DECIZIE   Nr. 291 din  1 iulie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 181/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 753 din 18 august 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 181/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Procomtrans" - S.R.L. din Craiova in Dosarul nr. 4.009/COM/2003 al Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 17 iunie 2004 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la data de 24 iunie 2004 si apoi la 1 iulie 2004.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 31 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 4.009/COM/2003, Tribunalul Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 181/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "Procomtrans" - S.R.L. din Craiova intr-o cauza al carei obiect este cererea de constatare a nulitatii absolute a radierii societatii din Oficiul Registrului Comertului, formulata de Directia Generala a Finantelor Publice - Dolj.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate contravin principiului constitutional al neretroactivitatii legii. In acest sens arata ca, in virtutea prevederilor art. 5 din Legea nr. 314/2001, radierea societatilor comerciale care nu au majorat capitalul social in termenul legal a operat incepand cu data de 2 aprilie 2002. Legea nr. 428/2002, ulterioara acestei date, prevede insa ca "radierea este nula de drept in toate cazurile privitoare la societatile comerciale cu datorii fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, la datoria publica interna, precum si fata de alti creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instantelor".
    Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, in opinia sa, "articolul unic reprezinta alineatul 4 la articolul 5 al Ordonantei Guvernului nr. 181/2001 si nu o dispozitie de sine statatoare, astfel ca nu se poate afirma ca s-ar fi incalcat principiul neretroactivitatii legii".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila. Motivand aceasta opinie, arata, pe de o parte, ca textul de lege criticat nu cuprinde dispozitii cu caracter retroactiv, iar, pe de alta parte, criticile de constitutionalitate se refera la aspecte ce privesc aplicarea, si nu neconstitutionalitatea acestora.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile articolului unic din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 181/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 497 din 10 iulie 2002, dispozitii care au urmatoarea redactare:
    "ARTICOL UNIC
    Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 181 din 20 decembrie 2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 844 din 28 decembrie 2001, cu urmatoarea completare:
    - La articolul unic punctul 2, la articolul 5, dupa alineatul (3) se introduce alineatul (4) cu urmatorul cuprins:
    <<(4) Radierea este nula de drept in toate cazurile privitoare la societatile comerciale cu datorii fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, la datoria publica interna, precum si fata de alti creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instantelor judecatoresti.>>"
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea art. 15 alin. (2) din Constitutie, care, in urma revizuirii, are urmatorul cuprins: "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca autorul acesteia critica dispozitiile articolului unic din Legea nr. 428/2002 in raport cu principiul constitutional al neretroactivitatii legii, sens in care arata ca aceste dispozitii legale sunt ulterioare masurii radierii prevazute de art. 5 din Legea nr. 314/2001.
    Analizand textul de lege criticat, Curtea apreciaza ca trebuie sa se distinga intre faptul ca acesta nu contine in sine nici o dispozitie cu caracter retroactiv si nu face nici o precizare cu privire la aplicarea sa in timp si efectele nulitatii pe care legea o constata. Utilizarea institutiei nulitatii intervine numai pentru sanctionarea incalcarii unor conditii legale imperative la incheierea actului juridic si opereaza retroactiv.
    In ceea ce priveste determinarea situatiilor juridice care raman supuse vechii reglementari, precum si a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, Curtea constata ca aceasta nu constituie o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii in timp, de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
    De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea a statuat constant ca o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 181/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Procomtrans" - S.R.L. din Craiova in Dosarul nr. 4.009/COM/2003 al Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 iulie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent sef,
                              Doina Suliman

                           OPINIE SEPARATA
                 la Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004

    Contrar punctului de vedere al majoritatii membrilor Curtii, consider ca textul de lege dedus controlului de constitutionalitate - si anume articolul unic din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 181/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale, devenit art. 5 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 181/2001 - are caracter retroactiv si, prin aceasta, contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala.
    Potrivit reglementarii initiale, instituite prin Legea nr. 314 din 18 iunie 2001, toate societatile comerciale care nu si-au majorat capitalul social, in termenul acolo prevazut, sunt supuse procedurii de dizolvare si lichidare, finalizate prin radierea din oficiu.
    Din formula redactionala a textului criticat rezulta ca acesta urmeaza a-si gasi aplicare cu privire la radierile deja operate, asadar pentru trecut, extinzandu-si domeniul temporal de incidenta asupra unor situatii juridice finalizate anterior intrarii sale in vigoare, facand parte din categoria asa numitelor facta praeterita.
    Intentia legiuitorului de a actiona asupra trecutului rezulta, a fortiori, din utilizarea institutiei nulitatii, care, prin definitie, intervine pentru incalcarea unor conditii legale imperative ale incheierii actului juridic si opereaza retroactiv, lipsind de eficienta respectivul act, chiar de la data incheierii sale, ca si cum nu ar fi fost incheiat niciodata.
    Or, in masura in care o atare conditie - si anume ca societatea comerciala sa nu aiba datorii - nu fusese prevazuta de legislatia in vigoare la data radierii, instituirea sa post factum, printr-o norma ulterioara, constituie o evidenta incalcare a principiului tempus regit actum, confirmand caracterul retroactiv si, prin aceasta, neconstitutional al reglementarii in cauza.
    De altfel, intentia legiuitorului de a conferi eficienta retroactiva respectivei reglementari rezulta si din finalitatea urmarita. In conditiile in care, prin efectul radierii, societatea comerciala debitoare isi inceteaza existenta ca subiect de drept, eventualii creditori pierd posibilitatea de a-si valorifica creantele fata de aceasta, radierea operand, astfel, ca o veritabila purga, cu consecinte prejudiciabile ireversibile in ceea ce-i priveste. Asa fiind, prin reglementarea adoptata, s-a intentionat o repunere a partilor in situatia anterioara, respectiv readucerea in fiinta a societatii comerciale debitoare, care, redobandind, cu caracter retroactiv, prin efectul nulitatii radierii, calitatea de subiect de drept, poate fi urmarita de creditorii sai.
    Chiar daca, in sine, o asemenea ratiune, avuta in vedere de legiuitor la adoptarea reglementarii criticate, nu poate fi convertita, strict vorbind, intr-un fine de neprimire a exceptiei de neconstitutionalitate, nu mai putin, interesele sociale majore a caror protectie tinde sa o asigure au cantarit mult in optiunea Curtii si, fara indoiala, in considerarea lor, a fost adoptata solutia cu privire la care imi exprim dezacordul.
    Dincolo de argumentele enuntate, care converg in a demonstra caracterul retroactiv al reglementarii legale deduse controlului, consider ca insasi ratiunea avuta in vedere la adoptarea acesteia este susceptibila de serioase rezerve.
    In acest sens, se impune avut in vedere ca - potrivit reglementarii initiale instituite prin Legea nr. 314/2001 - radierea din oficiu nu intervine automat si uno ictu, ca urmare a nemajorarii capitalului social in termenul definit de lege, ci reprezinta momentul final al unui proces constand in dizolvarea de drept si lichidarea respectivei societati comerciale. Or, asa fiind, urmeaza a-si gasi aplicare toate exigentele legale instituite in materie, care, in esenta, urmaresc sa asigure acoperirea pasivului din si in limitele pasivului. Fara indoiala, in masura in care nu exista elemente de activ sau acestea sunt insuficiente pentru acoperirea tuturor datoriilor, creditorii sau o parte dintre ei vor ramane nesatisfacuti. Este insa dificil de inteles cum, intr-o atare ipoteza, redobandirea calitatii de subiect de drept, ca urmare a constatarii nulitatii absolute a radierii, de catre societatea comerciala debitoare, ar fi de natura sa le permita creditorilor sai, nesatisfacuti in procesul de lichidare, sa-si valorifice creantele, daca se are in vedere ca o asemenea societate, desi, teoretic, a redevenit subiect de drept, nu poate sa desfasoare o activitate lucrativa, aducatoare de venit, apta sa-i permita majorarea activului, motiv pentru care gradul sau de insolvabilitate va ramane, practic, acelasi.
    Unica ipoteza in care s-ar putea sustine ca reglementarea in cauza isi releva utilitatea, in concordanta cu finalitatea urmarita, este doar aceea in care radierea a intervenit direct si nemijlocit, ca urmare a constatarii nemajorarii capitalului social, fara sa fi fost precedata de dizolvare si lichidare, situatie in care creditorii ar fi pusi in imposibilitatea de a-si valorifica creantele, ca urmare a incetarii existentei debitorului lor, ca subiect de drept, prin efectul legii. In conditiile in care insa Legea nr. 314/2001 prevede, cu titlu imperativ, ca radierea din oficiu nu poate interveni decat dupa dizolvarea de drept si lichidarea societatii comerciale, o radiere intempestiva, fara respectarea acestei proceduri prealabile, este oricum lovita de nulitate absoluta, care poate fi invocata de orice persoana interesata si, in primul rand, de creditorii astfel prejudiciati. Existenta unei asemenea posibilitati, in virtutea principiilor generale care guverneaza materia dreptului civil, nu credem ca ar putea fi negata, iar recunoasterea ei demonstreaza inutilitatea reglementarii legale criticate. Astfel spus, daca ocrotirea intereselor creditorilor era asigurata, in maniera aratata, prin reglementarea initiala, chiar intr-o atare situatie limita, adoptarea reglementarii legale deduse controlului apare ca superflua.
    Mai mult decat atat, in ceea ce priveste valorificarea creantelor statului, aceasta beneficiaza de o garantie suplimentara, prin aceea ca, potrivit art. 7 din Legea nr. 314/2001, bunurilor imobile si mobile din patrimoniul societatilor comerciale, care nu au intrat in patrimoniul altor persoane pana la data dizolvarii de drept ori in cadrul procedurii lichidarii, le sunt aplicabile, dupa data radierii, dispozitiile art. 477 din codul civil, acestea devenind proprietatea statului ca bunuri fara stapan. Asa fiind, cu referire la aceste creante, a fortiori nu se vede utilitatea invalidarii radierii unei societati comerciale, ca efect al nulitatii.
    Cele aratate converg in a demonstra inutilitatea solutiei legislative adoptate prin reglementarea dedusa controlului, dincolo si independent de caracterul sau neconstitutional, pe care l-am evidentiat in cele ce preceda. Sunt ratiuni care mi-au impus si ofera o suficienta justificare prezentei opinii separate la Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004 a Curtii Constitutionale.

                                Judecator,
                           Serban Viorel Stanoiu