DECIZIE   Nr. 427 din 26 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) ?i (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 270 din 24 aprilie 2009

Ioan Vida                                     - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Antonia Constantin                      - procuror

Doina Suliman                             - maqistrat-asistent-sef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Centrul Medical Mipet" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.622/280/2008 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 28 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.622/280/2008, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Centrul Medical Mipet" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză comercială având ca obiect o acţiune în anulare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia  susţine  că  dispoziţiile  de   lege  criticate  încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), ale art. 24, art. 126 şi art. 129, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece „cererea în anulare se soluţionează întotdeauna de către aceeaşi instanţă care a soluţionat cererea de emitere a ordonanţei de plată", iar părţile sunt lipsite de „posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de anulare".

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Textul de lege criticat are următorul conţinut: „(1) Impotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri însuşite de părţi. Pe calea acestei proceduri speciale se soluţionează neînţelegerile dintre creditor şi debitor legate de executarea de către debitor a obligaţiei de plată, fără cercetarea fondului raporturilor juridice dintre părţi.

Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". In raport cu obiectul şi natura diferitelor litigii, a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ce urmează a fi apărate prin acţiuni în justiţie, legiuitorul poate elabora norme diferite privind procedura de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de judecată, ca şi căile de atac ce pot fi exercitate, cu condiţia să nu îngrădească exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie pentru apărarea şi promovarea intereselor legitime.

Dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu aduc atingere sub niciun aspect prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.

De altfel, asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi Decizia nr. 213 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 26 martie 2008, respingând, pentru considerentele acolo reţinute, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Centrul Medical Mipet" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.622/280/2008 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman