DECIZIE Nr. 471 din 18 noiembrie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2
si art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei
juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea
statului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 57 din 10 februarie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Zega Nicusor Aristide
impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 48 din 7 martie 1997.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11 noiembrie 1997,
in prezenta recurentului si a reprezentantului Ministerului Public si in lipsa
celorlalte parti legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea
data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea
pentru data de 18 noiembrie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Judecatoria Sectorului 6 - municipiul Bucuresti, prin Incheierea din 4
decembrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2, art. 13 si ale art. 26
alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor
imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, ridicata
de Zega Nicusor Aristide.
Prin Decizia nr. 48 din 7 martie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca
vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate invocata.
Pentru a pronunta aceasta solutie Curtea a retinut, in esenta, urmatoarele:
- cu privire la art. 2 alin. 2, s-a apreciat ca o interpretare corecta a
textului presupune examinarea integrala a art. 2 si in acest mod reglementarea
apare ca absolut echitabila, nefiind admis ca fostul proprietar sa reintre in
drepturile sale de proprietate asupra imobilului si sa pastreze in acelasi timp
si despagubirea primita la data trecerii acestuia la stat;
- in legatura cu art. 13, s-a apreciat ca exceptia nu poate fi primita din
moment ce Curtea Constitutionala s-a pronuntat, in cadrul controlului a priori,
prin Decizia nr. 73/1995, in sensul ca dispozitiile sale sunt constitutionale
si nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea solutiei;
- in legatura cu art. 26 alin. 1, s-a apreciat ca in fapt autorul exceptiei
se refera la cuantumul insuficient al despagubirii primite la data trecerii
apartamentului sau in proprietatea statului or, aceasta problema nu constituie
ea insasi o chestiune de constitutionalitate a Legii nr. 112/1995, ci
reprezinta obiectul unei reglementari legislative ulterioare.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, Zega Nicusor
Aristide, pentru urmatoarele motive:
a) Curtea nu a tinut seama, astfel cum prevede art. 11 alin. (2) si art. 20
alin. (2) din Constitutie, de faptul ca atunci cand exista neconcordanta intre
reglementarile internationale si legile interne au prioritate primele si nu i
se asigura, de aceea, un proces rezonabil si echitabil. In dezvoltarea
motivului recurentul arata ca nu poate, potrivit legii, sa beneficieze de
restituirea in natura a locuintei, deoarece, obiectiv, nu putea indeplini
conditia de "a locui", din moment ce avea resedinta in strainatate,
iar locuinta era ocupata de un alt chirias;
b) Curtea a violat art. 1 din primul Protocol la Conventia Europeana a
drepturilor omului - Paris 1952, potrivit caruia "orice persoana fizica
sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi
lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in
conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului
international". Se apreciaza ca, din moment ce apartamentul a fost luat in
baza Decretului nr. 223/1974, fara a exista o "utilitate publica",
trebuie sa i se asigure un proces echitabil si rezonabil;
c) Curtea a solutionat in mod eronat exceptia de neconstitutionalitate a
art. 26 alin. 1, deoarece, la invocarea acesteia, nu s-a avut in vedere cuantumul
insuficient al despagubirii primite la trecerea apartamentului sau in
proprietatea statului, ci referirea din acest text la art. 2 alin. 2.
Din cererea de recurs rezulta ca recurentul a atacat Decizia nr. 48/1997
numai cu privire la art. 2 alin. 2 si art. 26 alin. 1, apreciind ca in temeiul
art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu mai poate pune in discutie
dispozitiile art. 13 alin. 2 si 3 din Legea nr. 112/1995, din moment ce Curtea
Constitutionala s-a pronuntat asupra lor prin Decizia nr. 73/1995.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit
de judecatorul-raportor, prevederile art. 2 alin. 2 si art. 26 alin. 2 din
Legea nr. 112/1995, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr.
47/1992, constata urmatoarele:
Recursul vizeaza de fapt numai constitutionalitatea art. 2 alin. 2 din
Legea nr. 112/1995, invocandu-se faptul ca prin decizia de fond nu s-a dat
prioritate reglementarilor internationale, care, in opinia recurentului, ar fi
condus la abrogarea textului atacat.
Este adevarat ca dispozitiile art. 20 din Constitutie dau prioritate
reglementarilor internationale la care Romania este parte, in cazul in care
legile interne nu concorda cu acestea, dar aceste dispozitii, ca si orice alte
prevederi legale, nu pot avea caracter retroactiv si deci nu pot servi pentru
aprecierea dispozitiilor Decretului nr. 223/1974 si nici pentru dezlegarea
problemelor legate de raporturile juridice nascute si stinse intr-un regim
constitutional in care acest principiu nu era recunoscut.
Legiuitorul, prin mai multe acte normative, recunoscand ca in trecut s-au
savarsit abuzuri, a prevazut ca repararea lor se va face prin lege. Legea nr.
112/1995 constituie unul dintre mijloacele de reparare, iar art. 25 din aceeasi
lege stabileste ca prin legi speciale se vor reglementa situatiile juridice ale
altor imobile trecute in proprietatea statului inainte de 22 decembrie 1989,
indiferent de destinatia lor initiala, inclusiv ale celor demolate pentru cauze
de utilitate publica.
Asupra modului in care insa legiuitorul stabileste sa se faca repararea -
restituire in natura, integrala sau partiala, ori despagubiri - Curtea
Constitutionala nu se poate pronunta decat in masura in care dispozitiile pe
care le stabileste ar contraveni textelor sau principiilor constitutionale,
deci inclusiv reglementarilor internationale privitoare la drepturile
fundamentale ale omului.
Or, asa cum s-a retinut si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 73/1995,
stabilirea modului de reparatie instituit prin Legea nr. 112/1995, tinand seama
de posibilitatile economice si financiare existente, in raport cu alte
necesitati si prioritati economice si sociale, in a caror evaluare si
satisfacere legiuitorul este suveran, nu poate fi apreciata ca
neconstitutionala.
Recurentul este nemultumit, in realitate, ca nu poate beneficia de
reparatia in natura, ci numai de despagubiri, astfel ca recursul sau reia
argumentele de la judecata in fond si mai putin se refera la decizia
pronuntata. Astfel cum s-a aratat insa, Curtea nu este indreptatita sa
cenzureze modul in care legiuitorul a stabilit modalitatea de reparare a
abuzului, din moment ce nu contravine Constitutiei, si, pe cale de consecinta,
recursul urmeaza sa fie respins.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al
art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Zega Nicusor Aristide impotriva Deciziei
Curtii Constitutionale nr. 48 din 7 martie 1997.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 18 noiembrie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Florentina Geangu