DECIZIE Nr.
249 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea
cresterii copilului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 292 din 3 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Măria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea
creşterii copilului, excepţie ridicată de Claudia Veronica Vasiliu în Dosarul
nr. 1.445/CA/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că
prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 noiembrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.445/CA/2006, Tribunalul Neamţ - Secţia
comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în
vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Claudia Veronica Vasiliu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit textului de lege criticat,
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 se aplică şi
persoanelor care la data de 31 decembrie 2005 se aflau în plata indemnizaţiei
pentru creşterea copilului, reglementată de dispoziţiile cuprinse în actele
normative speciale prevăzute la art. 3 alin. (2) din această ordonanţă. In
cazul său, dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului s-a născut la
data de 31 octombrie 2005, iar cuantumul indemnizaţiei de care beneficia era,
potrivit Legii nr. 303/2004, de 75% din media veniturilor realizate în ultimele
6 luni. Incepând cu data de 1 ianuarie 2005, când a intrat în vigoare Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, cuantumul acestei indemnizaţii a fost micşorat, fiind
stabilit la un nivel fix de 800 RON pentru toate persoanele care se aflau în
concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani. In acest fel,
consideră autoarea excepţiei, s-au încălcat principiile constituţionale ale
neretroactivităţii legii şi egalităţii cetăţenilor în faţa legii, precum şi
dispoziţiile cuprinse în art. 53 din Legea fundamentală referitor la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
In susţinerea încălcării principiului
neretroactivităţii legii arată că ori de câte ori o lege nouă modifică starea
legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile
a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în
vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării legii
noi, care trebuie să respecte suveranitatea legii
anterioare.
In ceea ce priveşte încălcarea principiului egalităţii,
arată că, în reglementarea dată de Legea nr. 19/2000, dreptul la indemnizaţie
pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani era considerat ca un
drept de asigurări sociale de care puteau beneficia doar cei care îndeplineau
condiţiile legale privind stagiul de cotizare la bugetul asigurărilor sociale
de stat. In acest fel legiuitorul a respectat în mod echitabil principiul
proporţionalităţii între cuantumul indemnizaţiei şi cuantumul contribuţiei la
acest buget. Această regulă a simetriei valorice între cuantumul contribuţiei
şi cel al indemnizaţiei a fost încălcată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 148/2005, ajungându-se la situaţia ca toţi beneficiarii acestei
indemnizaţii să primească aceeaşi sumă, indiferent de contribuţia individuală.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 53 din
Constituţie, susţine că prin intrarea în vigoare a acestei ordonanţe a fost
restrâns un drept izvorât dintr-un raport juridic încheiat valabil în temeiul
legii existente la momentul naşterii lui, fără ca această restrângere, constând
în diminuarea unui drept pecuniar, să fie justificată prin unul dintre cazurile
prevăzute limitativ de art. 53 din Legea fundamentală.
Tribunalul Neamţ - Secţia comercială şi contencios
administrativ apreciază excepţia ca întemeiată,
arătând că situaţiile juridice născute sub imperiul unui act normativ şi
raporturile juridice stabilite în baza acestuia nu pot fi modificate sau stinse
de un act normativ ulterior.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile de
lege ce fac obiectul criticii de neconstituţionalitate „stabilesc reguli care
se aplică pentru perioada în care ordonanţa îşi produce efectele, respectiv de
la momentul intrării în vigoare până la încetarea aplicării sale într-una din
modalităţile legale, ceea ce respectă principiul neretroactivităţii legii
consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie". Se arată că textul de
lege criticat nu contravine nici principiului constituţional al egalităţii în
drepturi, atâta timp cât reglementarea dedusă controlului de
constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în
ipoteza normei legale. Cât priveşte susţinerea potrivit căreia prevederile de
lege criticate încalcă dispoziţiile art 53 din Legea fundamentală, se consideră
că în cauză nu este vorba despre vreuna dintre situaţiile prevăzute de textul
constituţional.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii
copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005,
modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006, având următoarea redactare: "(1)
Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi persoanelor care la
data de 31 decembrie 2005 se aflau în una dintre următoarele situaţii:
a) în plata indemnizaţiei pentru creşterea
copilului, reglementată de dispoziţiile cuprinse în actele normative speciale
prevăzute la art. 3 alin. (2);".
Ulterior sesizării Curţii, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 7/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007, însă aceste
modificări nu privesc textul de lege criticat.
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin.
(1) privind egalitatea în drepturi şi cele ale art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând textul de lege criticat în raport cu pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie,
Curtea constată că acesta nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter
retroactiv, întrucât prevederile ordonanţei se aplică doar pentru viitor. Cât
priveşte determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii
reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare,
aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii
în timp, de competenţa instanţelor judecătoreşti.
In legătură cu principiul neretroactivităţii legilor,
Curtea, prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006, a statuat că, potrivit acestui
principiu, o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul
Oficial al României, ea rămânând în vigoare până la apariţia unei alte legi
care o abrogă în mod explicit sau implicit. In cazul în care o lege nouă
modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate
efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, realizate înainte de
intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării
acesteia. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se
vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare,
precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice create după
abrogarea legii vechi.
Referindu-se la critica de neconstituţionalitate
privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut că neadmiterea
acestei soluţii cu privire la neretroactivitatea legii ar determina rezolvarea
diferenţiată a aceleiaşi situaţii juridice, în raport cu data intrării în
concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, de până la 3 ani, ceea ce ar contraveni principiului
egalităţii în drepturi a cetăţenilor, aplicându-se persoanelor aflate în
aceeaşi situaţie juridică un tratament discriminatoriu.
Aceste considerente reţinute în decizia mai
sus menţionată sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor
art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că, faţă de obiectul de reglementare a
prevederilor criticate şi în raport de susţinerile autorului excepţiei, acestea
nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi fundamentale.
Pentru motivele expuse mai sus,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului,
excepţie ridicată de Claudia Veronica Vasiliu în Dosarul nr. 1.445/CA/2006 al
Tribunalului Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Măria Bratu