DECIZIE Nr. 32 din 25 ianuarie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 159 din 23 februarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 206 din Codul penal, ridicata de Cornel Dumitru in Dosarul
nr. 423/P/2004 al Tribunalului Calarasi.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, facand referire la jurisprudenta Curtii
Constitutionale in materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 15 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul 423/P/2004,
Tribunalul Calarasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, ridicata de
Cornel Dumitru in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate ingradesc libertatea de exprimare a gandurilor, opiniilor si
credintelor, precum si libertatea de exprimare a creatiilor de orice fel prin
intermediul presei scrise, formatoare de opinie la randul sau. Se arata ca
sintagma "care daca ar fi adevarata" din textul incriminator
ingradeste dreptul cititorului de a avea acces la orice informatie de interes
public si il impiedica pe ziarist sa scrie despre fapte savarsite de persoane
publice.
Tribunalul Calarasi apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 30 alin. (1) din Constitutie trebuie
interpretate prin corelare si cu dispozitiile cuprinse in art. 30 alin. (6) din
Legea fundamentala, care stabilesc limitele libertatii de exprimare: ocrotirea
demnitatii, onoarei, vietii particulare a persoanei, precum si a dreptului la
propria imagine. Stabilirea prin lege a unor restrangeri sau sanctiuni, in
acord cu dispozitiile Constitutiei, nu constituie o cenzura a libertatii de
exprimare si nici o impiedicare a accesului persoanei la informatiile de
interes public.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece demnitatea,
onoarea, viata particulara a persoanei si dreptul la propria imagine constituie
valori supreme, a caror protectie se realizeaza inclusiv prin mijloace de drept
penal. Incriminarea, prin textul de lege criticat, a faptelor care aduc
atingere demnitatii persoanei este permisa atat de Constitutie, prin art. 30
alin. (6), cat si de dispozitiile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, fiind necesara pentru
existenta unei societati democratice.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece textul de lege criticat nu incalca prevederile
constitutionale invocate de autorul exceptiei. Se arata in acest sens ca
libertatea de exprimare nu este absoluta si poate suferi restrangeri in masura
in care acestea sunt necesare pentru apararea drepturilor si a libertatilor
altuia, una dintre aceste restrangeri fiind incriminarea calomniei, prin
dispozitiile art. 206 din Codul penal. Totodata, se arata ca prevederile
criticate nu contravin nici art. 31 alin. (1) din Constitutie, deoarece dreptul
la informatie garanteaza accesul persoanei la orice informatie de interes
public, dar nu in orice conditii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
206 din Codul penal, potrivit carora "Afirmarea sau imputarea in public,
prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care,
daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala,
administrativa sau disciplinara, ori dispretului public, se pedepseste cu
inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amenda.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale sunt contrare
prevederilor constitutionale ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea
de exprimare, precum si ale art. 31 alin. (1) privind dreptul persoanelor la
informatie, avand urmatorul continut:
- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a
opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu
grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare in public, sunt inviolabile.";
- Art. 31 alin. (1): "Dreptul persoanei de a avea acces la orice
informatie de interes public nu poate fi ingradit."
Se sustine, in esenta, ca sintagma "care daca ar fi adevarata"
din textul incriminator ingradeste dreptul cititorului de a avea acces la orice
informatie de interes public.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca
asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 206 din Codul penal, in raport
cu aceleasi critici, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, de exemplu, prin
Decizia nr. 181 din 22 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 432 din 13 mai 2004, respectiv prin Decizia nr. 276 din
24 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 687
din 30 iulie 2004.
Prin deciziile mentionate, respingand exceptia ca neintemeiata, Curtea a
constatat ca dispozitiile art. 206 din Codul penal, care incrimineaza si
sanctioneaza faptele de calomnie ca infractiuni contra demnitatii persoanei,
valoare suprema, garantata in statul de drept si consacrata in art. 1 alin. (3)
din Constitutie, nu incalca prevederile constitutionale ale art. 30 alin. (1),
care reglementeaza libertatea de exprimare. Curtea a retinut in acest sens ca
libertatea de exprimare, astfel cum a este consfintita de art. 30 din Legea
fundamentala, impune respectarea cerintei inscrise la alin. (6) al aceluiasi
articol, si anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si dreptul la propria imagine. Incriminarea
infractiunii de calomnie da expresie, prin urmare, restrangerii dreptului la
exprimare, prevazuta de art. 30 alin. (6) din Constitutie, in scopul apararii
unor valori care sunt de esenta unei societati democratice, in concordanta si
cu art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, care reglementeaza posibilitatea limitarii
libertatii de exprimare, dupa cum urmeaza: "Exercitarea acestor libertati
ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati,
conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri
necesare, intr-o societate democratica, pentru [...] protectia reputatiei sau a
drepturilor altora [...]."
Cu aceleasi prilejuri Curtea a mai constatat ca art. 206 din Codul penal nu
aduce atingere nici prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea fundamentala,
deoarece nu incalca dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de
interes public, ci constituie o garantie a informarii corecte a persoanei.
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea
jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele deciziilor mai sus mentionate
sunt valabile si in prezenta cauza.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din
Codul penal, ridicata de Cornel Dumitru in Dosarul nr. 423/P/2004 al
Tribunalului Calarasi.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 ianuarie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta