DECIZIE   Nr. 241 din 27 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 562 din 24 iunie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Emil Balaure in Dosarul nr. 9.478/2001 al Tribunalului Iasi.
    La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Presedintele dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 110D/2004, care are ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de acelasi autor in Dosarul nr. 5.114/2002 al Tribunalului Iasi. La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 109 D/2004 si nr. 110 D/2004 au un continut identic, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedura civila, nu se opune conexarii dosarelor.
    Curtea, deliberand, dispune conexarea Dosarului nr. 110 D/2004 la Dosarul nr. 109 D/2004, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit caruia "Procedura jurisdictionala [...] se completeaza cu regulile procedurii civile [...]", raportat la art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, potrivit caruia "[...] intrunirea mai multor pricini [...] in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au intre dansele o stransa legatura [...] poate fi facuta de judecator chiar daca partile nu au cerut-o".
    Avand cuvantul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand practica in materie a Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin incheierile din 5 februarie 2004, pronuntate in dosarele nr. 9.478/2001 si nr. 5.114/2002, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor din Codul de procedura penala privind recuzarea. Exceptia a fost ridicata de Emil Balaure, recurent in dosarele mentionate.
    In motivarile exceptiei de neconstitutionalitate, avand un continut identic, autorul acesteia sustine ca dispozitiile din Codul de procedura penala privind recuzarea (vizate fiind, chiar daca nu se indica expres acest lucru, textele art. 51 si 52 din Codul de procedura penala) sunt contrare prevederilor legale referitoare la dreptul la un proces echitabil, reglementate de art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, respectiv de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se motiveaza critica invocandu-se faptul ca cererile de recuzare se judeca in camera de consiliu si fara prezenta partilor, fara a li se permite acestora sa isi sustina cererile. Autorul exceptiei considera ca cererile trebuie judecate in sedinta publica, iar incheierile pronuntate trebuie sa fie motivate. Totodata, autorul exceptiei afirma ca legea nu prevede nici o cale de atac impotriva incheierii de respingere a cererilor de recuzare si ca i-au fost respinse mai multe cereri de recuzare a unor judecatori.
    Tribunalul Iasi considera ca exceptia este neintemeiata, aratand ca reglementarile referitoare la recuzare au ca scop impiedicarea tergiversarii solutionarii cererilor de recuzare si, implicit, a cauzelor penale. Se precizeaza ca incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este supusa recursului, contrar sustinerilor autorului exceptiei, iar acesta chiar a atacat cu recurs incheierea prin care i s-a respins cererea de recuzare.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
    Guvernul precizeaza ca, in esenta, critica de neconstitutionalitate se refera la dispozitiile art. 52 alin. 1, 2 si 7 din Codul de procedura penala, privind procedura de solutionare a recuzarii in cursul judecatii, iar, cu privire la aceasta, considera ca este neintemeiata. Arata in acest sens ca, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2) si ale art. 127, procedura de judecata este stabilita prin lege, iar sedintele de judecata sunt publice, in afara de cazurile prevazute de lege. De asemenea, potrivit art. 129 din Constitutie, republicata, impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii. In ceea ce priveste calea de atac impotriva incheierii prin care se solutioneaza cererea de abtinere sau de recuzare, avand in vedere ca acestea nu solutioneaza fondul cauzei, lipsa unei cai de atac separate nu contravine prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Faptul ca incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, precum si cea prin care s-a admis recuzarea nu pot fi atacate separat cu recurs se explica prin necesitatea evitarii unei prelungiri abuzive a procesului. Aceste incheieri pot fi atacate cu apel sau recurs o data cu hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei. In concluzie, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Avocatul Poporului, precizand ca exceptia de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile art. 51 si 52 din Codul de procedura penala, arata ca aceasta este neintemeiata, deoarece prevederile legale criticate nu incalca dreptul partilor la un proces echitabil. Modul de reglementare a cererii de recuzare impiedica tergiversarea solutionarii cererii de recuzare, asigurand solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Totodata arata ca, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege, astfel incat legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, cum sunt cele referitoare la recuzare, precum si modalitati diferite de exercitare a drepturilor procesuale. Se mai mentioneaza ca motivele care l-au determinat pe autor sa invoce neconstitutionalitatea reglementarilor privind recuzarea, din Codul de procedura penala, sunt legate de modul in care instanta de judecata a aplicat dispozitiile legale criticate. Or, Curtea Constitutionala, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei. In concluzie, Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei, potrivit incheierilor de sesizare a Curtii Constitutionale, il constituie dispozitiile din Codul de procedura penala privind recuzarea. Asa cum rezulta insa din examinarea motivarilor exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta priveste dispozitiile art. 51 si 52 din Codul de procedura penala, in redactarea data prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale. Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, alin. 7 al art. 52 a fost modificat prin Legea nr. 159/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004. Textele legale criticate au urmatorul continut:
    - Art. 51: "In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.
    Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii.";
    - Art. 52: "Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara participarea celui ce declara ca se abtine sau este recuzat.
    Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de indata, ascultandu-se procurorul cand este prezent in instanta, iar daca se gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.
    Cand abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevazut in art. 46 si 49 alin. 1, instanta, admitand recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate in mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
    In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
    Abtinerea sau recuzarea care priveste intreaga instanta trebuie sa cuprinda indicarea concreta a cazului de incompatibilitate in care se afla fiecare judecator si se solutioneaza de instanta ierarhic superioara. Aceasta, in cazul cand gaseste intemeiata abtinerea sau recuzarea, desemneaza pentru judecarea cauzei o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a produs abtinerea sau recuzarea.
    In cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv, cand se recuza intreaga instanta, instanta ierarhic superioara competenta sa solutioneze cererea de recuzare, inainte de a se pronunta asupra recuzarii, dispune cu privire la arestarea preventiva in conditiile prevazute de lege.
    Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac.
    Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai cu recurs, in termen de 48 de ore din momentul pronuntarii, si dosarul se inainteaza de indata instantei de recurs. Recursul se judeca in termen de 3 zile din momentul primirii, in camera de consiliu, cu participarea partilor."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), potrivit carora "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil", precum si prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedura penala si, in genere, a dispozitiilor din Codul de procedura penala privitoare la procedura formularii si solutionarii cererilor de recuzare, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
    Astfel, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2), "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", iar, potrivit dispozitiilor art. 127 din Constitutie, republicata, "Sedintele de judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege". De asemenea, conform prevederilor cuprinse in art. 129 din Constitutie, republicata, "impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Rezulta, asadar, ca, potrivit Constitutiei, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze procedura de judecata, cazurile in care sedintele de judecata nu sunt publice, precum si caile de atac si conditiile exercitarii acestora. Asa fiind, iar procedura de solutionare a cererilor de recuzare facand parte integranta din procedura de judecata, reglementarea acesteia este in deplina concordanta cu prevederile constitutionale.
    Curtea mai retine ca reglementarea procedurii de solutionare a cererilor de recuzare reflecta preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritatii acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala, examinarea cererii de recuzare se face "de indata", iar partile sunt ascultate numai "daca se gaseste necesar", in vederea impiedicarii tergiversarii solutionarii cererii de recuzare si, implicit, a cauzei in care aceasta a fost formulata. Contrar afirmatiei autorului exceptiei de neconstitutionalitate, incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata cu recurs, in conformitate cu dispozitiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedura penala, a carui judecare se face "cu participarea partilor". Atat termenul de declarare a recursului, cat si cel de judecare a acestuia sunt astfel reglementate incat sa respecte cerinta celeritatii procedurii in ansamblu.
    Ca urmare, nu pot fi retinute criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei, intrucat dispozitiile legale privitoare la procedura de solutionare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, respectiv de cele ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ci, dimpotriva, dau expresie preocuparii legiuitorului de a asigura solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, prin impiedicarea tergiversarii acestora, corespunzator cerintelor unui proces echitabil.
    De altfel, asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 din Codul de procedura penala, Curtea s-a pronuntat prin numeroase decizii, dintre care mentionam Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, Decizia nr. 330 din 11 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, respingand exceptia ca fiind neintemeiata. Intrucat nu au intervenit elemente noi, solutia adoptata in aceste decizii, precum si considerentele pe care se intemeiaza sunt valabile si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA,
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Emil Balaure in dosarele nr. 9.478/2001 si 5.114/2002 ale Tribunalului Iasi.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 mai 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu