DECIZIE   Nr. 494 din 29 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, precum si a "interpretarii" date prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1018 din 16 noiembrie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Florentina Balta        - procuror
    Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor "art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 61/1998, respectiv ale art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, precum si a interpretarii date prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998", exceptie ridicata de Consiliul Local al Comunei Plaiesii de Jos in Dosarul nr. 3.675/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin avocat, precum si Societatea Comerciala "Perla Harghitei" - S.A. Sancraieni, prin avocat, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei arata ca textul de lege criticat care dispune includerea apelor minerale naturale numai in domeniul public al statului este neconstitutionala, intrucat proprietatea publica nu apartine in exclusivitate statului, ci si unitatilor administrativ-teritoriale. In consecinta, se solicita admiterea exceptiei.
    Reprezentantul Societatii Comerciale "Perla Harghitei" - S.A. Sancraieni considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, intrucat legiuitorul este indreptatit ca, in virtutea prevederilor constitutionale ale art. 136 alin. (3), sa includa apele minerale naturale in proprietatea publica a statului.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, aratand ca acestea reprezinta o expresie a art. 136 alin. (3) din Constitutie. In ceea ce priveste sesizarea Curtii cu neconstitutionalitatea interpretarii date prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998 de catre o instanta judecatoreasca, se apreciaza ca exceptia este inadmisibila, Curtea nefiind competenta sa analizeze aspecte referitoare la interpretarea si aplicarea legii de catre instantele judecatoresti.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 3.675/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu "exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 61/1998, ale art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, precum si a interpretarii date prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia", exceptie ridicata de Consiliul Local al Comunei Plaiesii de Jos intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unui recurs impotriva sentintei prin care a fost respinsa actiunea autorului exceptiei in anularea unui act administrativ.
    In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine ca prevederile art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 61/1998, ale art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 136 alin. (1) - (3), intrucat prevad ca "apele minerale naturale (gazoase si plate) si apele minerale terapeutice fac obiectul exclusiv al proprietatii publice si apartin statului roman".
    Autorul exceptiei sustine ca "interpretarea data prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998, in sensul ca in baza acestora Guvernul este in drept sa modifice oricand inventarul bunurilor din domeniul public al statului, chiar si in detrimentul domeniului public al unitatilor administrativ-teritoriale", este neconstitutionala "din moment ce art. 135 alin. (2) din Constitutie (devenit art. 136 dupa republicarea Constitutiei) garanteaza si ocroteste prin lege proprietatea publica apartinand unitatilor administrativ-teritoriale, iar art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale consfinteste protectia proprietatii". Totodata, se apreciaza ca textul art. 20 din Legea nr. 213/1998 contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 120 alin. (1) si ale art. 121 alin. (1) si (2) privind autonomia locala, atat timp cat Guvernul "este indreptatit sa dispuna sau sa incuviinteze trecerea unor bunuri din domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul public al statului, fara consimtamantul consiliului local, respectiv al consiliului judetean".
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, avand in vedere prevederile art. 136 alin. (3) din Constitutie, coroborate cu cele ale art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. De asemenea, se mai sustine ca "este in puterea organelor centrale ale statului sa stabileasca ce bunuri fac parte din domeniul public al statului, potrivit interesului public national, in baza art. 136 alin. (3) din Constitutie".
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si ale art. 2 din Legea nr. 61/1998 este inadmisibila, in conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, avand in vedere ca aceste dispozitii legale au fost abrogate prin art. 69 din Legea minelor nr. 85/2003.
    Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, Avocatul Poporului apreciaza ca aceste dispozitii legale "nu contin norme contrare prevederilor din Legea fundamentala privind proprietatea, [iar] instituirea [...] unor categorii de bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice este in deplina concordanta cu art. 136 alin. (3) din Constitutie".
    Se apreciaza ca dispozitiile art. 20 din Legea nr. 213/1998 nu opereaza un transfer de proprietate, neaducandu-se astfel nici o atingere dreptului de proprietate publica. Totodata, Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998 nu contravin principiului autonomiei locale, avand in vedere ca acest principiu "nu exclude obligatia autoritatilor administratiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe intreg teritoriul tarii". In acest sens este invocata Decizia Curtii Constitutionale nr. 102 din 11 martie 2003.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 61/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 113 din 16 martie 1998, respectiv ale art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 197 din 27 martie 2003, precum si a interpretarii date [de catre Curtea de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ] prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
    In ceea ce priveste Legea nr. 61/1998, Curtea observa ca aceasta a fost abrogata prin art. 69 din Legea minelor nr. 85/2003, insa dispozitiile art. 1 si ale art. 2 din Legea nr. 85/2003 au preluat solutia legislativa cuprinsa de art. 1 si art. 2 din Legea nr. 61/1998. In consecinta, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor art. 1 si ale art. 2 din Legea nr. 85/2003, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 1: "Resursele minerale situate pe teritoriul si in subsolul tarii si al platoului continental in zona economica a Romaniei din Marea Neagra, delimitate conform principiilor dreptului international si reglementarilor din conventiile internationale la care Romania este parte, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice si apartin statului roman.";
    - Art. 2: "(1) Resursele minerale care fac obiectul prezentei legi sunt: carbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu si roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pamanturi rare si disperse, sarurile haloide, substantele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele pretioase si semipretioase, turba, namolurile si turbele terapeutice, rocile bituminoase, gazele necombustibile, apele geotermale, gazele care le insotesc, apele minerale naturale (gazoase si plate), apele minerale terapeutice, precum si produsul rezidual minier din haldele si iazurile de decantare.
    (2) Prevederile prezentei legi se aplica si apelor subterane potabile si industriale pentru activitatile de prospectiune, explorare, determinare si evidenta a rezervelor."
    Art. 3 alin. (1) si art. 20 din Legea nr. 213/1998 prevad:
    - Art. 3 alin. (1): "Domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege.";
    - Art. 20: "(1) Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se intocmeste, dupa caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si de autoritatile publice centrale care au in administrare asemenea bunuri.
    (2) Centralizarea inventarului mentionat la alin. (1) se realizeaza de catre Ministerul Finantelor si se supune spre aprobare Guvernului."
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 120 alin. (1), ale art. 121 alin. (1) si (2) si ale art. 136 alin. (1) - (3), care au urmatorul cuprins:
    - Art. 120 alin. (1): "Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.";
    - Art. 121: "(1) Autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si in orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii.
    (2) Consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si din orase.";
    - Art. 136 alin. (1) - (3): "(1) Proprietatea este publica sau privata.
    (2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
    (3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice."
    Totodata, autorul exceptiei invoca in sustinerea criticilor de neconstitutionalitate si prevederile art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la "Protectia proprietatii".
    In esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca dispozitiile art. 1 si ale art. 2 din Legea nr. 85/2003, care prevad faptul ca resursele minerale fac obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului, sunt contrare textului art. 136 alin. (1) - (3) din Constitutie. Totodata, considera ca interpretarea data de Curtea de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998 incalca dispozitiile constitutionale ale art. 120 alin. (1), ale art. 121 alin. (1) si (2) si ale art. 136 alin. (2) si (3), precum si pe cele ale art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin aceea ca Guvernul este indreptatit sa includa apele minerale naturale in domeniul public al statului.
    Examinand sustinerile de neconstitutionalitate formulate, Curtea retine:
    I. O prima critica priveste dispozitiile art. 1 si ale art. 2 din Legea nr. 85/2003, care stabilesc ca o anumita categorie de bunuri fac obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului. Aceste dispozitii nu fac decat sa transpuna, in concret, la nivelul legii, prevederile art. 136 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice".
    Dispozitia constitutionala nu stabileste un criteriu de departajare a bunurilor proprietate publica a statului de cele proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale. In aceste conditii, criteriul este prevazut de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, care stabileste la art. 3 alin. (2) ca "Domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie [devenit, cu unele modificari, art. 136 alin. (3), dupa revizuirea si republicarea Constitutiei], din cele prevazute la pct. I din anexa, precum si din alte bunuri de uz sau de interes public national, declarate ca atare prin lege".
    Faptul ca legiuitorul a apreciat ca toate bunurile enumerate in textul respectiv al Constitutiei fac obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului nu face ca dispozitiile legii sa fie incompatibile cu textul constitutional. De altfel, prin natura lor, precum si prin mentionarea in text a sintagmei "interes national", bunurile respective, prevazute la art. 136 alin. (3), nici nu ar putea sa apartina decat domeniului public al statului.
    In acest sens, Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia prevede in anexa la pct. I.1, intre altele, ca din proprietatea publica a statului fac parte "bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant".
    De asemenea, stabilirea unor bunuri ca apartinand proprietatii publice exclusive a statului, iar nu si unitatilor administrativ-teritoriale, nu poate fi privita ca o incalcare a principiului autonomiei locale, intrucat acest principiu "nu exclude obligatia autoritatilor administratiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe intreg teritoriul tarii" (a se vedea in acest sens Decizia nr. 102 din 11 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 201 din 27 martie 2003).
    Referitor la invocarea dispozitiilor art. 1 din Protocolul aditional la Conventie in sustinerea exceptiei, Curtea retine ca acestea nu au incidenta in cauza, intrucat aceste dispozitii privesc protectia proprietatii private si "nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general [...]".
    II. In ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei de a declara ca fiind neconstitutionala o anumita interpretare data de instanta judecatoreasca prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998, Curtea constata ca, in conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta asigura controlul de constitutionalitate a legilor, a ordonantelor Guvernului, a tratatelor internationale si a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozitiile si principiile Constitutiei. Asadar, nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte aplicarea si interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instantei de judecata care judeca fondul cauzei, precum si, eventual, al instantelor de control judiciar, astfel cum rezulta din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) si (3) din Constitutie.
    In consecinta, Curtea retine ca, in ceea ce priveste sesizarea sa cu controlul constitutionalitatii unei interpretari date de o instanta judecatoreasca textelor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998, pentru motivele mai sus aratate, este inadmisibila.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    I. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003, exceptie ridicata de Consiliul Local al Comunei Plaiesii de Jos in Dosarul nr. 3.675/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
    II. Respinge ca fiind inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a interpretarii date de o instanta judecatoreasca a prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 septembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Cristina Catalina Turcu