Decizia Nr.36 din 03.02.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 199 din 25 martie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioniţa Cochinţu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Dorin Ştefan Tivadar în Dosarul nr. 847/246/2014 al Judecătoriei Ineu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 845D/104.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate şi arată că, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, aceasta este neîntemeiată, întrucât prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu se naşte un drept de proprietate, ci un drept de creanţă condiţională a cărei realizare depinde de rezultatul procedurii judiciare în acţiunea iniţială.4. Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), apreciază că din coroborarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, atât în forma iniţială, cât şi în forma modificată, cu dispoziţiile art. 20 din aceeaşi lege, ca normă tranzitorie - a cărei neconstituţionalitate a fost constatată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, critica de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, întrucât, indiferent de forma încheiată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, antecontractele de vânzare-cumpărare ar putea fi valorificate în vederea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti.5. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 126 din Constituţie, arată că procedura în care se află autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu justifică examinarea textului criticat, însă art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 ar putea pune în discuţie o problemă de încălcare a autorităţii de lucru judecat, însă numai atunci când registratorul de carte funciară ar respinge cererea de înscriere şi ar examina hotărârea judecătorească.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 13 august 2014, pronunţată în Dosarul nr. 847/246/2014, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Dorin Ştefan Tivadar într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, pe lângă toate celelalte proceduri necesare vânzării terenurilor care fac obiectul Legii nr. 17/2014, necesitatea formei autentice pentru a beneficia de executarea în natură a unui antecontract încheiat cu privire la un astfel de teren „ar putea părea excesiv de severă“ şi neconstituţională.8. De asemenea, se arată că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 ar putea crea probleme de retroactivitate, deoarece generează controverse în privinţa cererilor fundamentate pe dispoziţiile art. 1.669 din Codul civil, care sunt depuse la instanţele de judecată înainte de intrarea în vigoare a legii menţionate şi care pot fi respinse prin soluţiile pronunţate după intrarea în vigoare a acestei legi, pentru motivul nerespectării formei autentice a antecontractului. Mai mult, există situaţii în care antecontractele sunt încheiate sub imperiul vechiului Cod civil, fiind incidente prevederile art. 969.9. Consideră că, în virtutea aplicării principiului „tempus regit actum“ şi în conformitate cu art. 44 din Constituţie, prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 sunt neconstituţionale mai ales pentru faptul că „registratorul de Carte funciară nu ar trebui să aibă opţiunea respingerii cererii de înscriere în cartea funciară a unei astfel de sentinţe“. Or, în cazul în care, ca urmare a aplicării prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, i se dă posibilitatea registratorului de la Cartea funciară să respingă cererea de înscriere a hotărârii în cartea funciară pe motivul că aceasta, deşi este definitivă, nu respectă dispoziţiile Legii nr. 17/2014, respectiv nu a fost pronunţată în temeiul unui antecontract autentificat, ar însemna ca prevederile criticate să se aplice în mod retroactiv şi să încalce art. 126 din Constituţie.10. Judecătoria Ineu opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa constată că excepţia invocată cu privire la forma prevederilor art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 17/2014, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată (16 aprilie 2014), se referă la interpretarea textelor de lege privind aplicarea în timp a legii în raport cu data introducerii acţiunii sau data încheierii antecontractului, invocându-se principiul „tempus regit actum“. Or, aspectele care privesc interpretarea textelor de lege excedează sferei controlului de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte forma prevederilor art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 17/2014, în vigoare la data formulării excepţiei de neconstituţionalitate (23 iulie 2014), instanţa constată că dispoziţiile legale privind dreptul de preempţiune nu contravin normelor constituţionale invocate, întrucât prin reglementarea menţionată proprietarul nu este lipsit de posibilitatea de a negocia preţul imobilului şi de a vinde terenul unui terţ care ar oferi un preţ mai mare.11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având în vedere faptul că problemele expuse de autorul acesteia relevă aspecte legate de interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014, astfel cum au fost modificate, raportate la o situaţie de fapt concretă, aspect ce revine instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, potrivit art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. De asemenea, arată că, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, acestea nu au relevanţă în cauză, întrucât autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are calitatea de proprietar, ci este titular al unui antecontract de vânzare-cumpărare, care nu are caracter translativ de proprietate, ci dă naştere numai obligaţiei de a se transmite proprietatea bunului în viitor. În acest context, menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care, în forma iniţială, aveau următorul cuprins: „(1) În toate cazurile în care se solicită, în conformitate cu art. 1.669 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, este necesar ca antecontractul să fie încheiat în formă autentică şi să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege.
(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.“Prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 au fost modificate prin Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, şi care, în prezent, au următorul cuprins:

– Art. 5: „(1) În toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară.
(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.“16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, deşi nu menţionează în mod concret dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, face referire la faptul că prevederile criticate „ar putea crea probleme de retroactivitate“. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată, pe de o parte, că autorul acesteia formulează critici cu privire la interpretarea textelor de lege privind aplicarea în timp a legii în raport cu data introducerii acţiunii sau data încheierii antecontractului, invocându-se principiul „tempus regit actum“. Pe de altă parte, în acest context, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 44 şi art. 126. 18. Analizând criticile formulate, Curtea reţine, în principal, că autorul excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere forma textului de lege la data introducerii acţiunii (16 aprilie 2014 - astfel cum reiese din dosarul cauzei), şi nu la data formulării excepţiei de neconstituţionalitate (23 iulie 2014). Curtea constată că textul în vigoare la data formulării excepţiei de neconstituţionalitate diferea de textul în vigoare la data introducerii acţiunii. În baza alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 17/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 68/2014, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare nu mai este condiţionată de forma autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare, ci doar de îndeplinirea cerinţelor prevăzute de dispoziţiile art. 1.279 din noul Cod civil, potrivit cărora „promisiunea de a contracta trebuie să conţină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părţile nu ar putea executa promisiunea“. De asemenea, pe lângă condiţiile prevăzute de art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014, noua reglementare prevede cerinţa ca imobilul ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare să fie înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară. 19. Potrivit art. 3 din Legea nr. 17/2014, terenurile agricole situate în extravilan (...) pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naţionale, iar potrivit art. 4, „înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale“ . 20. Legea nr. 17/2014, prin art. 9, impune ca la încheierea contractului de vânzare în formă autentică sau pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare să se obţină un aviz final fie de la o structură teritorială pentru terenurile cu suprafaţa de până la 30 de hectare inclusiv, fie de la o structură centrală când suprafaţa depăşeşte 30 de hectare, care să ateste îndeplinirea procedurii dreptului de preemţiune. 21. În acest context, Curtea constată că şi alin. (2) al art. 5 din Legea nr. 17/2014 a fost modificat, păstrându-se corelarea cu art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege. 22. Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că, de principiu, efectele generate de cele două tipuri de antecontracte, constând în obligaţia de a încheia în viitor contractul de vânzare, trebuie să fie guvernate de acelaşi act normativ, reprezentat de legea în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, şi anume Legea nr. 17/2014 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii). Astfel, aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014 în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitate, ci este în concordanţă cu principiul activităţii legii civile. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).__*) Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015. 23. Curtea constată că prevederile criticate, în forma avută în vedere de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nu mai sunt în vigoare şi nu mai produc efecte juridice, întrucât norma nouă este de imediată aplicare. Ca atare, în ceea ce priveşte interpretarea textelor de lege privind aplicarea în timp a legii, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, acesta este atributul exclusiv al instanţelor de judecată, Curtea Constituţională neputându-se substitui instanţei în stabilirea legii aplicabile litigiului (Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993). Or, într-o atare situaţie, critica de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 24. De altfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 - Dreptul de proprietate privată, Curtea observă că, pe de o parte, potrivit prevederilor constituţionale, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, însă conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012), or, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate se află în această ipoteză. În acest context, Curtea observă că prevederile art. 126 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu se află în situaţia în care are o hotărâre judecătorească definitivă. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Dorin Ştefan Tivadar în Dosarul nr. 847/246/2014 al Judecătoriei Ineu. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Ineu şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 februarie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu