DECIZIE Nr. 494 din 29 septembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si ale
art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, precum si a "interpretarii"
date prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1018 din 16 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor "art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 61/1998,
respectiv ale art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, precum si a
interpretarii date prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr.
213/1998", exceptie ridicata de Consiliul Local al Comunei Plaiesii de Jos
in Dosarul nr. 3.675/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de
contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin avocat, precum si
Societatea Comerciala "Perla Harghitei" - S.A. Sancraieni, prin
avocat, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei arata ca textul de lege criticat care
dispune includerea apelor minerale naturale numai in domeniul public al
statului este neconstitutionala, intrucat proprietatea publica nu apartine in
exclusivitate statului, ci si unitatilor administrativ-teritoriale. In
consecinta, se solicita admiterea exceptiei.
Reprezentantul Societatii Comerciale "Perla Harghitei" - S.A.
Sancraieni considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata, intrucat legiuitorul este indreptatit ca, in virtutea
prevederilor constitutionale ale art. 136 alin. (3), sa includa apele minerale
naturale in proprietatea publica a statului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor
nr. 85/2003, aratand ca acestea reprezinta o expresie a art. 136 alin. (3) din
Constitutie. In ceea ce priveste sesizarea Curtii cu neconstitutionalitatea
interpretarii date prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr.
213/1998 de catre o instanta judecatoreasca, se apreciaza ca exceptia este
inadmisibila, Curtea nefiind competenta sa analizeze aspecte referitoare la interpretarea
si aplicarea legii de catre instantele judecatoresti.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 25 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 3.675/2004,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si
fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu "exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor
nr. 61/1998, ale art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, precum si
a interpretarii date prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia",
exceptie ridicata de Consiliul Local al Comunei Plaiesii de Jos intr-o cauza
avand ca obiect solutionarea unui recurs impotriva sentintei prin care a fost
respinsa actiunea autorului exceptiei in anularea unui act administrativ.
In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine ca prevederile art. 1 si
ale art. 2 din Legea minelor nr. 61/1998, ale art. 1 si ale art. 2 din Legea
minelor nr. 85/2003 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 136 alin.
(1) - (3), intrucat prevad ca "apele minerale naturale (gazoase si plate)
si apele minerale terapeutice fac obiectul exclusiv al proprietatii publice si
apartin statului roman".
Autorul exceptiei sustine ca "interpretarea data prevederilor art. 3
alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998, in sensul ca in baza acestora
Guvernul este in drept sa modifice oricand inventarul bunurilor din domeniul
public al statului, chiar si in detrimentul domeniului public al unitatilor
administrativ-teritoriale", este neconstitutionala "din moment ce
art. 135 alin. (2) din Constitutie (devenit art. 136 dupa republicarea
Constitutiei) garanteaza si ocroteste prin lege proprietatea publica apartinand
unitatilor administrativ-teritoriale, iar art. 1 din Protocolul aditional la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
consfinteste protectia proprietatii". Totodata, se apreciaza ca textul art.
20 din Legea nr. 213/1998 contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 120
alin. (1) si ale art. 121 alin. (1) si (2) privind autonomia locala, atat timp
cat Guvernul "este indreptatit sa dispuna sau sa incuviinteze trecerea
unor bunuri din domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in
domeniul public al statului, fara consimtamantul consiliului local, respectiv
al consiliului judetean".
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si
fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
avand in vedere prevederile art. 136 alin. (3) din Constitutie, coroborate cu
cele ale art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica
si regimul juridic al acesteia. De asemenea, se mai sustine ca "este in
puterea organelor centrale ale statului sa stabileasca ce bunuri fac parte din
domeniul public al statului, potrivit interesului public national, in baza art.
136 alin. (3) din Constitutie".
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 si ale art. 2 din Legea nr. 61/1998 este inadmisibila, in
conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, avand in vedere ca
aceste dispozitii legale au fost abrogate prin art. 69 din Legea minelor nr.
85/2003.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si
ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, Avocatul Poporului apreciaza ca
aceste dispozitii legale "nu contin norme contrare prevederilor din Legea
fundamentala privind proprietatea, [iar] instituirea [...] unor categorii de
bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice este in deplina
concordanta cu art. 136 alin. (3) din Constitutie".
Se apreciaza ca dispozitiile art. 20 din Legea nr. 213/1998 nu opereaza un
transfer de proprietate, neaducandu-se astfel nici o atingere dreptului de
proprietate publica. Totodata, Avocatul Poporului considera ca prevederile art.
3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998 nu contravin principiului
autonomiei locale, avand in vedere ca acest principiu "nu exclude obligatia
autoritatilor administratiei publice locale de a respecta legile cu caracter
general, aplicabile pe intreg teritoriul tarii". In acest sens este
invocata Decizia Curtii Constitutionale nr. 102 din 11 martie 2003.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il
constituie dispozitiile art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 61/1998,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 113 din 16 martie
1998, respectiv ale art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 197 din 27 martie
2003, precum si a interpretarii date [de catre Curtea de Apel Targu Mures -
Sectia comerciala si de contencios administrativ] prevederilor art. 3 alin. (1)
si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul
juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
448 din 24 noiembrie 1998.
In ceea ce priveste Legea nr. 61/1998, Curtea observa ca aceasta a fost
abrogata prin art. 69 din Legea minelor nr. 85/2003, insa dispozitiile art. 1
si ale art. 2 din Legea nr. 85/2003 au preluat solutia legislativa cuprinsa de
art. 1 si art. 2 din Legea nr. 61/1998. In consecinta, Curtea urmeaza sa se
pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor art. 1 si ale art. 2 din Legea
nr. 85/2003, care au urmatorul cuprins:
- Art. 1: "Resursele minerale situate pe teritoriul si in subsolul
tarii si al platoului continental in zona economica a Romaniei din Marea
Neagra, delimitate conform principiilor dreptului international si reglementarilor
din conventiile internationale la care Romania este parte, fac obiectul
exclusiv al proprietatii publice si apartin statului roman.";
- Art. 2: "(1) Resursele minerale care fac obiectul prezentei legi
sunt: carbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu si roci
aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pamanturi rare si disperse,
sarurile haloide, substantele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele
pretioase si semipretioase, turba, namolurile si turbele terapeutice, rocile
bituminoase, gazele necombustibile, apele geotermale, gazele care le insotesc,
apele minerale naturale (gazoase si plate), apele minerale terapeutice, precum
si produsul rezidual minier din haldele si iazurile de decantare.
(2) Prevederile prezentei legi se aplica si apelor subterane potabile si
industriale pentru activitatile de prospectiune, explorare, determinare si
evidenta a rezervelor."
Art. 3 alin. (1) si art. 20 din Legea nr. 213/1998 prevad:
- Art. 3 alin. (1): "Domeniul public este alcatuit din bunurile
prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite in anexa
care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care,
potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt
dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile
prevazute de lege.";
- Art. 20: "(1) Inventarul bunurilor din domeniul public al statului
se intocmeste, dupa caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale
administratiei publice centrale, precum si de autoritatile publice centrale
care au in administrare asemenea bunuri.
(2) Centralizarea inventarului mentionat la alin. (1) se realizeaza de
catre Ministerul Finantelor si se supune spre aprobare Guvernului."
Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art.
120 alin. (1), ale art. 121 alin. (1) si (2) si ale art. 136 alin. (1) - (3),
care au urmatorul cuprins:
- Art. 120 alin. (1): "Administratia publica din unitatile
administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii,
autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.";
- Art. 121: "(1) Autoritatile administratiei publice, prin care se
realizeaza autonomia locala in comune si in orase, sunt consiliile locale alese
si primarii alesi, in conditiile legii.
(2) Consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca
autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si
din orase.";
- Art. 136 alin. (1) - (3): "(1) Proprietatea este publica sau
privata.
(2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu
potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea
teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului
continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul
exclusiv al proprietatii publice."
Totodata, autorul exceptiei invoca in sustinerea criticilor de
neconstitutionalitate si prevederile art. 1 din Protocolul aditional la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
referitoare la "Protectia proprietatii".
In esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca
dispozitiile art. 1 si ale art. 2 din Legea nr. 85/2003, care prevad faptul ca
resursele minerale fac obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului,
sunt contrare textului art. 136 alin. (1) - (3) din Constitutie. Totodata,
considera ca interpretarea data de Curtea de Apel Targu Mures - Sectia
comerciala si de contencios administrativ prevederilor art. 3 alin. (1) si ale
art. 20 din Legea nr. 213/1998 incalca dispozitiile constitutionale ale art.
120 alin. (1), ale art. 121 alin. (1) si (2) si ale art. 136 alin. (2) si (3),
precum si pe cele ale art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin aceea ca
Guvernul este indreptatit sa includa apele minerale naturale in domeniul public
al statului.
Examinand sustinerile de neconstitutionalitate formulate, Curtea retine:
I. O prima critica priveste dispozitiile art. 1 si ale art. 2 din Legea nr.
85/2003, care stabilesc ca o anumita categorie de bunuri fac obiectul exclusiv
al proprietatii publice a statului. Aceste dispozitii nu fac decat sa
transpuna, in concret, la nivelul legii, prevederile art. 136 alin. (3) din
Constitutie, potrivit carora "Bogatiile de interes public ale subsolului,
spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes
national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si
ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica,
fac obiectul exclusiv al proprietatii publice".
Dispozitia constitutionala nu stabileste un criteriu de departajare a
bunurilor proprietate publica a statului de cele proprietate publica a
unitatilor administrativ-teritoriale. In aceste conditii, criteriul este
prevazut de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic
al acesteia, care stabileste la art. 3 alin. (2) ca "Domeniul public al
statului este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din
Constitutie [devenit, cu unele modificari, art. 136 alin. (3), dupa revizuirea
si republicarea Constitutiei], din cele prevazute la pct. I din anexa, precum
si din alte bunuri de uz sau de interes public national, declarate ca atare
prin lege".
Faptul ca legiuitorul a apreciat ca toate bunurile enumerate in textul
respectiv al Constitutiei fac obiectul exclusiv al proprietatii publice a
statului nu face ca dispozitiile legii sa fie incompatibile cu textul
constitutional. De altfel, prin natura lor, precum si prin mentionarea in text
a sintagmei "interes national", bunurile respective, prevazute la
art. 136 alin. (3), nici nu ar putea sa apartina decat domeniului public al
statului.
In acest sens, Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul
juridic al acesteia prevede in anexa la pct. I.1, intre altele, ca din
proprietatea publica a statului fac parte "bogatiile de orice natura ale
subsolului, in stare de zacamant".
De asemenea, stabilirea unor bunuri ca apartinand proprietatii publice
exclusive a statului, iar nu si unitatilor administrativ-teritoriale, nu poate
fi privita ca o incalcare a principiului autonomiei locale, intrucat acest
principiu "nu exclude obligatia autoritatilor administratiei publice
locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe intreg teritoriul
tarii" (a se vedea in acest sens Decizia nr. 102 din 11 martie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 201 din 27 martie
2003).
Referitor la invocarea dispozitiilor art. 1 din Protocolul aditional la
Conventie in sustinerea exceptiei, Curtea retine ca acestea nu au incidenta in
cauza, intrucat aceste dispozitii privesc protectia proprietatii private si
"nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le
considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului
general [...]".
II. In ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei de a declara ca
fiind neconstitutionala o anumita interpretare data de instanta judecatoreasca
prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998, Curtea
constata ca, in conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) si (2) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta
asigura controlul de constitutionalitate a legilor, a ordonantelor Guvernului,
a tratatelor internationale si a regulamentelor Parlamentului, prin raportare
la dispozitiile si principiile Constitutiei. Asadar, nu intra sub incidenta
controlului de constitutionalitate exercitat de Curte aplicarea si
interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instantei de
judecata care judeca fondul cauzei, precum si, eventual, al instantelor de
control judiciar, astfel cum rezulta din prevederile coroborate ale art. 126
alin. (1) si (3) din Constitutie.
In consecinta, Curtea retine ca, in ceea ce priveste sesizarea sa cu
controlul constitutionalitatii unei interpretari date de o instanta
judecatoreasca textelor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998,
pentru motivele mai sus aratate, este inadmisibila.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si ale
art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, exceptie ridicata de Consiliul Local al
Comunei Plaiesii de Jos in Dosarul nr. 3.675/2004 al Inaltei Curti de Casatie
si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
II. Respinge ca fiind inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a
interpretarii date de o instanta judecatoreasca a prevederilor art. 3 alin. (1)
si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul
juridic al acesteia, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29 septembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Catalina Turcu