DECIZIE   Nr. 36 din  6 februarie 2001

referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 150 din 27 martie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Gabriela Ghita     - procuror
    Florentina Geangu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata, exceptii ridicate de George Duca in Dosarul nr. 7.306/2000 al Judecatoriei Sectorului 4, municipiul Bucuresti, si de Maria Nicolau in Dosarul nr. 7.281/2000 al aceleiasi instante.
    La apelul nominal se prezinta, pentru Maria Nicolau, fiica acesteia, lipsind celelalte parti (George Duca, Ministerul de Interne - Sectia 14 Politie si Sectia 15 Politie), fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    In temeiul dispozitiilor art. 83 din Codul de procedura civila Curtea constata ca in lipsa unui inscris legalizat privind calitatea de mandatar special nu se poate acorda cuvantul fiicei autoarei exceptiei.
    Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 278C/2000 si nr. 279C/2000 privesc aceeasi lege si au un continut identic, pune in discutie din oficiu conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune la conexare. Curtea, in temeiul prevederilor art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 279C/2000 la Dosarul nr. 278C/2000.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind nefondata, considerand ca dispozitiile art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 30 alin. (1) din Constitutie privind libertatea de exprimare.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierile din 6 iulie 2000 (pronuntate distinct in dosarele nr. 7.306/2000 si nr. 7.281/2000), Judecatoria Sectorului 4, municipiul Bucuresti, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 22 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, exceptii ridicate de George Duca si de Maria Nicolau.
    In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, care au un continut identic, se sustine ca dispozitiile legale criticate contravin art. 30 alin. (1) din Constitutie privind libertatea de exprimare. De asemenea, autorii exceptiilor arata ca "in Constitutie nu se precizeaza numarul de decibeli la care ai dreptul sa-ti exprimi gandurile sau opiniile prin viu grai, sunete sau alte mijloace de comunicare fara a tulbura <<linistea locuitorilor>> la care face referire pct. 22 al art. 2 din Legea nr. 61/1991".
    Judecatoria Sectorului 4, municipiul Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptiile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza, in esenta, ca Legea nr. 61/1991 reglementeaza "situatia restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati in cazul tulburarii, fara drept, a linistii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigate sau larma". Astfel fiind, art. 2 pct. 22 din Legea nr. 61/1991, text elaborat in aplicarea art. 49 din Constitutie, "opereaza o limitare, o restrictie fundamentata pe o prevedere constitutionala, potrivit careia nici o persoana nu poate abuza de dreptul sau de libera exprimare, aducand atingere drepturilor celorlalte persoane, ordinii si linistii publice, intr-o maniera discretionara. Din acest motiv Legea nr. 61/1991 instituie o sanctiune contraventionala, ceea ce nu constituie insa o incalcare a prevederilor art. 30 din Constitutia Romaniei". In consecinta se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, deoarece "prin textul art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991, republicata, respectandu-se exigentele impuse de textul art. 49 din Constitutie, s-a stabilit o sanctiune contraventionala pentru persoana care, abuzand de dreptul sau de libera exprimare, aduce atingere unei alte valori ocrotite constitutional, respectiv ordinea publica".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Prin Incheierile din 6 iulie 2000 (pronuntate distinct in dosarele nr. 7.306/2000 si nr. 7.281/2000), Judecatoria Sectorului 4, municipiul Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 22 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice. Ulterior sesizarii Legea nr. 61/1991 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, iar in noua structura a legii dispozitiile legale criticate - care pe fond nu au suferit nici o modificare - sunt cuprinse in textul art. 2 pct. 28. In consecinta, prin prezenta decizie Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991, republicata, potrivit carora: "Constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni: [...]
    28. tulburarea, fara drept, a linistii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigate sau larma."
    Autorii exceptiilor sustin ca prevederile de lege criticate incalca dispozitiile art. 30 alin. (1) din Constitutie, conform carora "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile".
    Examinand exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate si urmeaza sa fie respinse.
    Libertatea de exprimare, astfel cum este garantata de art. 30 alin. (1) din Constitutie, permite cetatenilor sa participe la viata publica, sociala si culturala, manifestandu-si public gandurile, opiniile, credintele si creatiile de orice fel. Dar aceasta libertate nu poate fi absoluta si ca atare este supusa unor restrangeri care trebuie sa fie expres prevazute prin lege si necesare pentru ocrotirea unor valori politice, economice, sociale si umane. Sub acest aspect Curtea retine ca dispozitiile constitutionale ale art. 30 alin. (1) presupun corelarea lor cu prevederile art. 26 alin. (2) si cu cele ale art. 49 din Legea fundamentala, in sensul ca exercitiul libertatii de exprimare poate comporta anumite restrangeri si conditionari, potrivit legii, tocmai pentru ca drepturile si libertatile garantate de Constitutie cetatenilor, interesele acestora si, implicit, ordinea, sanatatea si morala publica sa nu fie afectate. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 26 alin. (2), "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri", iar conform art. 49 "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii".
    In sensul celor aratate sunt si reglementarile internationale privitoare la drepturile omului. Spre exemplu, art. 19 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice stabileste ca libertatea de exprimare "comporta obligatii si raspunderi speciale" si ca aceasta "poate fi supusa anumitor limitari care trebuie insa stabilite in mod expres prin lege". Aceste restrictii trebuie sa se datoreze "respectului drepturilor sau reputatiei altora", "apararii securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii sau moralitatii publice". De asemenea, art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale stabileste, referitor la libertatea de exprimare, ca "exercitarea acestei libertati [...] poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriului sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora [...]".
    Fata de cele aratate Curtea constata ca dispozitiile art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991, republicata, sunt in concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 30 alin. (1), intrucat textul stabileste o sanctiune contraventionala pentru persoana care, abuzand de dreptul sau de libera exprimare, aduce atingere unei alte valori ocrotite constitutional, si anume "ordinii publice".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata, exceptii ridicate de George Duca in Dosarul nr. 7.306/2000 al Judecatoriei Sectorului 4, municipiul Bucuresti, si de Maria Nicolau in Dosarul nr. 7.281/2000 al aceleiasi instante.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 februarie 2001.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu