DECIZIE Nr. 24 din 1 martie 1995
privind solutionarea recursurilor declarate de Ministerul Public, impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 86 din 28 iulie 1994
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 59 din 31 martie 1995
Vasile Gionea - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Ion Filipescu - judecator
Ioan Muraru - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol solutionarea recursurilor declarate de Ministerul Public, Balog
Irimie si Buzdugan Marcel impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 86 din
28 iulie 1994.
La apelul nominal au raspuns recurentii Balog Irimie si Buzdugan Marcel,
asistati de avocat Constantin Ciubotariu, lipsa fiind intimata Societatea
Comerciala "Alum" - S.A. Tulcea.
Procedura este legal indeplinita.
Dosarul fiind in stare de judecata, presedintele completului acorda
cuvantul recurentilor.
Avocatul Constantin Ciubotariu solicita admiterea recursului si modificarea
deciziei atacate in sensul admiterii exceptiei. Sustine ca motivarea deciziei
contrazice dispozitivul acesteia, intrucat, desi prin considerente se constata
ca art. 223 din Codul penal este abrogat partial, totusi, prin dispozitiv,
exceptia se respinge ca vadit nefondata. Apreciaza, de asemenea, ca decizia
este nelegala, deoarece instanta de fond nu s-a pronuntat la speta, ci a
solutionat exceptia pe baza Deciziei nr. 32/1993, desi Curtea Constitutionala
nu este competenta sa emita decizii de indrumare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului
declarat de procurorul general potrivit motivelor invocate in scris. Totodata,
considera ca prima instanta a incalcat si prevederile art. 23 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, intrucat a solutionat exceptia, desi judecatoria, in
incheierea de sesizare, nu-si exprimase opinia. In concluzie, solicita casarea
deciziei si restituirea dosarului judecatoriei in vederea completarii actului
de sesizare a Curtii Constitutionale. Pentru aceleasi motive, apreciaza ca sunt
intemeiate si recursurile inculpatilor.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 86 din 28 iulie 1994 s-a respins ca vadit nefondata
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 223 din Codul penal,
invocata de Balog Irimie si Buzdugan Marcel in Dosarul nr. 14.244/1993 al
Judecatoriei Galati. In motivarea deciziei s-a retinut ca, prin Decizia Curtii
Constitutionale nr. 32 din 26 mai 1993, definitiva, s-a constatat ca art. 223
din Codul penal este abrogat partial conform art. 150 alin. (1) din Constitutie
si, in consecinta, urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute
in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al
proprietatii publice.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Public, precum si
Balog Irimie si Buzdugan Marcel.
In recursul formulat de Ministerul Public se invoca, in principal,
urmatoarele motive:
- violarea prevederilor art. 23 alin. (2) si (5) din Legea nr. 47/1992;
- incalcarea dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 47/1992. Prin recursul
declarat de Balog Irimie si Buzdugan Marcel se critica decizia, sustinindu-se
ca:
- motivarea solutiei ar contrazice dispozitivul hotararii;
- Curtea ar fi fost obligata sa se pronunte la speta si nu sa faca
trimitere la precedente judiciare, nefiind indreptatita sa dea decizii de
indrumare.
Examinind decizia atacata, motivele invocate de recurenti, prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, Curtea Constitutionala constata ca
recursurile nu sunt fondate.
Critica facuta prin recursul Ministerului Public, in sensul ca au fost
incalcate prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, este
neintemeiata, deoarece Judecatoria Galati, in fata careia s-a ridicat exceptia,
s-a conformat acestor dispozitii si a trimis exceptia Curtii Constitutionale
spre a se pronunta asupra ei.
Nici critica privind nesocotirea prevederilor art. 23 alin (5) din Legea
nr. 47/1992 referitoare la obligativitatea exprimarii de catre instanta de
judecata, prin incheierea de sesizare, a opiniei sale in legatura cu exceptia
ridicata nu poate fi primita. Desi judecatoria nu si-a exprimat opinia, in
conditiile specifice ale cauzei aceasta cerinta apare ca pur formala cat timp,
sesizand Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei, rezulta ca judecatoria
a considerat art. 223 din Codul penal ca fiind in vigoare, iar Curtea se
pronuntase prin Decizia nr. 32 din 26 mai 1993, definitiva, cu privire la
constitutionalitatea acestor prevederi.
De asemenea, este nefondat si motivul de recurs privind incalcarea art. 25
din Legea nr. 47/1992. Se sustine, in esenta, ca, potrivit acestor dispozitii,
Curtea Constitutionala pronunta decizii in fond si in recurs, astfel ca
prevederile art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare si functionare a
Curtii Constitutionale sunt contrare Constitutiei.
Critica intemeiata pe prevederile art. 26 alin 2 din Regulamentul de
organizare si functionare a Curtii Constitutionale nu are nici o relevanta in
solutionarea exceptiei, deoarece solutia din decizia recurata se bazeaza pe
dispozitiile art. 145 alin. (2) din Constitutie. Potrivit acestor dispozitii si
ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive pronuntate in
temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie privind solutionarea exceptiilor de
neconstitutionalitate sunt obligatorii si isi produc efectele pentru viitor. De
aceea motivele invocate, in sensul ca efectele acestor decizii ar fi limitate
numai la speta dedusa judecatii, sunt nefondate si contrare specificului
jurisdictiei constitutionale. Curtea, dupa cum prevede art. 29 din regulamentul
sau, statueaza numai in problemele de drept, asa incat o prevedere legala nu
poate fi considerata constitutionala intr-o cauza si neconstitutionala in alta
cauza, cat timp legitimitatea sa constitutionala se determina prin raportarea
acestei prevederi la dispozitiile sau principiile Constitutiei, astfel cum
dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Ca urmare, constatarea
neconstitutionalitatii unei dispozitii legale are efecte "erga omnes"
in conformitate cu obligativitatea instituita de art. 145 alin. (2) din
Constitutie, astfel incat prevederea legala respectiva nu mai poate face
obiectul unei alte exceptii de neconstitutionalitate, asa cum s-a statuat prin
Decizia Curtii Constitutionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995. Fiind
obligatorie, o asemenea decizie se impune si jurisdictiei Curtii. Daca, insa,
nu s-a constatat neconstitutionalitatea unei prevederi, exceptia poate fi
reiterata, cu conditia ca motivele initiale sa se fi modificat asa cum s-a
stabilit prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 27 din 25 mai 1993, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993. Intr-o
asemenea ipoteza, deci, este justificat ca in solutionarea exceptiei Curtea
Constitutionala sa-si schimbe practica anterioara, in care sens art. 26 alin. 2
din regulamentul Curtii prevede ca: "In cazul in care completul de trei
judecatori doreste sa se indeparteze de interpretarea juridica continuta intr-o
decizie a plenului sau intr-o decizie definitiva a unui complet, se va adresa
plenului, acordand termen in cauza pe care o dezbate. Interpretarea data de
plen cu votul majoritatii judecatorilor este obligatorie pentru completul de
judecata". Aceste dispozitii nu incalca prevederile art. 25 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, potrivit carora exceptia de neconstitutionalitate poate fi
atacata de parti numai cu recurs, deoarece nu se instituie o noua instanta, asa
cum se sustine de recurenti, deciziile pronuntate in conditiile art. 26 alin. 2
din regulamentul Curtii fiind obligatorii numai pentru completele de judecata
ale Curtii Constitutionale, in vederea asigurarii unei practici unitare si
consecvente in solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate.
Un ultim motiv de recurs se refera la faptul ca neexaminind fondul cauzei
si constatand ca exceptia este lipsita de obiect, Curtea Constitutionala nu ar
fi putut sa o respinga ca vadit nefondata. Dupa cum s-a precizat in Deciziile
Curtii Constitutionale nr. 95 din 21 octombrie 1994 si nr. 110 din 9 noiembrie
1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 343 din 12
decembrie 1994 si, respectiv, nr. 29 din 8 februarie 1995, respingerea unei
exceptii ca vadit nefondata, in temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, se refera nu numai la faptul ca in mod evident exceptia nu poate fi
admisa, cum este cazul de fata, deoarece anterior se constatase printr-o
decizie definitiva ca art. 223 din Codul penal este partial abrogat, ci si la
aspectul procedural, in sensul ca pronuntarea unei asemenea solutii, tocmai ca
urmare a caracterului sau "vadit", se face numai cu unanimitatea de
voturi a judecatorilor. Deci si acest motiv de recurs urmeaza a fi respins, fiind
contrar specificului jurisdictiei constitutionale.
Pentru considerentele aratate, avand in vedere si prevederile art. 144 lit.
c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 1, art. 3,
art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Public, Balog Irimie si
Buzdugan Marcel impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 86 din 28 iulie
1994.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica la 1 martie 1995.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Constantin Burada