DECIZIE Nr.
416 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin.
1 lit. a)-c) din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin.
1 lit. a)-c) din Codul penal, excepţie invocată de Robert Tanko în Dosarul nr.
5/314/2004 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
La apelul nominal este prezentă
partea Istvan Csibi, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Având cuvântul, partea prezentă arată că menţine
concluziile formulate de avocata sa în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând că asupra problemelor invocate în motivarea acesteia s-a pronunţat
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul unui recurs în interesul legii,
prin Decizia nr. 74/2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5/314/2004, Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71
alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal, excepţie
invocată de Robert Tanko.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că este neconstituţională interdicţia de a
vota care operează ope legis şi faţă de toţi condamnaţii, fără ca instanţele să se pronunţe pentru
fiecare caz. Se invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în
materie, respectiv hotărârea în Cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord (2005).
Tribunalul Suceava - Secţia penală apreciază că motivarea excepţiei nu ridică probleme de
neconstituţionalitate, ci de interpretare a legii. In opinia instanţei, textele
de lege criticate „sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că
pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea
tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din Codul penal, fără a se
face vreo diferenţiere pentru fiecare persoană condamnată".
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,'să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi
constituie dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit. a)-c) şi art. 71 alin. 2 din Codul
penal, având următorul cuprins:
- Art. 64 alin. 1 lit. a)-c): „Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în
interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în
autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul
autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o
profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit
condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;";
- Art. 71 alin. 2: „Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea
drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă
şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a
restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a
executării pedepsei."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 36 - Dreptul de vot, art. 37- Dreptul de a fi ales, art. 38 - Dreptul de a fi
ales în Parlamentul European, art. 41 - Munca
şi protecţia socială a muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii textelor de lege criticate, fată de o motivare
asemănătoare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 735 din 24 iunie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, şi Decizia
nr. 184 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, prin care
Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 64 şi 71, respectiv art. 71 alin. 1 din Codul penal. De
asemenea, prin Decizia nr. 438 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din
Codul penal, pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată anterior, precum
şi considerentele care o fundamentează îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
De altfel, în prezenta cauză, Curtea a fost sesizată,
în realitate, cu o problemă de interpretare a normelor criticate, care a făcut
obiectul unui recurs în interesul legii, soluţionat de Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie. Astfel, prin Decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 545 din 18 iulie
2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Secţii Unite, a statuat că
dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se
interpretează în sensul că
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza întâi) - c) din
Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune
aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din
Codul penal.
Pentru motivele mai sus arătate, In temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul
penal, excepţie invocată de Robert Tanko în Dosarul nr. 5/314/2004 al
Tribunalului Suceava - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta