DECIZIE Nr. 318 din 20 noiembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin.
(5), ale art. 13 alin. (1) lit. a) si b), precum si ale art. 17 - 22 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 57 din 28 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 9 alin. (5), ale art. 13 alin. (1) lit. a) si b), precum si
ale art. 17 - 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si
regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr.
323/2001, exceptie ridicata de Hoda Mahmud Jadoia Eluan Al-Jamili din Irak in
Dosarul nr. 4.554/2001 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens
jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 4.554/2001, Judecatoria
Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5), ale art. 13 alin. (1)
lit. a) si b), precum si ale art. 17 - 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000
privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari
prin Legea nr. 323/2001, exceptie ridicata de Hoda Mahmud Jadoia Eluan
Al-Jamili din Irak in Dosarul nr. 4.554/2001 al Judecatoriei Sectorului 6
Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
de lege criticate contravin prevederilor constitutionale, astfel: art. 9 alin.
(5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este contrar dispozitiilor art. 49 si
23 din Constitutie, deoarece actele Oficiului National pentru Refugiati,
efectuate in vederea stabilirii unei resedinte, nu sunt supuse controlului
judecatoresc; art. 13 alin. (1) lit. a) si b) din ordonanta contravine art. 16
si 24 din Constitutie, intrucat recursul nu este suspensiv de executare, iar
"actele procedurale nu ii sunt comunicate solicitantului de azil intr-o
limba cunoscuta si nici nu i se desemneaza in mod obligatoriu un avocat din
oficiu"; art. 21 alin. (5) si (6) incalca art. 16, 21 si 24 din
Constitutie, precum si art. 3, 13 si 14 din Conventia europeana a drepturilor
omului, deoarece, pe de o parte, sunt limitate solutiile pe care le poate
pronunta instanta in cadrul procedurii de solutionare a cererilor privind
acordarea statutului de refugiat, depuse in punctele de frontiera, iar, pe de
alta parte, termenul de 5 zile prevazut de ordonanta impiedica pregatirea unei
aparari eficiente. De asemenea, sunt criticate si dispozitiile art. 17, 18, 19,
20, ale art. 21 alin. (1) - (4) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000, acestea fiind considerate contrare art. 16, 21, 24, 49 si 123 din
Constitutie, precum si art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului,
intrucat cetatenii straini si apatrizii nu sunt egali in fata legii cu
cetatenii romani, deoarece nu beneficiaza de procedura rezervata acestora din
urma pentru contestarea masurilor administrative. Mai mult, se apreciaza ca
retinerea solicitantului in zona de tranzit contravine reglementarilor
constitutionale, nefiind prevazuta posibilitatea contestarii legalitatii
retinerii.
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca
textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.
Astfel, se considera ca nu se incalca principiul egalitatii in drepturi a
cetatenilor, deoarece art. 16 din Constitutie se refera doar la cetatenii
romani, nefiind aplicabil in materia refugiatilor. De asemenea, nu se aduce
atingere nici dreptului la aparare, intrucat prin textul de lege criticat se
asigura dreptul solicitantului de azil de a fi asistat sau reprezentat de
avocat si dreptul de a beneficia in mod gratuit de interpret. In legatura cu
termenul relativ scurt in care trebuie solutionata cererea de acordare a
statutului de refugiat, prevazut la art. 21 alin. (4) din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000, instanta apreciaza "ca fiind in favoarea solicitantului,
pentru a limita pe cat posibil perioada in care acestuia nu ii este permis
accesul pe teritoriul tarii, legislatiile altor tari europene prezentand
dispozitii similare".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In esenta, se arata ca dispozitiile
legale criticate, reglementand conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca
cererea prin care strainul solicita acordarea statutului de refugiat, nu
incalca textele constitutionale invocate. De asemenea, se arata ca
"dreptul de a obtine statutul de refugiat nu este un drept garantat de
CEDO ...".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
9 alin. (5), ale art. 13 alin. (1) lit. a) si b), precum si ale art. 17 - 22
din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor
in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3
septembrie 2000.
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste texte de lege
criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 11 privind tratatele
ratificate de Parlament, art. 16 referitor la egalitatea cetatenilor, art. 20
referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 23
privind libertatea individuala, art. 24 referitor la dreptul la aparare, art.
49 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si ale
art. 123 privind infaptuirea justitiei.
In sustinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se invoca
si incalcarea dispozitiilor art. 3, 6, 13 si 14 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dispozitii privind
interzicerea torturii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs
efectiv si interzicerea discriminarii.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
I. In legatura cu dispozitiile art. 20 si 21 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania Curtea
Constitutionala s-a pronuntat intr-o alta cauza avand ca obiect aceste
prevederi de lege, care au fost criticate sub aceleasi aspecte si prin
raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie si din acte internationale ca
si in cauzele de fata. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 11 iulie 2001, Curtea
Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
20 alin. (5) si ale art. 21 alin. (6) (referitoare la caracterul definitiv si
executoriu de drept al hotararii pronuntate in prima instanta) din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000, statuand, in esenta, ca aceste prevederi incalca
dreptul la aparare garantat de art. 24 din Constitutie. Pentru a pronunta
aceasta solutie Curtea a retinut ca, intrucat "hotararea primei instante
este definitiva si executorie, aceasta hotarare urmeaza sa fie pusa in aplicare
imediat. Drept urmare, in exercitarea caii de atac a recursului (care nu este
suspensiv de executare), solicitantul, nemultumit de solutia de respingere a
cererii sale de catre prima instanta, nu va mai putea sa beneficieze efectiv de
dreptul de a se apara in fata instantei de recurs".
Ulterior pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 176 din 29 mai
2001 a fost adoptata Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27
iunie 2001, lege prin care a fost abrogat art. 20 alin. (6) din ordonanta, iar
art. 20 alin. (5) si art. 21 alin. (6) au fost modificate. Ca urmare, prin
Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001, Curtea Constitutionala a constatat ca
dispozitiile art. 20 alin. (5) si (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 nu
mai pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate, iar exceptiile
de neconstitutionalitate referitoare la acestea au devenit inadmisibile, in
temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata. In temeiul
acelorasi dispozitii legale, prin Decizia nr. 238 din 5 iulie 2001,
nepublicata, Curtea Constitutionala a respins, ca devenita inadmisibila, si
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000.
II. Referitor la celelalte dispozitii legale criticate Curtea constata ca
nu contravin prevederilor constitutionale invocate. De altfel, dispozitiile
legale mentionate au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 239 din 5 iulie 2001, nepublicata pana la data
pronuntarii prezentei decizii, Curtea a constatat constitutionalitatea art. 9
alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, retinand ca restrangerea
dreptului de libera circulatie in cazul strainilor solicitanti ai statutului de
refugiat este conforma cu dispozitiile constitutionale, deoarece se realizeaza
numai pentru motivele enumerate de text, care coincid cu cele prevazute la art.
49 din Constitutie.
De asemenea, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001 Curtea Constitutionala a
respins, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate privind
aceste dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, prin raportare la
aceleasi dispozitii constitutionale si internationale ca si in prezentul dosar.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, cu majoritate de voturi in ceea ce priveste art. 22 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 20 alin. (5) si (6) si ale art. 21 alin. (6) din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, exceptie ridicata de Hoda
Mahmud Jadoia Eluan Al-Jamili din Irak in Dosarul nr. 4.554/2001 al
Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin.
(5), ale art. 13 alin. (1) lit. a) si b), ale art. 17 - 19, ale art. 20 alin.
(1) - (4), ale art. 21 alin. (1) - (5) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 323/2001, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi
dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 noiembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu