DECIZIE Nr. 248 din 15 iunie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin.
2 si 3 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 640 din 15 iulie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 118 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, exceptie
ridicata de Cristiana Balasescu, Mihail Catalin Balasescu si Manuela Corina
Domnescu in Dosarul nr. 2.786/2003 al Judecatoriei Moreni.
La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal
indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege
criticat nu contravine dreptului la aparare, intrucat instanta are obligatia de
a pune in vedere paratului toate mijloacele de aparare care pot fi folosite de
acesta si, la cerere, poate acorda un termen pentru pregatirea apararii. In
acest sens exista o constanta jurisprudenta a Curtii si, intrucat nu au aparut
elemente noi de natura a justifica schimbarea acesteia, se apreciaza ca
exceptia este neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
2.786/2003, Judecatoria Moreni a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Cristiana Balasescu, Mihail Catalin
Balasescu si Manuela Corina Domnescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca textul de lege
criticat este totalmente restrictiv si creeaza discriminari intre partile
aflate in proces care si-au angajat avocat si cele care nu au aparator.
Prevederea legala nu permite o asimilare intre paratii fara avocat si cei care
au angajat unul cu mai putin de 5 zile inainte de termenul sorocit, care nu se
bucura de acelasi tratament pentru depunerea intampinarii sau pentru propunerea
de probe si exceptii. Dispozitiile art. 118 alin. 2 si 3 din Codul de procedura
civila lasa paratul la dispozitia judecatorului, care isi exercita rolul activ
adeseori sub imperiul formalismului exagerat, interpretarii strict textuale si
scolastice a legii procedurale, doar in litera si nu in spiritul ei.
Autorii exceptiei sustin lipsa de oportunitate a textului de lege criticat,
prin raportare la diverse norme din Codul de procedura civila, aratand ca
tratamentul procedural si probatoriul sunt mult mai facile in cadrul cailor
devolutive de atac.
Judecatoria Moreni apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 118 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila este
neintemeiata, paratul care nu a depus intampinare in termenul prevazut de lege
avand la dispozitie mai multe norme procedurale in temeiul carora sa-si
formuleze apararile, respectiv art. 171, art. 138 sau art. 103 din Codul de
procedura civila.
Cu privire la incalcarea principiului constitutional al egalitatii
cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, instanta considera ca nu
exista identitate de situatii intre persoana care beneficiaza de asistenta
juridica si cea care nu are angajat aparator, identitate care sa justifice
aplicarea aceluiasi regim juridic. Solutia consacrata de textul de lege
criticat este de natura sa asigure egalitatea de arme a partilor, ceea ce da
expresie exigentelor prevazute de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul
persoanei la un proces echitabil.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare
a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si
Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat
punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul arata ca textul de lege criticat consacra importanta intampinarii
in cadrul procesului civil. Acest act procedural prin intermediul caruia
paratul raspunde la pretentiile formulate de reclamant, precizandu-si apararile
sale, este destinat in primul rand sa asigure un echilibru in situatia juridica
a partilor. Legiuitorul a considerat ca este firesc ca partile sa cunoasca de
la inceput pretentiile si apararile lor, precum si mijloacele de proba, ceea ce
este de natura sa asigure "egalitatea de arme", prevazuta de art. 6
pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale. De altfel, reglementarea intampinarii, ca si procedura de
judecata in ansamblul ei, se intemeiaza pe dispozitiile art. 126 alin. (2) din
Constitutie, republicata, care prevad in mod expres ca reglementarea
competentei si a procedurii de judecata se face prin lege.
Avocatul Poporului apreciaza exceptia ca fiind neintemeiata, textul de lege
criticat contribuind la urgentarea solutionarii cauzei si la prevenirea
exercitarii abuzive sau cu intarziere a drepturilor procesuale de catre parat,
fara a ingradi accesul la justitie al acestuia. Se arata ca legea procesuala
civila ofera suficiente garantii care sa asigure dreptul la aparare si la un
proces echitabil, solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil si egalitatea
de tratament a partilor implicate in proces, in functie de situatia juridica
diferita in care se afla fiecare.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3,
12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate formulata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 118 alin. 2
si 3 din Codul de procedura civila. Textul legal criticat are urmatorul
continut: "Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage
decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii,
in afara celor de ordine publica.
In cazul in care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat,
presedintele ii va pune in vedere, la prima zi de infatisare, sa arate
exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare despre care se va face
vorbire in incheierea de sedinta; instanta va acorda, la cerere, un termen
pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) si (3) si
ale art. 24 alin. (1) din Constitutie, republicata, care au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1), (2) si (3): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca dispozitiile criticate au mai fost supuse
controlului de constitutionalitate sub aspectul incalcarii principiilor
constitutionale al liberului acces la justitie si al dreptului la aparare.
Astfel, prin Decizia nr. 128/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, sau prin Decizia nr. 17/2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 27 februarie 2003, Curtea
s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale criticate.
Cu acest din urma prilej s-a retinut ca textul de lege dedus controlului
releva o evidenta utilitate in cadrul procesului civil. Astfel, prin
instituirea obligativitatii intampinarii, se asigura de plano echilibrul
procesual al partilor in litigiu, reclamantul avand posibilitatea de a cunoaste
apararile paratului, precum si probele utilizate in sustinerea lor,
posibilitate de care paratul beneficiaza prin luarea la cunostinta a actiunii
introductive a reclamantului.
Pe de alta parte, textul criticat contribuie la urgentarea solutionarii
cauzei si la prevenirea exercitarii abuzive sau cu intarziere a drepturilor
procesuale, instanta fiind in masura de a cunoaste inca de la inceput cadrul procesual,
iar reclamantul isi poate pregati apararile, in cunostinta de cauza, in raport
de sustinerile paratului cuprinse in intampinare.
Instituirea obligativitatii depunerii intampinarii, cu consecinta decaderii
paratului, in caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe si de a
invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, se circumscrie domeniului de
reglementare a competentei instantelor si a procedurii de judecata, rezervat,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, legiuitorului
ordinar, care a actionat, deci, in limitele prerogativelor sale
constitutionale.
Fata de utilitatea evidenta a reglementarii cuprinse in art. 118 din Codul
de procedura civila, Curtea nu poate retine incalcarea dreptului la aparare, cu
atat mai mult cu cat alin. 3 al articolului criticat instituie obligatia pentru
instanta judecatoreasca, in cazul in care paratul nu este reprezentat sau
asistat de avocat, de a-i pune in vedere, la prima zi de infatisare, sa arate
exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare, ce vor fi consemnate
in incheierea de sedinta, acordand, la cerere, un termen pentru pregatirea
apararii si depunerea intampinarii.
Daca totusi, desi protejat in aceasta maniera impotriva consecintelor
prejudiciabile ale propriei lipse de diligenta sau insuficientei mijloacelor
materiale care l-au impiedicat sa apeleze la serviciile unui avocat, paratul nu
intelege sa-si execute obligatia de depunere a intampinarii, el isi asuma in
deplina cunostinta de cauza riscurile decurgand din propria sa culpa si, in
consecinta, potrivit unui principiu de aplicatie generala, nemo auditur
propriam turpitudinem allegans, nu poate invoca incalcarea dreptului sau la
aparare.
In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constitutie, republicata, Curtea constata ca, in masura in care reglementarea
dedusa controlului se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in
ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare,
critica cu un atare obiect nu este intemeiata.
Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat
intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor
exigente, carora li se subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror
expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila. Asa fiind,
Curtea constata ca, departe de a constitui o negare a dreptului in sine,
asemenea exigente dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercitiului
unui anume drept avand consecinta fie negarea, fie amputarea drepturilor sau
intereselor legitime ale altor persoane carora statul este tinut sa le acorde
ocrotire, in egala masura, in deplina concordanta cu dispozitiile art. 53 din
Constitutie, republicata.
In sfarsit, pentru argumentele aratate in prealabil, Curtea nu poate retine
nici criticile referitoare la incalcarea de catre art. 118 alin. 2 si 3 din
Codul de procedura civila a art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, preluat de art. 21 alin. (3)
din Constitutie, republicata, care consacra dreptul partilor la un proces
echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
Solutia adoptata in deciziile anterioare, ca si considerentele pe care
aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu
au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii
Constitutionale in aceasta materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 1, 2, 3, al art. 13
alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2
si 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Cristiana Balasescu,
Mihail Catalin Balasescu si Manuela Corina Domnescu in Dosarul nr. 2.786/2003
al Judecatoriei Moreni.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15 iunie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu