DECIZIE Nr. 36 din 6 februarie 2001
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 pct.
28 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme
de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 150 din 27 martie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor
de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii
publice, republicata, exceptii ridicate de George Duca in Dosarul nr.
7.306/2000 al Judecatoriei Sectorului 4, municipiul Bucuresti, si de Maria
Nicolau in Dosarul nr. 7.281/2000 al aceleiasi instante.
La apelul nominal se prezinta, pentru Maria Nicolau, fiica acesteia,
lipsind celelalte parti (George Duca, Ministerul de Interne - Sectia 14 Politie
si Sectia 15 Politie), fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
In temeiul dispozitiilor art. 83 din Codul de procedura civila Curtea
constata ca in lipsa unui inscris legalizat privind calitatea de mandatar
special nu se poate acorda cuvantul fiicei autoarei exceptiei.
Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in
dosarele nr. 278C/2000 si nr. 279C/2000 privesc aceeasi lege si au un continut
identic, pune in discutie din oficiu conexarea cauzelor. Reprezentantul
Ministerului Public nu se opune la conexare. Curtea, in temeiul prevederilor
art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr.
279C/2000 la Dosarul nr. 278C/2000.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, ca fiind nefondata, considerand ca dispozitiile art. 2
pct. 28 din Legea nr. 61/1991 nu contravin prevederilor constitutionale ale
art. 30 alin. (1) din Constitutie privind libertatea de exprimare.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierile din 6 iulie 2000 (pronuntate distinct in dosarele nr.
7.306/2000 si nr. 7.281/2000), Judecatoria Sectorului 4, municipiul Bucuresti,
a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 pct. 22 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor
de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice,
exceptii ridicate de George Duca si de Maria Nicolau.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, care au un continut
identic, se sustine ca dispozitiile legale criticate contravin art. 30 alin.
(1) din Constitutie privind libertatea de exprimare. De asemenea, autorii
exceptiilor arata ca "in Constitutie nu se precizeaza numarul de decibeli
la care ai dreptul sa-ti exprimi gandurile sau opiniile prin viu grai, sunete
sau alte mijloace de comunicare fara a tulbura <<linistea locuitorilor>>
la care face referire pct. 22 al art. 2 din Legea nr. 61/1991".
Judecatoria Sectorului 4, municipiul Bucuresti, exprimandu-si opinia,
apreciaza ca exceptiile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza, in
esenta, ca Legea nr. 61/1991 reglementeaza "situatia restrangerii
exercitiului unor drepturi sau al unor libertati in cazul tulburarii, fara
drept, a linistii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau
obiect ori prin strigate sau larma". Astfel fiind, art. 2 pct. 22 din
Legea nr. 61/1991, text elaborat in aplicarea art. 49 din Constitutie,
"opereaza o limitare, o restrictie fundamentata pe o prevedere constitutionala,
potrivit careia nici o persoana nu poate abuza de dreptul sau de libera
exprimare, aducand atingere drepturilor celorlalte persoane, ordinii si
linistii publice, intr-o maniera discretionara. Din acest motiv Legea nr.
61/1991 instituie o sanctiune contraventionala, ceea ce nu constituie insa o
incalcare a prevederilor art. 30 din Constitutia Romaniei". In consecinta
se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza exceptia de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, deoarece "prin textul art. 2
pct. 28 din Legea nr. 61/1991, republicata, respectandu-se exigentele impuse de
textul art. 49 din Constitutie, s-a stabilit o sanctiune contraventionala
pentru persoana care, abuzand de dreptul sau de libera exprimare, aduce
atingere unei alte valori ocrotite constitutional, respectiv ordinea
publica".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Prin Incheierile din 6 iulie 2000 (pronuntate distinct in dosarele nr.
7.306/2000 si nr. 7.281/2000), Judecatoria Sectorului 4, municipiul Bucuresti a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 pct. 22 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor
de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii
publice. Ulterior sesizarii Legea nr. 61/1991 a fost republicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, iar in noua
structura a legii dispozitiile legale criticate - care pe fond nu au suferit
nici o modificare - sunt cuprinse in textul art. 2 pct. 28. In consecinta, prin
prezenta decizie Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii
dispozitiilor art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991, republicata, potrivit
carora: "Constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele
fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale,
sa fie considerate infractiuni: [...]
28. tulburarea, fara drept, a linistii locuitorilor prin producerea de
zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigate sau larma."
Autorii exceptiilor sustin ca prevederile de lege criticate incalca
dispozitiile art. 30 alin. (1) din Constitutie, conform carora "Libertatea
de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea
creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete
sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile".
Examinand exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca acestea
sunt neintemeiate si urmeaza sa fie respinse.
Libertatea de exprimare, astfel cum este garantata de art. 30 alin. (1) din
Constitutie, permite cetatenilor sa participe la viata publica, sociala si
culturala, manifestandu-si public gandurile, opiniile, credintele si creatiile
de orice fel. Dar aceasta libertate nu poate fi absoluta si ca atare este
supusa unor restrangeri care trebuie sa fie expres prevazute prin lege si necesare
pentru ocrotirea unor valori politice, economice, sociale si umane. Sub acest
aspect Curtea retine ca dispozitiile constitutionale ale art. 30 alin. (1)
presupun corelarea lor cu prevederile art. 26 alin. (2) si cu cele ale art. 49
din Legea fundamentala, in sensul ca exercitiul libertatii de exprimare poate
comporta anumite restrangeri si conditionari, potrivit legii, tocmai pentru ca
drepturile si libertatile garantate de Constitutie cetatenilor, interesele
acestora si, implicit, ordinea, sanatatea si morala publica sa nu fie afectate.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 26 alin. (2), "Persoana fizica are
dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile
altora, ordinea publica sau bunele moravuri", iar conform art. 49
"(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii".
In sensul celor aratate sunt si reglementarile internationale privitoare la
drepturile omului. Spre exemplu, art. 19 pct. 3 din Pactul international cu
privire la drepturile civile si politice stabileste ca libertatea de exprimare
"comporta obligatii si raspunderi speciale" si ca aceasta "poate
fi supusa anumitor limitari care trebuie insa stabilite in mod expres prin
lege". Aceste restrictii trebuie sa se datoreze "respectului
drepturilor sau reputatiei altora", "apararii securitatii nationale,
ordinii publice, sanatatii sau moralitatii publice". De asemenea, art. 10
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
stabileste, referitor la libertatea de exprimare, ca "exercitarea acestei
libertati [...] poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau
sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare intr-o societate
democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriului sau
siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia
sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora
[...]".
Fata de cele aratate Curtea constata ca dispozitiile art. 2 pct. 28 din
Legea nr. 61/1991, republicata, sunt in concordanta cu prevederile
constitutionale ale art. 30 alin. (1), intrucat textul stabileste o sanctiune
contraventionala pentru persoana care, abuzand de dreptul sau de libera
exprimare, aduce atingere unei alte valori ocrotite constitutional, si anume
"ordinii publice".
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 pct. 28
din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de
convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata, exceptii
ridicate de George Duca in Dosarul nr. 7.306/2000 al Judecatoriei Sectorului 4,
municipiul Bucuresti, si de Maria Nicolau in Dosarul nr. 7.281/2000 al
aceleiasi instante.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 februarie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Florentina Geangu