egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminării,
ale art. 6 cu privire la dreptul oricărei persoane de a-i fi recunoscută
calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa
legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind
dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de
nevinovăţie şi ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 277 şi ale art. 2781
alin. 2 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase rânduri,
controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale,
invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. In acest sens sunt,
de exemplu, Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 587 din
5 august 2008, Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, şi Decizia nr. 1.279 din 25
noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 17 decembrie 2008, prin care
Curtea Constituţională a respins criticile de neconstituţionalitate aduse
respectivelor prevederi legale, pentru considerentele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi
considerentele de principiu cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Dispoziţiile art. 1, art 15, art. 30 alin. (1) şi (2),
art. 51, art. 52 alin. (3), art. 53, art. 57, art. 126 alin. (2) şi alin. (5)
teza întâi şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentală, respectiv art.
13 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi art. 8, art. 11 şi art. 30 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului nu au incidenţă în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 277 şi ale art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Viorica Proca în Dosarul nr. 5.289/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia
penală, de Emil Bogdan în Dosarul nr. 18.952/325/2007 al Tribunalului Timiş -
Secţia penală, de Cristina Aoşan în Dosarul nr. 451/220/2007 al Judecătoriei
Deta şi de Susana Dragoş în Dosarul nr. 15/271/2008 al Tribunalului Bihor -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică