DECIZIE   Nr. 340 din 21 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 519 alin. 2 si ale art. 521 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 928 din 12 octombrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 519 alin. 2 si ale art. 521 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Slobozia in Dosarul nr. 410/2004.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 519 alin. 2 din Codul de procedura penala, fata de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, intrucat acestea nu au legatura cu solutionarea cauzei deduse judecatii. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 521 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala, pune concluzii de respingere ca neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autoarea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 1 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 410/2004, Judecatoria Slobozia a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 519 alin. 2 si ale art. 521 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata din oficiu de instanta de judecata intr-un proces penal avand ca obiect recunoasterea unei hotarari penale straine. Cererea de recunoastere a fost formulata pe cale principala de petentul condamnat Aurel Moldoveanu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Judecatoria Slobozia a aratat ca dispozitiile art. 519 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt contrare principiului constitutional potrivit caruia justitia se realizeaza prin instantele judecatoresti, inscris in art. 125 alin. (1), intrucat acorda procurorului posibilitatea de a recunoaste o hotarare penala straina, atunci cand cererea de recunoastere este formulata pe cale incidentala, iar procesul penal se afla in faza de urmarire. In esenta, instanta a apreciat ca operatiunea de recunoastere a hotararilor judecatoresti definitive, pronuntate de instantele din strainatate, este o activitate de realizare a justitiei care este in competenta instantelor judecatoresti si nicidecum a Ministerului Public.
    De asemenea, instanta a apreciat ca prevederile art. 521 alin. 1 din Codul de procedura penala incalca art. 21 din Legea fundamentala care statueaza liberul acces la justitie, intrucat condamnatul nu se poate adresa instantei competente cu o cerere privind recunoasterea hotararii pronuntate in strainatate impotriva sa. Astfel, potrivit textului criticat, sesizarea instantei se face, in toate cazurile, de catre procuror, ceea ce inseamna ca singura posibilitate conferita de lege persoanei condamnate este aceea de a adresa o cerere Ministerului Public, insa "legea nu prevede procedura de urmat in aceasta situatie si nici nu garanteaza ca procurorul va da curs favorabil cererii. Pe de alta parte, intrucat cererea condamnatului are caracterul unei petitii, parchetul este obligat sa ii dea curs si sa o solutioneze, dar nu printr-o rezolutie sau ordonanta susceptibila de a fi atacata prin plangere, in conditiile art. 278^1 din Codul de procedura penala. Solutia procurorului de respingere a petitiei privind sesizarea instantei in scopul recunoasterii hotararii penale straine nu poate fi infirmata nici prin aplicarea art. 275 - 278 din Codul de procedura penala, intrucat procedura reglementata de aceste articole se refera la actele efectuate in cursul urmaririi penale, astfel cum rezulta si din plasarea acestui articol in cadrul Titlului I - Urmarirea penala".
    In ceea ce priveste art. 521 alin. 3 din Codul de procedura penala, instanta a apreciat ca dispozitia potrivit careia instanta substituie o pedeapsa corespunzatoare potrivit legii penale romane "pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa" aplicate prin hotararea penala straina ce a facut obiectul recunoasterii, contravine art. 123 alin. (1) si (1^1) si art. 16 alin. (1) din Constitutie. Astfel, in ipoteza contopirii ulterioare a pedepselor, este evidenta diferenta de tratament juridic aplicat condamnatilor in strainatate care solicita recunoasterea hotararilor penale straine, respectiv persoanelor condamnate in strainatate care sunt transferate in Romania pentru executarea pedepsei ori condamnatilor in Romania prin mai multe sentinte, intrucat, in cazul acestor ultime categorii de persoane condamnate, pedepsele se contopesc in integralitatea lor, urmand a se deduce ceea ce s-a executat. Or, atat timp cat condamnatii se afla in situatii similare, aceasta diferenta de legiferare in raport de art. 20 alin. (1) lit. b) si art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 756/2001 asupra transferarii persoanelor condamnate in strainatate, respectiv art. 36 si 34 din Codul penal, este de natura a crea privilegii si discriminari, cu consecinta incalcarii principiului constitutional potrivit caruia justitia se infaptuieste in numele legii, este unica, impartiala si egala pentru toti.
    Mentionam ca, potrivit Constitutiei republicate, cu actualizarea denumirilor si renumerotarea textelor, art. 125 alin. (1) a devenit art. 126 alin. (1), iar dispozitiile art. 123 alin. (1) si (1^1), la care face referire instanta, au fost preluate de art. 124 alin. (1) si (2).
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 519 alin. 2 din Codul de procedura penala este inadmisibila, aceste prevederi nefiind incidente in cauza, deoarece instanta de judecata a fost sesizata pe cale principala in vederea recunoasterii unei hotarari penale straine - in conditiile art. 521 din Codul de procedura penala, text care reglementeaza o procedura distincta de cea prevazuta de art. 519 alin. 2 din acelasi cod. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 521 alin. 1 din Codul de procedura penala in raport de prevederile art. 21 din Legea fundamentala, Guvernul apreciaza ca este neintemeiata, intrucat legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, inclusiv referitoare la sesizarea instantei. Totodata, considera ca art. 521 alin. 3 din Codul de procedura penala nu incalca nici unul dintre principiile constitutionale, inscrise in art. 16 alin. (1) si art. 124 alin. (1) si (2), exceptia referitoare la acest text de lege fiind, de asemenea, neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 519 alin. 2 si ale art. 521 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
    - Art. 519 alin. 2 (Cazuri de recunoastere a hotararilor penale sau a altor acte judiciare straine): "Recunoasterea se poate face pe cale incidentala in cadrul unui proces penal in curs, de catre procuror in faza de urmarire sau de catre instanta de judecata in fata careia cauza este pendinte.";
    - Art. 521 alin. 1 si 3 (Recunoasterea pe cale principala): "Recunoasterea pe cale principala a hotararii judecatoresti si a actelor judiciare straine se face la sesizarea procurorului, de catre judecatoria in a carei circumscriptie se afla condamnatul. [...]
    Instanta, ascultand concluziile procurorului si declaratiile condamnatului, daca constata ca sunt intrunite conditiile legale, recunoaste hotararea penala straina si actele judiciare straine, iar in cazul cand pedeapsa pronuntata prin acea hotarare nu a fost executata sau a fost executata numai in parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa o pedeapsa corespunzatoare potrivit legii penale romane."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei judecatoresti nu depinde de prevederile art. 519 alin. 2 din Codul de procedura penala invocate ca fiind neconstitutionale. Astfel, in cauza de fata exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata in cadrul unui litigiu avand ca obiect recunoasterea, pe cale principala, a unei hotarari penale straine, in conditiile art. 521 din Codul de procedura penala. Prin urmare, temeiul de drept al cererii de chemare in judecata nu atrage exercitarea controlului de constitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 519 alin. 2 din Codul de procedura penala ce constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel fiind, devin aplicabile dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, conform carora Curtea Constitutionala decide numai cu privire la prevederile de lege care au legatura cu solutionarea cauzei, precum si dispozitiile alin. (6) al aceluiasi articol, conform carora, daca sunt incalcate dispozitiile alin. (1), exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa ca fiind inadmisibila.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 521 alin. 1 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca autoarea exceptiei solicita, in realitate, extinderea dispozitiilor legale criticate si la alte situatii neprevazute in text, in sensul adaugarii in cuprinsul acestora si a posibilitatii condamnatului de a se adresa instantei competente cu o cerere privind recunoasterea hotararii pronuntate in strainatate impotriva sa. Or, asa dupa cum Curtea Constitutionala a retinut in mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional intr-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constitutie, republicata, potrivit caruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tarii". De asemenea, este de observat ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
    In consecinta, Curtea Constitutionala constata ca nu se poate exercita controlul de constitutionalitate cu privire la prevederile art. 521 alin. 1 din Codul de procedura penala si ca se impune respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila.
    Nu poate fi primita nici critica intemeiata pe sustinerea ca dispozitia cuprinsa in art. 521 alin. 3 din Codul de procedura penala, potrivit careia instanta substituie o pedeapsa corespunzatoare potrivit legii penale romane "pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa" aplicate prin hotararea penala straina ce a facut obiectul recunoasterii, ar contraveni principiilor constitutionale inscrise in art. 16 alin. (1) si art. 124 alin. (1) si (2), deoarece prin dispozitiile art. 521 alin. 3 nu se instituie privilegii sau discriminari si totodata nu se aduce o atingere activitatii de infaptuire a justitiei. Incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii s-ar putea pune in discutie numai daca dispozitia criticata ar crea discriminari intre cetateni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant in art. 4 alin. (2), si anume: rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau origine sociala, iar in acest context nu se poate sustine ca "diferenta de legiferare" in raport de dispozitiile aplicabile altor categorii de persoane condamnate instituie privilegii sau discriminari.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 519 alin. 2 si ale art. 521 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Slobozia in Dosarul nr. 410/2004.
    2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 521 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de aceeasi instanta in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 septembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu