DECIZIE   Nr. 35 din  2 aprilie 1996

privind constitutionalitatea unor prevederi ale Legii partidelor politice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 75 din 11 aprilie 1996

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 21 martie 1996, de catre 53 de deputati, si anume: Petre Turlea, Ioan Gavra, Ioan Pop, Vasile Matei, Aurel Jecan, Nicolae Bud, Vasile Potolinca, Vasile Ionescu, Gheorghe Dobre, Coriolan Bucur, Costica Ciurtin, Lazar Ladariu, Eugen Crisan, Vasile Suta, Craciun Floruta, Gheorghe Branzei, Petru Burca, Mitica Balaet, Dumitru Dragus, Constantin Rotaru, Marin Lungu, Mihail Paraluta, Toader Constantinescu, Mircea Chiostec, Gheorghe Fition, Fanica Danila, Constantin Emil Hoara, Feuzia Rusid, Vasile Cristea, Anghel Stanciu, Smaranda Ionescu, Iuliu Ioan Furo, Constantin Gheorghe, Florea Danciu, Tudor Radu, Tudor Manolescu, Ionel Roman, Florin Negoita, Ioan Tanasa, Cornel Brahas, Eugen Costel Popescu, Grigore Raban, Mircea Cretu, Ioan Sonea, Ilie Gatan, Marcel Moldoveanu, Ioan Marinescu, Ioan Victor Pica, Petre Banita, Anton Mangiurea, Ion Hortopan, Simion Silviu Somacu si Ion Dutu, in legatura cu neconstitutionalitatea art. 1, art. 5 alin. 3 si art. 48 din Legea partidelor politice.
    Sesizarea mai este semnata si de 11 senatori, insa numarul acestora fiind inferior celui de 25 de senatori prevazut de art. 144 lit. a) din Constitutie, Curtea este legal sesizata numai de catre grupul de deputati.
    In sesizare se arata ca art. 1 din lege, care defineste conceptul de partid politic, este neconstitutional pentru urmatoarele motive:
    - precizarea ca partidele "indeplinesc o misiune publica garantata de Constitutie" contravine prevederilor art. 8 si 37 din Constitutie, intrucat indeplinirea unei misiuni este un act de executare, iar partidele "nu primesc ordine, dispozitii sau sarcini de la vreo autoritate"; de asemenea, referirea la garantia constitutionala inseamna ca "orice fel de activitate desfasurata de un partid politic este garantata de Constitutie";
    - statutul partidului, astfel cum este definit de prevederile art. 1, contravine, de asemenea, prevederilor art. 8 si 37 din Constitutie, deoarece nu se refera la relatia dintre partid si societate, ci numai la relatia "cetateni asociati in partid";
    - nu a fost adoptat textul Senatului, care preciza ca partidele sunt asociatii care "contribuie in mod democratic la determinarea politicii nationale", formulare ce ar fi fost in concordanta cu prevederile constitutionale.
    In sesizarea grupului de deputati se considera, de asemenea, ca prevederea art. 5 alin. 3, potrivit careia "Membrii organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care inscriu candidati in alegeri pot face parte si dintr-un partid politic", sunt neconstitutionale, deoarece:
    - organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale sunt asimilate partidelor politice, potrivit art. 48 din lege, astfel incat, dandu-se acestor cetateni posibilitatea de a face parte si dintr-un partid politic, se instituie in folosul lor "o dubla vocatie electorala", ceea ce reprezinta un "privilegiu electoral", contrar principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, prevazut de art. 16 din Constitutie;
    - neadoptandu-se, in forma finala a legii, solutia Senatului de a se interzice partidul etnic, se creeaza implicit posibilitatea ca, pe acelasi criteriu etnic, sa se poata constitui si un partid si o organizatie, ceea ce implica "o dubla calitate politica si o dubla vocatie electorala";
    - prevederile art. 5 alin. 3 creeaza posibilitatea de constituire "a partidelor politice, concomitent cu organizatii ale acelorasi persoane si pe alte criterii cum ar fi: criteriul de religie, criteriul de rasa, criteriul de asigurare sociala, de stare sociala, de zone geografice sau de diviziuni teritoriale si altele asemenea", ceea ce "prezinta un pericol deosebit pentru caracterul unitar si national al statului roman", invocandu-se, in acest sens, si unele activitati politice imputate U.D.M.R.
    De asemenea, Curtea Constitutionala a fost sesizata, la 26 martie 1996, de catre 25 de senatori, si anume: Gabor Menyhert Hajdu, Gabor Kozsokar, Denes Seres, Tiberiu Stefan Incze, Gheorghe Frunda, Zoltan Hosszu, Petre Constantin Buchwald, Bela Mark, Karoly Ferenc Szabo, Iosif Csapo, Nicolae Manolescu Apolzan, Ion Paun Otiman, Stefan Radof, Stefan Augustin Popa Doinas, Alexandru Paleologu, Adrian Dumitru Popescu Necsesti, Andrei Potcoava, Tiberiu Vladislav, Sabin Ivan, Dumitru Calueanu, Mihail Buracu, Constantin Moiceanu, Gigel Grigore, Lajos Magyari si Emil Negrutiu, in legatura cu neconstitutionalitatea art. 17 lit. b), art. 46 si art. 3 din aceeasi lege.
    Referitor la prevederile art. 17 lit. b) din lege, privind conditia de reprezentativitate pentru inregistrarea partidului politic - cel putin 10.000 de semnaturi, din cel putin 15 judete, dar nu mai putin de 300 in fiecare judet -, in sesizare se apreciaza ca aceasta conditie este contrara prevederilor art. 8 alin. (1), ale art. 37 alin. (2) si ale art. 148 alin. (1) din Constitutie, ce consacra principiul pluralismului politic, intrucat constituie "un prag prealabil ridicat", avand semnificatia unui "impediment artificial" la libera exercitare a dreptului de asociere in partide, spre deosebire de conditia de reprezentativitate din propunerea legislativa initiala, de numai 2.500 de semnaturi, din cel putin 10 judete, dar nu mai putin de 100 in fiecare judet, care avea un caracter "mai rational si mai ponderat".
    De asemenea, in sesizare se considera ca art. 46, potrivit caruia, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a legii, partidele politice sunt obligate sa se conformeze prevederilor noii reglementari, incalca principiul neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    In ceea ce priveste art. 3 din lege, in sesizare se sustine ca obligatia partidului politic de a respecta prevederile art. 30 alin. (7) si ale art. 148 alin. (1) ori alin. (2) din Constitutie contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 8, ale art. 37 alin. (2) si ale art. 20, in acest din urma caz cu referire la dispozitiile privind dreptul de asociere din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Tinand seama ca cele doua sesizari privesc contestarea constitutionalitatii unor prevederi din aceeasi lege, dosarele respective se conexeaza.
    In temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca obiectia de neconstitutionalitate a grupului de deputati nu este intemeiata, deoarece:
    - motivele pentru care se considera in sesizare ca art. 1 din lege este contrar prevederilor constitutionale sunt nefondate; Constitutia si-a insusit, la art. 8 alin. (2), "teoria moderna privind partidul politic ca subiect de drept public, al carui rol consta in definirea si exprimarea vointei politice a cetatenilor", astfel incat precizarea ca partidele indeplinesc o misiune publica garantata de Constitutie, preluata din conceptia legiuitorului german, nu este contrara Constitutiei si nici nu are ca semnificatie subordonarea partidelor fata de o autoritate publica, administrativa sau guvernamentala, asa cum se sustine in sesizare;
    - critica prevederilor art. 5 alin. 3 din lege, in sensul ca ar institui o dubla vocatie electorala pentru cetatenii romani etnic minoritari, este, de asemenea, neintemeiata, intrucat se bazeaza pe "asimilarea intru totul cu partidele politice" a organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor etnice, ceea ce este eronat, aceste organizatii fiind asimilate, potrivit legii electorale, partidelor numai daca participa la alegeri si numai in ceea ce priveste operatiunile electorale; de aceea, dupa alegeri, "ele isi reiau intru totul statutul de drept privat", iar, daca nu au obtinut cel putin 5% din numarul mediu de voturi pe tara pentru alegerea unui deputat, "ele nu vor beneficia de prevederile art. 59 alin. (2) din Constitutie" si deci nu vor fi reprezentate printr-un membru in Camera Deputatilor; teza dublei vocatii electorale a cetatenilor etnic minoritari este "lipsita de consistenta", fiecare cetatean avand dreptul la un singur vot; art. 48 din lege stabileste cadrul legal pentru ca organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale sa participe la alegeri; se considera, totodata, "falsa afirmatia ca art. 5 alin. 3 din lege ofera posibilitatea constituirii de partide pe criterii etnice", deoarece Constitutia nu interzice "asocierea cetatenilor in partide constituite pe temeiul apartenentei la o minoritate nationala", ceea ce corespunde prevederilor art. 7 din Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata prin Legea nr. 33/1995; cu referire la dreptul de asociere, intrucat art. 7 din conventie "nu precizeaza natura structurii asociative", rezulta ca asocierea "poate avea la baza si criterii etnice", desigur cu respectarea ordinii constitutionale a statului.
    Cu privire la sesizarea grupului de senatori, presedintele Camerei Deputatilor considera ca obiectia de neconstitutionalitate este, de asemenea, neintemeiata, intrucat:
    - stabilirea unei limite de exercitare a dreptului de asociere a cetatenilor in partide politice, prin art. 17 lit. b) din lege, este o problema de oportunitate politica, legata de necesitatea restrangerii numarului de partide, si care isi afla temeiul constitutional in prevederile art. 49;
    - in ceea ce priveste procedura instituita prin art. 46, aceasta "nu are nici o legatura cu principiul neretroactivitatii legii", intrucat prin procedura respectiva "nu se neaga existenta partidelor politice, ci se confirma existenta acestora";
    - in legatura cu referirea din art. 3 al legii, la prevederile art. 30 alin. (7) si art. 148 alin. (1) si (2) din Constitutie, se considera ca prevederea respectiva este constitutionala, deoarece "respectarea principiilor democratiei este o obligatie erga omnes, ce asigura functionarea sistemului democratic romanesc, inclusiv prin respectarea dispozitiilor constitutionale, in ansamblul lor, deci si a celor cuprinse in art. 30 alin. (7) si art. 148 alin. (1) si (2)".
    In punctul de vedere al Guvernului cu privire la sesizarea grupului de deputati se arata ca obiectia de neconstitutionalitate nu este fondata, intrucat:
    - sensul sintagmei misiune publica, de la art. 1 din lege, nu este acela al unui act de executare, cum se sustine in sesizare, ci al "unei activitati inclusiv de comanda puse in slujba interesului public", altminteri insemnand ca partidele ar reprezenta "un scop in sine";
    - garantarea de catre Constitutie a misiunii publice a partidelor, potrivit art. 1, nu poate fi decat in conditiile respectarii prevederilor constitutionale si nu in sensul aratat in sesizare;
    - Legea partidelor politice intemeindu-se pe art. 37 din Constitutie, cu privire la dreptul de asociere, este firesc sa aiba in vedere relatiile cetatenilor cu partidul din care fac parte;
    - restrangerea politicii la domeniul national - asa cum rezulta din sesizare -, fara componenta internationala, este contrara cerintelor de ordin constitutional;
    - posibilitatea prevazuta de art. 5 alin. 3 din lege, pentru cetatenii unei organizatii a minoritatilor etnice de a face parte si dintr-un partid politic, se justifica, aceste organizatii fiind asimilate partidelor numai in ceea ce priveste aspectele electorale, spre a se asigura egalitatea intre participantii la alegeri.
    In ceea ce priveste sesizarea grupului de senatori, Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca obiectia este neintemeiata, prevederile art. 3, art. 17 lit. b) si art. 46 din lege, ce fac obiectul sesizarii, fiind constitutionale. In acest sens, se arata ca dispozitia art. 3 din lege, care "impune partidelor politice obligatia de a actiona pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii si a principiilor democratiei", este in concordanta cu dispozitiile art. 8 alin. (2) din Constitutie, precum si cu cele ale art. 52 alin. (1), referitoare la obligatia constitutionala de aparare a tarii, aceasta implicand si "suveranitatea, independenta, unitatea statului si integritatea sa teritoriala". In legatura cu motivele de neconstitutionalitate intemeiate pe dispozitiile art. 11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se arata ca prevederile art. 3 din lege se incadreaza pe deplin in cazurile permise de conventie pentru restrangerea libertatii de asociere.
    Referitor la art. 17 lit. b) din lege se arata ca aceasta dispozitie se incadreaza in prevederile art. 8 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora partidele politice "se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii", ceea ce reprezinta "un mandat" acordat legiuitorului ordinar de a reglementa aceste aspecte.
    Cu privire la art. 46 din lege, se arata ca aceasta prevedere nu incalca principiul neretroactivitatii legii, intrucat se aplica "numai pentru viitor, impunand pentru toate partidele aceiasi regim de constituire si functionare".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
    In legatura cu cele doua sesizari, Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, cu adresele nr. XXII/231/1996 si nr. XXII/235/1996, a comunicat Curtii Constitutionale opinia sa asupra obiectiilor de neconstitutionalitate formulate. In acest sens, Comisia considera, in esenta, ca prevederile art. 1 si ale art. 5 alin. 3 din lege, la care se refera sesizarea grupului de deputati, sunt neconstitutionale. Astfel, se arata ca partidele nu indeplinesc o misiune publica ce poate fi incredintata numai "unui functionar public, civil sau militar", iar cetatenii isi exprima optiunea cu ocazia alegerilor. In ceea ce priveste garantia constitutionala a misiunii publice a partidului, se precizeaza ca aceasta nu priveste orice activitate, ci numai aceea desfasurata cu respectarea Constitutiei si a legilor tarii. Referitor la art. 5 alin. 3 din lege, se considera ca cetatenii etnici nu pot face parte, in acelasi timp, atat dintr-o organizatie apartinand minoritatilor nationale cat si dintr-un partid, organizatiile respective fiind asimilate partidelor politice, altminteri creandu-se un privilegiu, contrar art. 16 din Constitutie.
    In legatura cu sesizarea grupului de senatori, Comisia considera ca obiectia este nefondata, conditia de reprezentativitate prevazuta la art. 17 lit. b) din lege "fiind o problema de legiferare, iar nu de neconstitutionalitate", iar art. 46 neavand un caracter retroactiv, deoarece se aplica "numai pentru viitor". Cu privire la critica adusa art. 3, se arata ca "sustinerile reprezinta in fond o justificare pentru eventualele incalcari ale Constitutiei".
    In dosarul cauzei au mai fost primite petitii din partea Partidului A Treia Forta, Partidului Liberal Democrat, Partidului Unitatii Democratice, Partidului National al Producatorilor Liberi, Partidului Viitorului Democrat al Patriei, Partidului Laburist Roman, Partidului Fostilor Necomunisti si Detinuti Politici si Partidului Democrat Progresist, prin care se solicita constatarea neconstitutionalitatii Legii partidelor politice. Aceste petitii nu se incadreaza in prevederile art. 144 lit. a) din Constitutie, situatie in care Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra lor. In sensul prevederilor acestui articol, numai subiectele expres aratate acolo pot sesiza Curtea Constitutionala.
    Curtea constata ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie, ale art. 12, 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, este competenta sa se pronunte asupra constitutionalitatii art. 1, art. 3, art. 5 alin. 3, art. 17 lit. b), art. 46 si art. 48 din Legea partidelor politice, fiind legal sesizata de un grup de 53 de deputati si de un grup de 25 de senatori.
    Fata de cele aratate,

    CURTEA,
tinand seama de sesizarea grupului de deputati si de sesizarea grupului de senatori, de punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, precum si de opinia Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, de raportul judecatorului-raportor, precum si de prevederile Legii partidelor politice, ce fac obiectul celor doua sesizari, raportate la dispozitiile Constitutiei, retin urmatoarele:
    Motivele de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea partidelor politice nu sunt intemeiate. Caracterizarea partidului ca indeplinind "o misiune publica garantata de Constitutie" nu este contrara prevederilor art. 8 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora partidele "contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor".
    Dimpotriva, definirea si exprimarea acestei vointe reprezinta o misiune care, intrucat se refera la cetateni in general, nu poate fi decat publica. in sesizare se sustine ca singurul inteles al notiunii de misiune publica ar fi acela al unei sarcini date de "o autoritate publica", deci ca misiunea publica ar fi sinonima cu misiunea statala. Incontestabil ca misiunea statala este publica si nu privata, dar aceasta nu inseamna ca numai o asemenea misiune este publica si ca oricare alta, prin opozitie, ar fi privata. Partidul fiind o persoana juridica de drept public - ceea ce autorii sesizarii nu au contestat - misiunea sa nu poate fi decat publica, intrucat priveste un interes public si urmareste formarea unei vointe politice generale de care depinde reprezentativitatea si legitimitatea necesara indeplinirii programului sau politic.
    Din alt punct de vedere, referirea la misiunea publica a partidului nu corespunde conceptiei partidului unic, asa cum sustin autorii sesizarii, ci, dimpotriva, intrucat implica criteriul optiunii cetatenilor, a caror realizare defineste caracterul public al misiunii partidului, apare ca o consacrare legislativa a pluralismului, expresie a diversitatii inerente a acestor optiuni.
    Se mai sustine in sesizare ca, intrucat "misiunea publica" a partidului este "garantata de Constitutie", aceasta ar insemna ca "orice fel de activitate desfasurata de un partid politic este garantata de Constitutie". Evident ca o actiune neconstitutionala nu se poate bucura de o asemenea garantie si ca intelesul art. 8 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia partidul contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, nu inseamna ca acesta ar putea desfasura orice fel de activitate, cat timp insesi prevederile constitutionale mentionate impun respectarea suveranitatii nationale, integritatii teritoriale, ordinii de drept si principiilor democratiei, iar, potrivit art. 37 alin. (2) din Constitutie, partidele ce incalca principiile precizate in acel alineat sunt neconstitutionale. In concluzie, garantia constitutionala a misiunii publice indeplinite de partid nu poate avea in vedere decat activitatile sale legale, conforme prevederilor si principiilor Constitutiei si legilor tarii.
    In sesizare se mai arata ca prevederile art. 1 ar fi neconstitutionale intrucat, in forma finala, nu a fost adoptat, la mediere, textul Senatului, ci cel al Camerei Deputatilor si ca definirea partidului se refera la relatia "cetateni asociati in partid", nu la relatia "partide-societate". Aceste aspecte nu sunt insa de constitutionalitate, ci de oportunitate politica in procesul legiferarii. Potrivit Constitutiei si practicii sale constante, Curtea Constitutionala nu se pronunta decat asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale existente, nu a celor ce nu au fost adoptate pe parcursul intregului proces legislativ si nu poate impune legiuitorului o anume conceptie legislativa, controlul sau rezumandu-se exclusiv la conformitatea constitutionala a legii.
    In ce priveste prevederile alin. 1 al art. 3, potrivit carora pot functiona ca partide numai asociatiile "care actioneaza pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale", se considera neconstitutionala obligatia partidului de a "actiona" in sensul respectarii acestor principii. Obiectia formulata nu poate fi retinuta. Rolul constitutional al partidului fiind acela de a contribui la formarea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, evident ca acesta nu il poate indeplini in respectul Constitutiei decat daca actioneaza conform prevederilor sale. In consecinta, nu poate fi neconstitutionala o dispozitie legala care urmareste respectarea prevederilor Constitutiei.
    Art. 3 alin. 2 din lege interzice partidele care incalca unele prevederi constitutionale. In sesizare se considera ca aceasta dispozitie legala este neconstitutionala intrucat priveste si interdictia prevazuta de art. 30 alin. (7) din Constitutie, legata de exercitiul libertatii de exprimare. Potrivit acestei prevederi constitutionale, este interzisa defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri. Partidele politice nu pot fi exonerate de obligatia de a respecta interdictiile impuse de Constitutie libertatii de exprimare. Ceea ce este interzis cetatenilor ca persoane fizice nu poate fi permis structurilor asociative rezultate din exercitarea de catre acestia a dreptului de asociere. De asemenea, exprimarea de catre partid a vointei politice a cetatenilor, potrivit art. 8 alin. (2) din Constitutie, este concretizarea, pe plan politic, a libertatii de exprimare prevazute de art. 30 din Constitutie. Altminteri, ar insemna ca aceasta libertate sa fie diferita, dupa cum se exercita de catre cetateni intr-o structura asociativa sau in afara unei asemenea structuri, ceea ce este contrar art. 30 din Constitutie.
    In ce priveste dispozitia de trimitere la art. 148 alin. (1) ori alin. (2) din Constitutie, de la alin. 2 al art. 3 din lege, prin care limitele revizuirii Constitutiei sunt preluate ca interdictii pentru partidele politice, reglementarea este neconstitutionala. Dispozitiile art. 148 alin. (1) si (2) din Constitutie, instituind limitele obiectului revizuirii, privesc numai anumite subiecte care, potrivit art. 146 din Constitutie, pot cere revizuirea - Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, cel putin o patrime din parlamentarii fiecarei Camere sau cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot, intr-o anumita dispersie teritoriala -, intre care nu figureaza si partidele politice. Extinderea sferei acestor subiecte ar semnifica revizuirea Constitutiei, pe alta cale decat cea constitutional instituita.
    In sesizare se mai sustine ca restrangerile prevazute in art. 3 din lege nu se incadreaza in prevederile referitoare la libertatea de asociere din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Potrivit art. 11 pct. 2 din conventie, exercitarea dreptului de asociere poate face obiectul unor restrangeri prevazute de lege, constituind masuri necesare intr-o societate democrata pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii, a moralei sau pentru protectia drepturilor si libertatilor altor persoane. Tinand seama de aceasta prevedere, rezulta ca interdictiile prevazute de Constitutie nu pot fi considerate ca fiind contrare conventiei la care Romania a aderat tocmai in temeiul Constitutiei. Aceste interdictii sunt necesare unei societati democrate, fiind intrinseci democratiei constitutionale, astfel incat sustinerea ca ar fi contrare conventiei este fara fundament.
    O alta obiectie de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 5 alin. 3 din lege, potrivit carora "Membrii organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care inscriu candidati in alegeri pot face parte si dintr-un partid politic". In sesizare se sustine ca, intrucat potrivit art. 48 din lege organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri sunt asimilate partidelor politice, posibilitatea membrilor acestor organizatii de a face parte si dintr-un partid politic le creeaza "o dubla vocatie electorala", constituind astfel "un privilegiu electoral" al cetatenilor apartinand minoritatii etnice fata de majoritate, ceea ce incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, prevazut de art. 16 din Constitutie.
    Daca prin "vocatie electorala" autorii sesizarii inteleg exercitarea dreptului de vot, teza dublei vocatii si a privilegiului electoral nu se justifica, tinand seama de principiul "un om, un vot", prevazut de art. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, nr. 68/1992, care corespunde principiului egalitatii cetatenilor, consacrat de art. 16 din Constitutie. Daca prin aceasta sintagma se intelege posibilitatea de a candida pe liste diferite, atat ale organizatiei persoanelor apartinand minoritatilor nationale, cat si ale partidului din care face parte cetateanul respectiv, teza respectiva, de asemenea, nu se justifica, tinand seama de prevederile art. 5 alin. (7) din Legea nr. 68/1992, potrivit carora candidaturile pe mai multe liste de candidati sau atat pe liste, cat si ca independent, sunt nule. In concluzie, apartenenta unei persoane la o organizatie a cetatenilor apartinand minoritatilor nationale nu creeaza si nu are cum sa creeze o dubla vocatie electorala.
    In fond, ceea ce se urmareste in sesizare este critica nu atat a legii, cat a procesului de legiferare, deoarece, dupa mediere, nu a fost adoptat textul Senatului privind interdictia partidelor pe criteriu etnic, considerandu-se ca, daca s-ar fi legiferat aceasta interdictie, "orice cetatean roman etnic minoritar poate sa faca parte din orice alt partid, fara a avea dubla vocatie electorala". Aceasta argumentare, reducand teza "privilegiului electoral" numai la ipoteza in care o persoana face parte concomitent atat dintr-un partid, cat si dintr-o organizatie, "ambele constituite pe unul si acelasi criteriu etnic", este in contradictie cu prevederile art. 59 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii unei minoritati nationale pot fi reprezentati numai de o singura organizatie". Deci dispozitia constitutionala exclude posibilitatea unei duble reprezentari, atat de catre un partid exclusiv etnic, cat si de catre o organizatie constituita pe acelasi criteriu etnic care, asa cum prevede art. 4 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 si art. 48 din Legea partidelor politice, daca participa la alegeri, este asimilata partidelor politice. De aceea o competitie electorala intre o organizatie a cetatenilor apartinand unei minoritati si un partid etnic al aceleiasi minoritati nu este posibila, in sensul art. 59 alin. (2) din Constitutie. De altfel, potrivit practicii sale constante, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta decat asupra constitutionalitatii textelor de lege adoptate in forma finala a legii, nu si a celor ce nu au fost aprobate cu ocazia medierii divergentelor dintre Camere, iar controlul pe care il exercita priveste legitimitatea constitutionala a legii, nu optiunile politice ce s-au confruntat in procesul legiferarii.
    In temeiul art. 37 alin. (1) din Constitutie, nu se poate nega dreptul constitutional al cetatenilor de a se asocia liber in partide politice, pe motiv ca ar face parte dintr-o organizatie a cetatenilor apartinand minoritatilor nationale. Dreptul cetatenilor apartinand minoritatilor nationale de a se asocia, in mod liber, in partide sau in alte structuri asociative, constituite potrivit legii, este in spiritul prevederilor Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata prin Legea nr. 33/1995.
    In sesizare se sustine ca permisiunea de a face parte dintr-un partid politic a unui membru al unei organizatii a cetatenilor apartinand unei minoritati nationale ar fi contrara caracterului unitar si national al statului, deoarece deschide posibilitatea constituirii de partide politice, concomitent cu organizatii ale acelorasi persoane, pe diferite alte criterii: religie, rasa, stare sociala, zone geografice etc.
    Intre prevederile art. 5 alin. 3, ce se refera exclusiv la posibilitatea membrului unei organizatii a cetatenilor apartinand minoritatii nationale, ce participa la alegeri, de a face parte dintr-un partid politic, si consecintele mentionate nu exista o legatura necesara. Totodata, asa cum, in temeiul art. 37 alin. (1) din Constitutie, nu se poate nega dreptul cetatenilor de a se asocia in partide politice, nu se poate nega acest drept cu referire la orice alte asociatii legal constituite, indiferent de partidul din care fac parte membrii acestor asociatii. Dreptul la asociere, fiind o componenta a democratiei constitutionale, nu poate fi contrar caracterului unitar si national al statului.
    Prin art. 17 lit. b) din lege se reglementeaza conditia de reprezentativitate pentru inregistrarea unui partid politic, si anume ca propunerea sa fie sustinuta de cel putin 10.000 de membri fondatori, domiciliati in 15 judete, dar nu mai putin de 300 in fiecare judet. Aceasta prevedere este considerata ca fiind neconstitutionala.
    O prima observatie se impune: autorii sesizarii nu apreciaza ca fiind neconstitutionala reglementarea, ca atare, a pragului de reprezentativitate, deoarece considera conditia de reprezentativitate din propunerea legislativa initiala - cel putin 2.500 de sustinatori, domiciliati in 10 judete si nu mai putin de 100 de sustinatori in fiecare judet - ca fiind un criteriu "mai rational si mai ponderat" decat prevederea adoptata, pe care o considera ca fiind un "prag ridicat prealabil", contrar spiritului Constitutiei si principiului pluralismului politic proclamat de art. 8 alin. (2) din Constitutie.
    O a doua observatie, legata de prima, consta in aceea ca prevederile art. 17 lit. b) din lege nu sunt considerate neconstitutionale, intrucat ar impiedica exercitarea dreptului la asociere, ci exclusiv pentru ca ar constitui "un impediment artificial in calea exercitarii libere a dreptului fundamental de asociere a cetatenilor in partide politice".
    Aprecierea oportunitatii unui anumit prag de reprezentativitate nu este insa o problema de constitutionalitate, cat timp pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitarii dreptului, urmarind numai, precum in legea de fata, ca asocierea cetatenilor in partide sa aiba semnificatia institutionalizarii unui curent politic, fara de care partidul rezultat nu-si poate indeplini rolul sau constitutional, prevazut de art. 8 alin. (2) de a contribui la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor. Chiar autorii sesizarii apreciaza ca prevederile legii anterioare "erau prea ingaduitoare, rezultand o veritabila inflatie de subiecte asociative politice". Se considera insa ca "fenomenul devalorizarii partidelor" nu ar trebui contracarat prin conditia de reprezentativitate prevazuta, ci prin "pragul electoral". Nici aceste argumente nu privesc legitimitatea constitutionala a prevederii atacate, ci disputa legata de oportunitatea sa politica. In lege, criteriul electoral a fost retinut numai pentru aprecierea continuitatii functionarii partidului, potrivit art. 31.
    In concluzie, criteriul reprezentativitatii nu este, in sine, neconstitutional, el fiind in general acceptat in domeniul exercitarii dreptului la asociere in partide politice, tinand seama de rolul lor de a contribui la formarea si exprimarea vointei politice a cetatenilor. Acest criteriu ar putea fi neconstitutional, daca prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare.
    In ceea ce priveste art. 46 din lege, in sesizare se considera ca aplicarea noii reglementari partidelor existente incalca principiul neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Instituirea unei dispozitii tranzitorii nu poate fi considerata, insa, ca avand un caracter retroactiv. De asemenea, aplicarea noii reglementari partidelor existente se justifica in temeiul principiului aplicarii legii noi situatiilor juridice in curs.
    Principiul egalitatii cetatenilor, prevazut de art. 16 din Constitutie, se aplica si persoanelor juridice, in masura in care prin intermediul acestora cetatenii isi exercita un drept constitutional, cum este asocierea in partide politice. Potrivit art. 4 alin. (2) din Constitutie, este interzisa orice discriminare in functie de apartenenta politica. Or, daca noua reglementare nu s-ar aplica si partidelor existente, s-ar crea inevitabil o asemenea discriminare, ca urmare a privilegiului de care ar beneficia unele dintre aceste partide, ce nu ar intruni conditia de reprezentativitate prevazuta de noua lege. In conformitate cu principiul constitutional al art. 51, respectarea suprematiei Constitutiei este obligatorie. Acest principiu impune ca noua reglementare a partidelor politice, adoptata in temeiul art. 72 alin. (3) lit. b) din Constitutie, cu respectarea art. 30 si a celorlalte prevederi constitutionale referitoare la partidele politice, sa fie obligatorie si pentru partidele existente, a caror infiintare s-a facut potrivit unei legi preconstitutionale - Decretul-lege nr. 8/1989 - care, evident, nu putea reflecta cerintele democratiei constitutionale actuale.
    In ce priveste art. 48 din lege, desi in sesizare nu s-a invocat nici un motiv de neconstitutionalitate, se constata ca aceasta prevedere isi are temeiul constitutional in prevederile art. 59 alin. (2), potrivit carora organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale. Sub aspect legislativ, art. 48 din lege corespunde art. 4 si urmatoarele din Legea nr. 68/1992.
    Fata de considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin (1), art. 30, art. 37, art. 51, art. 59 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. b), art. 144 lit. a), art. 145 alin. (1) si ale art. 148 alin (1) si (2) din Constitutie, precum si prevederile art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Constata ca dispozitiile art. 1, ale art. 3 alin. 2 privind trimiterea la art. 30 alin. (7) din Constitutie, ale art. 17 alin. 3, ale art. 17 lit. b), ale art. 46 si ale art. 48 din Legea partidelor politice sunt constitutionale.
    2. Constata ca dispozitia din art. 3 alin. 2 al aceleiasi legi privind trimiterea la art. 148 alin. (1) ori alin. (2) din Constitutie este neconstitutionala.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, precum si presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, in scopul deschiderii procedurii prevazute la art. 145 alin. (1) din Constitutie.
    Deliberarea a avut loc la data de 2 aprilie 1996 si la ea au participat Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. IOAN MURARU

                          Magistrat-asistent,
                          Constantin Burada