DECIZIE Nr. 343 din 21 septembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin.
2, art. 65 alin. 1, art. 292 alin. 2 teza a doua si alin. 3 si ale art. 385^14
alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 980 din 25 octombrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1, art. 292 alin. 2 teza a doua si
alin. 3 si ale art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Eugeniu Lascu in Dosarul nr. 731/2003 al Inaltei Curti de Casatie
si Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, personal si asistat de avocat
Mircea Dutu, lipsa fiind partile Sabina Burlacu, Florin Liviu Homorozeanu si
Societatea Comerciala "Constructii Feroviare Brasov" - S.A., fata de
care procedura de citare este legal indeplinita.
Avand cuvantul pe fond, autorul exceptiei, prin avocat, sustine ca textele
de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul
la un proces echitabil, intrucat acorda probelor administrate in cursul
urmaririi penale, in conditiile in care procurorul cumuleaza in mod nepermis
functiile de urmarire si de instructie, aceeasi forta probanta cu a probelor
administrate in cadrul cercetarii judecatoresti, in conditii de publicitate si
contradictorialitate, in fata unui magistrat independent. Totodata se arata ca
posibilitatea schimbarii completului de judecata pana la inceperea
dezbaterilor, reglementata de dispozitiile art. 292 din Codul de procedura
penala, contravine principiului nemijlocirii si contradictorialitatii
administrarii probelor, aferent dreptului la un proces echitabil. In concluzie,
se solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost
formulata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textele de lege criticate
nu incalca dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Se
invoca, in ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 63 alin. 2 si ale art.
385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala, si jurisprudenta Curtii
Constitutionale in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 731/2003,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63
alin. 2, art. 65 alin. 1, art. 292 alin. 2 teza a doua si alin. 3 si ale art.
385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de
Eugeniu Lascu, inculpat recurent in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 63 alin. 2 si ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedura penala contravin
principiului constitutional al separatiei puterilor in stat, dreptului la un
proces echitabil, precum si dreptului la o justitie impartiala, intrucat,
reglementand in competenta procurorului aprecierea si administrarea probelor,
ii atribuie acestuia, deopotriva, functiile de urmarire penala si
instrumentare, conferindu-i atat calitatea de reprezentant al Ministerului
Public, cat si pe cea de judecator de instructie. Or, procurorul nu are
calitatea de "magistrat" in sensul Conventiei pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, asa cum s-a relevat si in
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Vasilescu impotriva
Romaniei, cauza Pantea impotriva Romaniei). Aceste dispozitii legale sunt
considerate in contradictie si cu prevederile constitutionale ale art. 131
alin. (1) si (3), din care rezulta caracterul Ministerului Public de organ
exclusiv de urmarire si, implicit, interzicerea pentru acesta a functiei de
instrumentare, toate atributiile procurorilor legate de instrumentarea cauzelor
penale fiind, in opinia autorului exceptiei, fara suport constitutional. Ca
urmare, in opinia autorului exceptiei, probele administrate de procuror sunt
nelegale si nu pot fi folosite in procesul penal.
Se mai arata ca indeplinirea de catre procuror a atributiilor specifice
judecatorului de instructie este de natura a atrage si neconstitutionalitatea
art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala in raport de prevederile art.
1 alin. (4), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) si ale art. 131 alin. (1) si
(3) din Legea fundamentala, republicata, intrucat instanta, judecand recursul,
verifica hotararea atacata inclusiv pe baza "lucrarilor si
materialului" realizate de procuror, ca organ de instrumentare.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 292 alin. 2 teza a doua si alin. 3
din Codul de procedura penala, se sustine ca acestea realizeaza o divizare
nepermisa intre cercetarea judecatoreasca, dezbateri si deliberari, in privinta
judecatorului, incalcand astfel principiul procedural al nemijlocirii
judecatii, in contradictie cu dispozitiile constitutionale referitoare la
dreptul la un proces echitabil.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca exceptia
de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat textele de lege criticate
nu contravin prevederilor din Constitutie invocate de autorul exceptiei. Se
mentioneaza ca participarea procurorului la judecarea cauzei nu reprezinta o
imixtiune in independenta justitiei, ci tocmai o indeplinire a atributiilor
sale constitutionale, reglementate de dispozitiile art. 131 alin. (1) si (3)
din Constitutie, republicata. Totodata se arata ca dispozitiile legale ce fac
obiectul exceptiei sunt norme de procedura, a caror reglementare este, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, de nivelul legii.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si
functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost
solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
Guvernul considera ca textele legale criticate nu contravin prevederilor
constitutionale invocate de autorul exceptiei. Astfel, in ceea ce priveste
critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin.
1 si ale art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala in raport de
dispozitiile art. 1 alin. (4) din Constitutie, republicata, se arata ca aceasta
nu poate fi retinuta, intrucat principiul separatiei puterilor in stat se
refera la necesitatea separarii puterilor legislativa, executiva si
judecatoreasca, iar nu la separarea functiilor de urmarire, de instructie si de
judecata in procesele penale. Critica acelorasi dispozitii legale in raport de
prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3), respectiv ale art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
este considerata, de asemenea, neintemeiata, intrucat dispozitiile legale
referitoare la dreptul la un proces echitabil nu impun o delimitare stricta
intre functiile de urmarire si instructie, ci separarea stricta intre functiile
de urmarire si instructie, pe de o parte, si cea de judecata, pe de alta parte.
Nu poate fi retinuta nici critica formulata in raport de prevederile art. 131
alin. (1) si (3) din Constitutie, republicata, intrucat, potrivit acestor
dispozitii constitutionale, Ministerul Public este titularul actiunii penale
si, in aceasta calitate, cumuleaza in parte functiile de urmarire si instructie.
Referitor la critica prevederilor art. 292 alin. 2 teza a doua si alin. 3
din Codul de procedura penala, se arata ca aceasta este neintemeiata, intrucat
exista suficiente garantii procesuale pentru realizarea principiului
nemijlocirii, in acord cu cerintele dreptului la un proces echitabil,
respectiv: interdictia schimbarii completului dupa inceperea dezbaterilor,
administrarea tuturor probelor in conditii de publicitate si
contradictorialitate de catre instanta, chiar daca nu de catre acelasi complet,
si consemnarea in scris a actelor procesuale.
Avocatul Poporului considera ca textele legale criticate sunt in
concordanta cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Arata
in acest sens ca activitatea procurorului, de apreciere si administrare a
probelor in cursul urmaririi penale, este conforma rolului acestuia de
supraveghere a activitatii de urmarire penala si nu constituie o imixtiune in
activitatea instantei de judecata, cata vreme instanta, si nu procurorul, este
cea care urmeaza sa pronunte o solutie in cauza dedusa judecatii, iar, cu
prilejul judecarii recursului, verificarea hotararii atacate pe baza lucrarilor
si a materialului cauzei este o activitate proprie instantei de judecata.
In ceea ce priveste critica formulata in raport de prevederile art. 21
alin. (3) din Constitutie, republicata, se apreciaza ca textele de lege ce fac
obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu ingradesc sub nici un aspect
dreptul partilor interesate de a se adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime.
In opinia Avocatului Poporului, prevederile criticate nu contravin nici
dispozitiilor art. 131 alin. (1) din Constitutie, republicata, in sistemul
procesual romanesc procurorul corespunzand notiunii de "alt magistrat
imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare", la care se
refera art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale. Aprecierea si administrarea probelor privind existenta
faptei si a vinovatiei faptuitorului, in cadrul urmaririi penale, se fac
potrivit vointei legiuitorului, dispozitiile art. 63 alin. 2 si ale art. 65
alin. 1 din Codul de procedura penala fiind norme procedurale care, conform
art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, sunt stabilite prin lege.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 124 alin. (2) din Constitutie,
republicata, invocate de asemenea in motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate, se apreciaza ca acestea nu au incidenta in cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
autorului exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 63 alin. 2, art. 65
alin. 1, art. 292 alin. 2 teza a doua si alin. 3 si ale art. 385^14 alin. 1 din
Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
- Art. 63 alin. 2 (Probele si aprecierea lor): "Probele nu au valoare
mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de
urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor
administrate, in scopul aflarii adevarului.";
- Art. 65 alin. 1 (Sarcina administrarii probelor): "Sarcina
administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si
instantei de judecata.";
- Art. 292 alin. 2 teza a doua (Compunerea instantei): "Completul de
judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecarii cauzei. Cand aceasta
nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea
dezbaterilor." si alin. 3: "Dupa inceperea dezbaterilor, orice
schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput a
dezbaterilor.";
- Art. 385^14 alin. 1 (Verificarea hotararilor): "Instanta, judecand
recursul, verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din
dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de
recurs."
Autorul exceptiei sustine, in ceea ce priveste dispozitiile art. 63 alin.
2, art. 65 alin. 1 si ale art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala, ca
acestea sunt in contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 1 alin.
(4), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) si ale art. 131 alin. (1) si (3),
iar, in ceea ce priveste prevederile art. 292 alin. 2 teza a doua si alin. 3
din Codul de procedura penala, faptul ca acestea incalca prevederile art. 21
alin. (3) din Constitutie, republicata.
Textele constitutionale invocate in motivarea exceptiei au urmatorul
continut:
- Art. 1 alin. (4): "Statul se organizeaza potrivit principiului
separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca
- in cadrul democratiei constitutionale.";
- Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
- Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru
toti.";
- Art. 131 alin. (1) si (3): "(1) In activitatea judiciara, Ministerul
Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept,
precum si drepturile si libertatile cetatenilor. [...] (3) Parchetele
functioneaza pe langa instantele de judecata, conduc si supravegheaza
activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, in conditiile
legii."
De asemenea, autorul exceptiei invoca si incalcarea prin dispozitiile
legale criticate a prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privitoare la dreptul la un
proces echitabil.
Examinand sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea
Constitutionala constata ca acestea sunt neintemeiate si, in consecinta,
urmeaza sa fie respinse.
I. Printr-o prima categorie de critici se sustine, in esenta, ca
reglementarea prin dispozitiile art. 63 alin. 2 si ale art. 65 alin. 1 din
Codul de procedura penala a instrumentarii probelor in cadrul urmaririi penale
de catre procuror, caruia ii sunt conferite astfel, in mod nepermis, atat
calitatea de reprezentant al Ministerului Public, cat si cea de judecator de
instructie, contravine prevederilor constitutionale ce consacra principiul
separatiei puterilor in stat, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o
justitie impartiala, precum si dispozitiilor constitutionale referitoare la
rolul Ministerului Public. Din perspectiva acelorasi considerente si fata de
aceleasi prevederi din Legea fundamentala sunt criticate si prevederile art.
385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala, intrucat, arata autorul
exceptiei, instanta, judecand recursul, verifica hotararea atacata inclusiv pe
baza "lucrarilor si materialului" realizate de procuror, ca organ de
instrumentare.
Cu privire la aceste critici Curtea retine ca prerogativele incredintate
procurorului de catre legiuitor, privind administrarea si aprecierea probelor
in cursul urmaririi penale, reprezinta o expresie a rolului Ministerului
Public, stabilit de prevederile art. 131 din Constitutie, republicata, iar nu o
incalcare a acestor dispozitii constitutionale, asa cum neintemeiat sustine
autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Potrivit Constitutiei Romaniei,
Ministerul Public este o parte componenta a autoritatii judecatoresti, si nu a
puterii executive sau a administratiei publice. In calitatea sa de reprezentant
al intereselor generale ale societatii si de aparator al ordinii de drept, al
drepturilor si libertatilor cetatenilor, Ministerului Public, prin procurori,
ii revine sarcina ca in faza de urmarire penala sa caute, sa administreze si sa
aprecieze probele care servesc la constatarea existentei sau inexistentei
infractiunii, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea
tuturor imprejurarilor pentru justa solutionare a cauzei.
Cata vreme instanta de judecata, iar nu procurorul, este cea care urmeaza
sa pronunte o hotarare in cauza dedusa judecatii, atat cu prilejul solutionarii
fondului litigiului, cat si in cadrul recursului, nu poate fi primita nici
sustinerea potrivit careia textele de lege criticate incalca principiul
separatiei puterilor in stat.
Curtea nu poate retine nici critica dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 65
alin. 1 si ale art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala in raport de
prevederile constitutionale care consacra dreptul partii la un proces
echitabil, respectiv principiul unicitatii si impartialitatii justitiei,
intrucat dreptul invinuitului sau inculpatului de a propune probe si de a cere
administrarea lor se pastreaza in tot cursul urmaririi penale, precum si in
cursul judecatii, cand acesta poate sa solicite respingerea probelor cerute de
procuror si de parti, ca o consecinta a dreptului sau de a-si sustine
nevinovatia. Mai mult, in faza de judecata, probele sunt percepute nemijlocit
cu participarea activa a partilor si a procurorului, sunt completate si
discutate in contradictoriu. Cu ocazia deliberarii, instanta judecatoreasca
este cea care face aprecierea definitiva a probelor care, in conformitate cu
dispozitiile art. 63 alin. 2 teza intai din Codul de procedura penala, nu au
valoare mai dinainte stabilita. De asemenea, in ceea ce priveste dispozitiile
legale privind verificarea hotararii de catre instanta, cu prilejul rejudecarii
recursului, acestea nu interzic in vreun fel partii sa-si sustina cauza in
conditii care sa nu o dezavantajeze in raport cu partile adverse ori sa
beneficieze de toate garantiile procesuale pentru apararea drepturilor si
intereselor sale legitime, verificarea hotararii atacate realizandu-se nu doar
pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, ci si pe baza oricaror
inscrisuri noi prezentate la instanta de recurs.
II. O a doua critica de neconstitutionalitate vizeaza prevederile art. 292
alin. 2 teza a doua si alin. 3 din Codul de procedura penala si consta in
sustinerea ca aceste dispozitii legale, permitand schimbarea completului de
judecata pana la inceperea dezbaterilor, realizeaza o divizare nepermisa intre
cercetarea judecatoreasca, dezbateri si deliberari, in privinta judecatorului,
in contradictie cu principiul nemijlocirii ce caracterizeaza dreptul la un
proces echitabil.
Cu privire la aceasta critica de neconstitutionalitate Curtea retine ca
este neintemeiata, intrucat, chiar daca probele nu sunt percepute in totalitate
"nemijlocit" de catre noul complet de judecata, administrarea
acestora, realizata in conditii de publicitate si contradictorialitate, precum
si consemnarea in scris a tuturor actelor procesuale constituie suficiente
garantii pentru ca partii sa nu ii fie incalcat dreptul la un proces echitabil
prin schimbarea completului de judecata pana la inceperea dezbaterilor.
Curtea mai retine ca procedura de judecata, care cuprinde si sistemul
probator, respectiv obiectul judecatii in recurs, constituie atributul exclusiv
al legiuitorului, asa cum a statuat in mod constant Curtea Constitutionala in
jurisprudenta sa, textele de lege criticate fiind asadar o aplicare a
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2,
art. 65 alin. 1, art. 292 alin. 2 teza a doua si alin. 3 si ale art. 385^14
alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eugeniu Lascu in
Dosarul nr. 731/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 septembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta