DECIZIE Nr. 48 din 7 martie 1997*)
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin.
2, art. 13 si ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea
situatiei juridice a unor imobile cu destinatie de locuinte, trecute in
proprietatea statului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 57 din 10 februarie 1998
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 471 din 18 noiembrie
1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 10
februarie 1998
Florin Bucur Vasilescu - presedinte
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Constantin Burada - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 decembrie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 9.353/1996,
Judecatoria Sectorului 6 - Municipiul Bucuresti a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2
alin. 2, art. 13 si ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru
reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte,
trecute in proprietatea statului, invocata de Zega Nicusor Aristide.
Prin exceptie se sustine, in esenta, ca prevederile art. 2 alin. 2, art. 13
si ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 contravin art. 41 alin. (2) si
(5), raportate la art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din Constitutie,
coroborate cu Legea nr. 30 din 18 mai 1994 si Protocolul nr. 1 la Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnat la
Paris la 20 martie 1952, deoarece sumele de bani oferite cu titlu de
despagubiri, calculate potrivit criteriilor din art. 13 al aceleiasi legi, nu
reprezinta echivalentul valorii bunului de care a fost deposedat.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de
vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, care insa nu au dat
curs cererii.
Exprimandu-si opinia in legatura cu exceptia, instanta apreciaza ca
dispozitiile art. 2 alin. 2, art. 13 si ale art. 26 alin. 1 din Legea nr.
112/1995 contravin prevederilor art. 41 alin. (3) din Constitutie, deoarece
sumele de bani oferite fostilor proprietari ai constructiilor, prin luarea in
considerare a criteriilor impuse de art. 13 din lege, nu reprezinta un
echivalent al pierderii materiale suferite de acestia.
CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale,
raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 si urmatoarele din Legea
nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia invocata, fiind
legal sesizata.
Autorul exceptiei considera ca valoarea despagubirilor, calculata potrivit
prevederilor legale criticate sub aspectul constitutionalitatii, nu reprezinta
o despagubire reala, "...ci cel mult o suma de bani care nici nu va putea
in viitor sa reprezinte reparatia (masura reparatorie) pe care o impune legea
in art. 1, cand fixeaza si scopul Legii nr. 112/1995". Mai sustine ca in
acest fel se incalca si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnat la Paris la
20 martie 1952, la care Romania a aderat prin Legea nr. 30/1994, care prevede
ca "orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale",
aratand in final ca modul de calcul al despagubirilor reglementat prin art. 13
alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu este de natura sa acopere integral paguba
suferita, acesta raportandu-se la un criteriu - veniturile salariale medii pe
economie ale unei persoane, calculate la data stabilirii despagubirilor - ce nu
asigura o dezdaunare indestulatoare.
Referitor la limitarea intinderii reparatiei in cazul prevazut de art. 13
din Legea nr. 112/1995, se constata ca, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august
1995, Curtea Constitutionala a statuat ca aceasta limitare are in vedere, in
cazul legii criticate, posibilitatile economice si financiare existente in
raport cu alte necesitati si prioritati economice si sociale, in a caror
evaluare si satisfacere legiuitorul este suveran. Cu privire la modul de
stabilire a despagubirilor si a intinderii acestora, s-a constatat ca legea, in
art. 13 alin. 2, consacra solutii rezonabile. De asemenea, s-a retinut ca, in
legatura cu reparatia in ipoteza privarii de proprietate, Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a stabilit, pe de o parte, ca dreptul la indemnizare trebuie
sa aiba un cuantum rezonabil, iar pe de alta parte ca metoda de evaluare a
bunurilor trebuie sa fie, la randul ei, in mod manifest rezonabila. In raport
cu aceasta practica, Curtea Constitutionala a considerat ca reglementarea
cuprinsa in Legea nr. 112/1995, cu privire la cuantumul despagubirilor ce vor
fi acordate fostilor proprietari, da expresie exigentelor reglementarilor
internationale avute in vedere de art. 20 din Constitutie.
Tinand seama ca, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile
Curtii Constitutionale sunt obligatorii si ca nu au intervenit elemente noi
care sa justifice schimbarea solutiei, exceptia privind art. 13 din Legea nr.
112/1995 nu poate fi primita.
Cu privire la neconstitutionalitatea art. 2 alin. 2 din Legea nr. 112/1995,
se constata ca o corecta interpretare a textului nu poate fi decat aceea
desprinsa din examinarea integrala a art. 2. Acesta reglementeaza modalitatea
restituirii in natura a unor imobile catre fostii proprietari si consecintele
ei, in cazul in care acestia au fost initial despagubiti. Astfel, potrivit art.
2 alin. 1 din lege, persoanele prevazute la art. 1 beneficiaza de restituirea
in natura, prin redobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor in
care locuiesc in calitate de chiriasi sau a celor care sunt libere, iar pentru
celelalte apartamente primesc despagubiri in conditiile art. 12, iar alin. 2
precizeaza, in cadrul tezei I, ca in cazul apartamentelor trecute in
proprietatea statului pentru care s-au primit despagubiri, daca sunt ocupate de
fostii proprietari sau sunt libere, ele se restituie in natura. Teza a II-a
cuprinsa in alin. 2 este consecinta fireasca a redobandirii dreptului de
proprietate in conditiile stipulate de text, si anume, faptul ca fostii
proprietari care si-au recapatat dreptul de proprietate asupra imobilelor au
obligatia sa restituie suma primita cu titlu de despagubire. Aceasta
reglementare apare ca absolut echitabila, nefiind admis ca fostul proprietar sa
reintre in drepturile sale de proprietate asupra imobilului si sa pastreze in
acelasi timp si despagubirea primita la data trecerii acestuia la stat.
In aceste conditii, exceptia este vadit nefondata si sub acest aspect.
In legatura cu neconstitutionalitatea prevederilor art. 26 alin. 1 din
Legea nr. 112/1995, se constata ca, in fapt, autorul exceptiei se refera la
cuantumul insuficient al despagubirii primite la data trecerii apartamentului
sau in proprietatea statului. Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995,
fostii proprietari ai imobilelor cu destinatia de locuinte trecute in
proprietatea statului sau a altor persoane juridice, cu plata unor despagubiri,
nu mai beneficiaza de masurile reparatorii prevazute de lege, cu exceptia
cazurilor prevazute in art. 2 alin. 2. Aceasta prevedere nu exclude insa
posibilitatea ca pentru imobilele trecute in proprietatea statului in baza
Decretului nr. 223/1974, ca in speta, sa constituie obiectul unei reglementari
viitoare, cu atat mai mult cu cat, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, s-a prevazut ca
repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din
1991 se reglementeaza prin lege. De altfel, chiar in cuprinsul Legii nr.
112/1995, art. 25 legitimeaza in mod expres aceasta solutie legislativa,
prevazand ca prin legi speciale se vor reglementa situatiile juridice ale altor
imobile decat cele care fac obiectul acestei legi, trecute in proprietatea
statului inainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinatia lor initiala,
inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publica.
Asadar, in fapt, problema despagubirilor primite de proprietari la data
trecerii imobilului in proprietatea statului nu constituie ea insasi o
chestiune de constitutionalitate a legii actuale (nr. 112/1995), ea
reprezentand obiectul unei reglementari legislative ulterioare de domeniul unor
legi speciale, Curtea Constitutionala nefiind competenta sa se pronunte, in
prezent, asupra acestei probleme.
Asa fiind, exceptia este vadit nefondata si cu privire la dispozitiile art.
26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995.
Fata de cele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum
si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 alin. 2, art. 13 si art. 26 alin. 1 din Legea nr.
112/1995, invocata de Zega Nicusor Aristide in Dosarul nr. 9.353/1996 al
Judecatoriei Sectorului 6 - Municipiul Bucuresti.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 7 martie 1997.
PRESEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat asistent,
Constantin Burada