DECIZIE Nr. 4*) din 12 ianuarie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 30 mai 1995

*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din 21 martie 1995,.
Ioan Muraru - presedinte
Miklos Fazakas - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 3 si ale art. 6 din Legea nr. 5/1973, ridicata de paratii
Cosma Nicolae si Cosma Maria in Dosarul nr. 9.203/1993 al Judecatoriei Brasov.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 7 decembrie 1994, concluziile
partilor si ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate in
incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a aminat pronuntarea la 14 decembrie 1994, 23 decembrie 1994, 4
ianuarie 1995 si apoi la 12 ianuarie 1995.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Societatea Comerciala "Fabrica de Zahar Bod" - S.A. a chemat in
judecata pe paratii Cosma Nicolae si Cosma Maria, locatari ai unui imobil apartinand
reclamantei, cerind evacuarea lor, cauza formand obiectul Dosarului nr.
9.203/1993 al Judecatoriei Brasov.
La termenul de judecata din 11 ianuarie 1994, paratii au invocat exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, art. 6 si art. 7 din Legea nr.
5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor
dintre proprietari si chiriasi. Prin incheierea din aceeasi data, Judecatoria
Brasov a sesizat Curtea Constitutionala pentru a se pronunta asupra
constitutionalitatii art. 3 si a art. 6 din Legea nr. 5/1973, respingind
cererea formulata cu privire la art. 7 din aceeasi lege, intrucat prin Decizia
nr. 40 din 7 iulie 1993, ramasa definitiva, Curtea Constitutionala a declarat
acest text constitutional.
In sustinerea exceptiei, paratii arata ca prevederile art. 3 si ale art. 6
din Legea nr. 5/1973 contravin dispozitiilor art. 41, 49 si 134 din
Constitutie.
Exprimandu-si opinia, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992, instanta considera ca art. 3 si art. 6 din Legea nr. 5/1973, care
cuprind criterii legale pentru administrarea spatiului locativ, nu contravin
dispozitiilor constitutionale, intrucat nu aduc atingere atributelor dreptului
de proprietate. Asa fiind, proprietarul care, in speta, nu este o intreprindere
specializata in administrarea spatiilor locative, poate face uz sau nu de
aceste dispozitii legale, insa, o data ce s-a incheiat un contract-tip de
inchiriere in baza Legii nr. 5/1973, partile isi asuma consecintele ce decurg
din dispozitiile acestei legi.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 au fost
solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se arata ca textul celor doua dispozitii
criticate din Legea nr. 5/1973 este constitutional, deoarece nu contravine art.
41 din Constitutie, ca partile sunt obligate sa respecte obligatiile asumate
prin contractul de inchiriere, si aceasta nu numai in baza Legii nr. 5/1973, ci
si a art. 969 din Codul civil.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
tinand seama de incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului,
raportul judecatorului-raportor, sustinerile partilor si ale reprezentantului
Ministerului Public, dispozitiile art. 3 si ale art. 6 din Legea nr. 5/1973,
prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, Curtea Constitutionala constata ca este competenta sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate, fiind legal sesizata.
Dispozitiile legale a caror constitutionalitate se contesta sunt cele ale
art. 3 si art. 6 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si
reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. Articolul 3
stabileste din ce este format un apartament, ce criterii se au in vedere la
inchiriere, ce se intelege prin camera separata. Articolul 6 stabileste norma
locativa pentru locuintele din fondul locativ de stat. Aceste prevederi sunt
norme de protectie sanitara pentru beneficiari, dar si de protectie a
celorlalti cetateni in eventualitatea unor abuzuri in acest domeniu.
Dispozitiile constitutionale socotite a fi incalcate sunt cele cuprinse in
art. 41, 49 si 134. Acestea reglementeaza dreptul de proprietate (art. 41),
precum si cazurile si situatiile in care prin lege se poate realiza
restrangerea unor drepturi (art. 49). Invocarea art. 134 din Constitutie, care
priveste economia si finantele, nu este explicata si este dificil sa fie
sesizata tangenta sa cu speta dedusa judecatii.
Atat in opinia instantei de judecata pe rolul careia se afla dosarul, cat
si in punctul de vedere al Guvernului se arata ca dispozitiile legale in cauza
sunt constitutionale, partile fiind obligate sa respecte obligatiile pe care si
le-au asumat.
Cat priveste Legea nr. 5/1973, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 40
din 7 iulie 1993, a facut o serie de consideratii ce-si pastreaza valabilitatea
si sunt pertinente si in speta de fata. Astfel, in aceasta decizie Curtea
Constitutionala a considerat ca Legea nr. 5/1973 a reglementat administrarea
fondului locativ, astfel incat acesta sa fie repartizat in functie de
posibilitatile pe care statul le are si de cerintele populatiei. De aceea s-au
stabilit norme privind structura locuintelor si limita cuvenita unei persoane
sau unei familii; prevederile acestei legi, cu modificarile ulterioare, sunt
aplicabile si astazi pentru ca in domeniul locuintelor realitatile juridice se
mentin si, ca atare, fondul de locuinte trebuie in continuare administrat
potrivit unor criterii legale care sa corespunda unor exigente economice,
sociale si umane; in mod firesc, chiriasii care nu au devenit proprietari prin
cumpararea acestor locuinte, precum si proprietarii sunt tinuti in continuare
sa respecte prevederile legale in vigoare privind raporturile dintre
proprietari si chiriasi. Constitutia nu desfiinteaza regulile clasice privind
incheierea, executarea si incetarea contractelor de inchiriere; exercitarea
libertatilor constitutionale se contrapune abuzului de drept, revenind
autoritatilor competente aprecierea in ce masura, in speta concreta, invocarea
unui text constitutional este legal sau nu facuta si in ce masura exercitarea
unui drept, chiar constitutional, este abuziva.
Comparind dispozitiile constitutionale cu cele cuprinse in art. 3 si in
art. 6 din Legea nr. 5/1973, se poate observa ca acestea din urma concorda cu
litera si spiritul celor dintai, urmand a fi declarate constitutionale. Trebuie
adaugat ca atat legile vechi, cat si cele noi in acest domeniu recunosc
valabilitatea contractelor de inchiriere, incheiate in conditiile de ele
stabilite, iar prin aceasta nu se aduce atingere dreptului de proprietate,
astfel cum este el consacrat prin art. 41 si 135 din Constitutie.
Trebuie adaugat ca, prin art. 63 din Legea nr. 5/1973, dispozitiile privind
organizatiile de stat care inchiriaza si chiriasii ce detin suprafete locative
proprietate de stat se aplica in mod corespunzator si suprafetelor locative
proprietate personala. Acest articol rezolva problema aplicabilitatii sale cat
priveste sfera subiectelor de drept.
Desigur, in perspectiva, nimic nu impiedica Parlamentul sa adopte noi
reglementari in acest domeniu, in situatia in care Consiliul Legislativ, in
temeiul art. 150 alin. (2) din Constitutie, va face asemenea propuneri. Acele
reglementari vor putea fi mai reusite, dar pana atunci reglementarile in
vigoare (cele in discutie, desigur) sunt constitutionale si deci obligatorii.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 alin. (1) si al art. 26
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Constata ca dispozitiile art. 3 si ale art. 6 din Legea nr. 5/1973 sunt
constitutionale.
2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate invocata de Cosma Nicolae si
Cosma Maria in Dosarul nr. 9.203/1993 al Judecatoriei Brasov.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 12 ianuarie 1994.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat asistent,