DECIZIE Nr. 267 din 17 octombrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 773 din 24 octombrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Cristina Nicoara - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Roxana Valcu in
Dosarul nr. 2.929/2001 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta in
materie a Curtii Constitutionale, solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 10 ianuarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 2.929/2001,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal. Exceptia a
fost ridicata de Roxana Valcu intr-o cauza penala privind infractiunile de
insulta si calomnie.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 206 din Codul penal contravin prevederilor art. 30 din Constitutie, precum
si celor ale art. 10 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens se arata ca
"sanctionarea excesiva a calomniei prin presa constituie o incatusare
incompatibila cu libertatea presei (art. 30 din Constitutie) si, de asemenea,
cu progresul democratiei".
Instanta de judecata apreciaza ca exceptia nu este intemeiata, deoarece
dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale
invocate si nici reglementarilor internationale privind materia drepturilor
omului.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata. Se apreciaza ca
"incriminarea faptelor care aduc atingere demnitatii persoanei nu numai ca
este permisa de Constitutie si de actele internationale in materia drepturilor
omului, dar este si necesara pentru existenta unei societati democratice".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
206 din Codul penal, care au urmatorul continut: "Afirmarea ori imputarea
in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o
persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune
penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public, se pedepseste
cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
Textul constitutional invocat de autorul exceptiei ca fiind incalcat este
art. 30, potrivit caruia: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a
opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu
grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare in public sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a
face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la
razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica,
precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la
cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului
manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului
de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se
stabilesc prin lege."
De asemenea, in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate sunt invocate
prevederile art. 10 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: "Orice persoana
are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de
opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara
amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul
articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de
cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare."
Examinand exceptia, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai
fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea Constitutionala,
prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 51 din 8 aprilie 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 9 iunie 1999, a statuat ca
dispozitiile art. 206 din Codul penal, privind calomnia, nu contravin
prevederilor constitutionale ale art. 30, referitoare la libertatea de
exprimare. In acest sens Curtea a retinut ca incriminarea si sanctionarea
calomniei prin art. 206 din Codul penal nu pot fi considerate o ingradire a
libertatii de exprimare, deoarece, potrivit art. 54 din Constitutie, drepturile
si libertatile constitutionale trebuie exercitate cu buna-credinta, fara a se
incalca drepturile si libertatile celorlalti. Aceasta inseamna ca exercitarea
abuziva a drepturilor si libertatilor este susceptibila de sanctionare, dupa
caz, inclusiv prin aplicarea unor sanctiuni de natura penala.
Referitor la concordanta textului de lege criticat cu prevederile art. 10
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, Curtea constata ca asupra acestui aspect s-a pronuntat Curtea
Europeana a Drepturilor Omului in cauza Constantinescu impotriva Romaniei, cand
a decis ca restrangerea libertatii de exprimare, prevazuta de lege, nu
contravine prevederilor art. 10 din conventie, fiind necesara intr-o societate
democratica.
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea
jurisprudentei Curtii, atat solutia, cat si considerentele cuprinse in
deciziile anterioare isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru argumentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin.
(3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din
Codul penal, exceptie ridicata de Roxana Valcu in Dosarul nr. 2.929/2001 al
Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 17 octombrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Doina Suliman