DECIZIE Nr.
207 din 4 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 7 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Spânu în
Dosarul nr. 15.569/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti
şi care formează obiectul Dosarului nr. 7.917/2009 al Curţii
Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în
Dosarul nr. 7.919D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de llarion Păltineanu, Dorin
llean şi Lucian Adrian Cioagă în Dosarul nr. 5.508/299/2009 ale
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
Dosarului nr. 7.919D/2009 la Dosarul nr. 7.917D/2009, având în vedere că
acestea au un obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 7.919D/2009 la Dosarul
nr. 7.917D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 23 aprilie 2009 şi 4 iunie
2009, pronunţate în dosarele nr. 15.569/299/2008 şi nr.
5.508/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Gheorghe Spânu şi de Ilarion Păltineanu, Dorin Ilean
şi Lucian Adrian Cioagă în cauze având ca obiect soluţionarea
unor contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece instituie competenţa de a
soluţiona cererea de înfiinţare a popririi în favoarea instanţei
de la domiciliul debitorului sau sediul terţului poprit, punându-l astfel
pe creditor în inferioritate şi restrângându-i dreptul la un proces
echitabil şi exerciţiul dreptului de a se apăra.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, având următorul cuprins: „Poprirea se
înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc
de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul
terţului poprit."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate
susţin că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea
în faţa legii, în art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum
şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că s-a pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor criticate din Codul de
procedură civilă prin Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6
octombrie 2009, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie
şi din Convenţie ca şi cele invocate în prezenta cauză.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că textul de
lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind
egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este
aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută
de ipoteza normei, şi anume creditorilor deţinători ai unui titlu
executoriu, care solicită executorului judecătoresc înfiinţarea
popririi, fără discriminări şi fără privilegii.
Or, este cunoscut că bunurile asupra cărora poartă executarea
silită se află de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al
terţului poprit, caz în care şi executarea silită este mai lesne
de îndeplinit. Este de asemenea de necontestat că interesul creditorilor
vizează o executare rapidă, caz în care este justificată
opţiunea legiuitorului pentru desemnarea executorilor
judecătoreşti de la sediul debitorului sau al terţului poprit.
Totodată, Curtea a reţinut că este
nefondată şi critica autorului excepţiei potrivit căreia
reglementarea dedusă controlului îngrădeşte accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în
care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva
oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei
interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferind toate
garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.
Prin urmare, nu s-a putut reţine nici încălcarea prevederilor
cuprinse în art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea a mai constatat că este de competenţa
legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, astfel încât
acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la
acestea în funcţie de specificul fiecărui caz. In cazul de
faţă, legiuitorul are deplină legitimitate constituţională
în a reglementa competenţa executorului judecătoresc de la domiciliul
sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit de
a înfiinţa poprirea la cererea creditorului.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi
soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Gheorghe Spânu în Dosarul nr. 15.569/299/2008
şi de Ilarion Păltineanu, Dorin Ilean şi Lucian Adrian
Cioagă în Dosarul nr. 5.508/299/2009, ambele ale Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean