Decizia Nr.413 din 07.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Marius Martin în Dosarul nr. 8.593/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.391D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.392D/2010, nr. 3.459D/2010, nr. 3.460D/2010 şi nr. 82D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Constantin Bebi Manole în dosarele nr. 594/99/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi nr. 63/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Iulian Lazăr în Dosarul nr. 142/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Dan Cristian Grecu în Dosarul nr. 915/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public susţine că nu se opune conexării cauzelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 2.392D/2010, nr. 3.459D/2010, nr. 3.460D/2010 şi nr. 82D/2011 la Dosarul nr. 2.391D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 318/2011, nepublicată încă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.593/99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Marius Martin într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare a executării dispoziţiei emise de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi, prin care acesta a fost pus la dispoziţie ca urmare a trimiterii sale în judecată.Prin Încheierea din 25 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 594/99/2010, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Constantin Bebi Manole într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a dispoziţiei emise de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi, prin care acesta a fost pus la dispoziţie ca urmare a trimiterii sale în judecată.Prin Încheierile din 21 iunie 2010 şi din 20 decembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 63/99/2010, nr. 142/99/2010 şi nr. 915/99/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Constantin Bebi Manole, Iulian Lazăr şi Dan-Cristian Grecu în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de suspendare a executării dispoziţiilor emise de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi, prin care aceştia au fost puşi la dispoziţie ca urmare a trimiterii lor în judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece măsura punerii la dispoziţie a poliţistului încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, aceasta trebuind să fie considerată nevinovată până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare. Mai mult, această măsură restrictivă nu se justifică în situaţia în care nu au existat abateri disciplinare ale poliţistului, context în care ar fi necesară desfăşurarea unei cercetări disciplinare prealabile. Punerea la dispoziţie a poliţistului, de cele mai multe ori, este fundamentată doar pe adresa organului de urmărire penală, prin care instituţia este înştiinţată cu privire la trimiterea în judecată a acestuia. Însă, prin punerea la dispoziţie în cazul trimiterii în judecată fără cercetări prealabile disciplinare se răstoarnă prezumţia de nevinovăţie.Totodată, în conformitate cu Recomandarea nr. 16/2003 a Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să ţină cont de drepturile şi interesele persoanelor particulare, pentru a nu provoca daune grave acestora. De altfel, reglementările dreptului comunitar în privinţa funcţionarilor publici ai Comunităţilor Europene (Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene - Regulamentul 259/1968) dispun în sensul că acestora trebuie să li se asigure un nivel minim de subzistenţă, aspect care, în cazul de faţă nu este respectat, deşi conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţistul este funcţionar public cu statut special. Drept consecinţă a acestei măsuri, persoanei în cauză îi sunt micşorate drepturile salariale, fapt ce aduce atingeri grave drepturilor şi intereselor legale.Pe de altă parte, această măsură trebuie să fie proporţională cu natura şi gravitatea faptelor care fac obiectul învinuirii sau determină luarea măsurii preventive, având în vedere caracterul esenţialmente provizoriu al punerii la dispoziţie.Menţionează şi faptul că măsura nu este limitată în timp, iar în considerarea duratei mari a unui proces penal, caracterul său vremelnic este substanţial diminuat.Totodată, susţine că dispoziţiile de lege criticate nu fac nicio distincţie între infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul sau cele care nu sunt incluse în această categorie şi nici între infracţiunile săvârşite din culpă sau cu intenţie. De asemenea, aceste prevederi au caracter lacunar şi nu definesc măsura „punerii la dispoziţie“, iar sarcinile şi atribuţiile stabilite pe perioada punerii la dispoziţie pot fi stabilite discreţionar.Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că, deşi se restrânge exercitarea unor drepturi sau a unor libertăţi, suspendarea din funcţie nu poate fi considerată ca fiind contrară prezumţiei de nevinovăţie, ci este necesară pentru apărarea ordinii publice şi pentru desfăşurarea instrucţiei penale. Această restrângere a unor drepturi constituţionale se impune pentru a asigura securitatea juridică a drepturilor şi libertăţilor celorlalţi cetăţeni, atât în perspectiva drepturilor individuale, cât şi a celor naţionale sau de grup pentru binele public.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Astfel, măsura punerii la dispoziţie a poliţistului faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauţiune nu poate fi considerată ca fiind contrară prezumţiei de nevinovăţie. Această măsură este necesară pentru apărarea ordinii publice şi pentru desfăşurarea instrucţiei penale şi, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 245/2004, restrângerea unor drepturi constituţionale este admisă, ea răspunzând nevoii de a asigura securitatea juridică a drepturilor şi libertăţilor celorlalţi, atât în perspectiva intereselor individuale, cât şi a celor naţionale sau de grup şi a binelui public, fiind şi o modalitate de salvgardare a unor drepturi în situaţiile în care exerciţiul lor are un caracter antisocial. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale, fără discriminări pe considerente arbitrare.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la art. 41 din Constituţie, consideră că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie, respectiv a suspendării din funcţie, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, modificate ultima oară prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.083 din 22 noiembrie 2004.În prezent, textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 65 alin. (1), (2) şi (4):
(1) În cazul în care împotriva poliţistului s-a început urmărirea penală sau acesta a fost trimis în judecată, menţinerea sa în activitate se hotărăşte după soluţionarea definitivă a cauzei, cu excepţia situaţiei în care a comis şi alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obişnuită.
(2) Poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauţiune este pus la dispoziţie.[...]
(4) Poliţistul pus la dispoziţie îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite în scris de şeful unităţii de poliţie şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum şi de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 41 privind dreptul la muncă, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 11 paragraful 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia susţin că măsura punerii la dispoziţia unităţii a poliţistului faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauţiune nesocoteşte dispoziţiile din Constituţie şi din alte documente internaţionale care consacră prezumţia de nevinovăţie. Asupra unei critici similare, aplicabile mutatis mutandis la cauza de faţă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 187 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, referitoare la punerea la dispoziţie a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimişi în judecata instanţelor militare, dar care sunt cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate sau eliberaţi pe cauţiune. Curtea a statuat că punerea la dispoziţie nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă vinovăţia, ci constituie o măsură preventivă, justificată de necesitatea împiedicării săvârşirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atribuţiilor ce revin funcţiei respective şi de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcţie. Pentru identitate de raţiune, aceeaşi concluzie este valabilă şi în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie a poliţiştilor. De asemenea, Curtea observă că în alin. (4) al art. 65 din Legea nr. 360/2002 este precizat şi conţinutul măsurii punerii la dispoziţie. Interpretarea dată acestuia de autorii excepţiei în sensul că sarcinile şi atribuţiile pot fi stabilite pe această perioadă de şeful unităţii în mod discreţionar şi abuziv nu poate fi, însă, analizată de Curte, întrucât depinde de modalitatea practică de individualizare a acesteia la fiecare caz concret, nereprezentând o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii. Totodată, un raţionament simetric cu cel cuprins în decizia menţionată se impune şi în ceea ce priveşte reducerea indemnizaţiilor. Prin luarea măsurii punerii la dispoziţie nu se poate susţine că se îngrădeşte dreptul la muncă şi, la fel ca în cazul cadrelor militare, art. 65 din Legea nr. 360/2002 prevede în mod expres, la alin. (6), că „în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie (...)“. În ceea ce priveşte prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea observă că autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu motivează pretinsa încălcare a acestora, iar referitor la invocarea art. 53 din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi primită de vreme ce nu a fost constatată restrângerea vreunui drept constituţional. De altfel, în acelaşi sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 318 din 3 martie 2011, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Marius Martin în Dosarul nr. 8.593/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Constantin Bebi Manole în dosarele nr. 594/99/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi nr. 63/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Iulian Lazăr în Dosarul nr. 142/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Dan Cristian Grecu în Dosarul nr. 915/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean