DECIZIE   Nr. 24 din  1 martie 1995

privind solutionarea recursurilor declarate de Ministerul Public, impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 86 din 28 iulie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 59 din 31 martie 1995

    Vasile Gionea          - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Ion Filipescu          - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursurilor declarate de Ministerul Public, Balog Irimie si Buzdugan Marcel impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 86 din 28 iulie 1994.
    La apelul nominal au raspuns recurentii Balog Irimie si Buzdugan Marcel, asistati de avocat Constantin Ciubotariu, lipsa fiind intimata Societatea Comerciala "Alum" - S.A. Tulcea.
    Procedura este legal indeplinita.
    Dosarul fiind in stare de judecata, presedintele completului acorda cuvantul recurentilor.
    Avocatul Constantin Ciubotariu solicita admiterea recursului si modificarea deciziei atacate in sensul admiterii exceptiei. Sustine ca motivarea deciziei contrazice dispozitivul acesteia, intrucat, desi prin considerente se constata ca art. 223 din Codul penal este abrogat partial, totusi, prin dispozitiv, exceptia se respinge ca vadit nefondata. Apreciaza, de asemenea, ca decizia este nelegala, deoarece instanta de fond nu s-a pronuntat la speta, ci a solutionat exceptia pe baza Deciziei nr. 32/1993, desi Curtea Constitutionala nu este competenta sa emita decizii de indrumare.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de procurorul general potrivit motivelor invocate in scris. Totodata, considera ca prima instanta a incalcat si prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, intrucat a solutionat exceptia, desi judecatoria, in incheierea de sesizare, nu-si exprimase opinia. In concluzie, solicita casarea deciziei si restituirea dosarului judecatoriei in vederea completarii actului de sesizare a Curtii Constitutionale. Pentru aceleasi motive, apreciaza ca sunt intemeiate si recursurile inculpatilor.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 86 din 28 iulie 1994 s-a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 223 din Codul penal, invocata de Balog Irimie si Buzdugan Marcel in Dosarul nr. 14.244/1993 al Judecatoriei Galati. In motivarea deciziei s-a retinut ca, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 32 din 26 mai 1993, definitiva, s-a constatat ca art. 223 din Codul penal este abrogat partial conform art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Public, precum si Balog Irimie si Buzdugan Marcel.
    In recursul formulat de Ministerul Public se invoca, in principal, urmatoarele motive:
    - violarea prevederilor art. 23 alin. (2) si (5) din Legea nr. 47/1992;
    - incalcarea dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 47/1992. Prin recursul declarat de Balog Irimie si Buzdugan Marcel se critica decizia, sustinindu-se ca:
    - motivarea solutiei ar contrazice dispozitivul hotararii;
    - Curtea ar fi fost obligata sa se pronunte la speta si nu sa faca trimitere la precedente judiciare, nefiind indreptatita sa dea decizii de indrumare.
    Examinind decizia atacata, motivele invocate de recurenti, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, Curtea Constitutionala constata ca recursurile nu sunt fondate.
    Critica facuta prin recursul Ministerului Public, in sensul ca au fost incalcate prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, este neintemeiata, deoarece Judecatoria Galati, in fata careia s-a ridicat exceptia, s-a conformat acestor dispozitii si a trimis exceptia Curtii Constitutionale spre a se pronunta asupra ei.
    Nici critica privind nesocotirea prevederilor art. 23 alin (5) din Legea nr. 47/1992 referitoare la obligativitatea exprimarii de catre instanta de judecata, prin incheierea de sesizare, a opiniei sale in legatura cu exceptia ridicata nu poate fi primita. Desi judecatoria nu si-a exprimat opinia, in conditiile specifice ale cauzei aceasta cerinta apare ca pur formala cat timp, sesizand Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei, rezulta ca judecatoria a considerat art. 223 din Codul penal ca fiind in vigoare, iar Curtea se pronuntase prin Decizia nr. 32 din 26 mai 1993, definitiva, cu privire la constitutionalitatea acestor prevederi.
    De asemenea, este nefondat si motivul de recurs privind incalcarea art. 25 din Legea nr. 47/1992. Se sustine, in esenta, ca, potrivit acestor dispozitii, Curtea Constitutionala pronunta decizii in fond si in recurs, astfel ca prevederile art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale sunt contrare Constitutiei.
    Critica intemeiata pe prevederile art. 26 alin 2 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale nu are nici o relevanta in solutionarea exceptiei, deoarece solutia din decizia recurata se bazeaza pe dispozitiile art. 145 alin. (2) din Constitutie. Potrivit acestor dispozitii si ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive pronuntate in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie privind solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate sunt obligatorii si isi produc efectele pentru viitor. De aceea motivele invocate, in sensul ca efectele acestor decizii ar fi limitate numai la speta dedusa judecatii, sunt nefondate si contrare specificului jurisdictiei constitutionale. Curtea, dupa cum prevede art. 29 din regulamentul sau, statueaza numai in problemele de drept, asa incat o prevedere legala nu poate fi considerata constitutionala intr-o cauza si neconstitutionala in alta cauza, cat timp legitimitatea sa constitutionala se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozitiile sau principiile Constitutiei, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Ca urmare, constatarea neconstitutionalitatii unei dispozitii legale are efecte "erga omnes" in conformitate cu obligativitatea instituita de art. 145 alin. (2) din Constitutie, astfel incat prevederea legala respectiva nu mai poate face obiectul unei alte exceptii de neconstitutionalitate, asa cum s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995. Fiind obligatorie, o asemenea decizie se impune si jurisdictiei Curtii. Daca, insa, nu s-a constatat neconstitutionalitatea unei prevederi, exceptia poate fi reiterata, cu conditia ca motivele initiale sa se fi modificat asa cum s-a stabilit prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 27 din 25 mai 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993. Intr-o asemenea ipoteza, deci, este justificat ca in solutionarea exceptiei Curtea Constitutionala sa-si schimbe practica anterioara, in care sens art. 26 alin. 2 din regulamentul Curtii prevede ca: "In cazul in care completul de trei judecatori doreste sa se indeparteze de interpretarea juridica continuta intr-o decizie a plenului sau intr-o decizie definitiva a unui complet, se va adresa plenului, acordand termen in cauza pe care o dezbate. Interpretarea data de plen cu votul majoritatii judecatorilor este obligatorie pentru completul de judecata". Aceste dispozitii nu incalca prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora exceptia de neconstitutionalitate poate fi atacata de parti numai cu recurs, deoarece nu se instituie o noua instanta, asa cum se sustine de recurenti, deciziile pronuntate in conditiile art. 26 alin. 2 din regulamentul Curtii fiind obligatorii numai pentru completele de judecata ale Curtii Constitutionale, in vederea asigurarii unei practici unitare si consecvente in solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate.
    Un ultim motiv de recurs se refera la faptul ca neexaminind fondul cauzei si constatand ca exceptia este lipsita de obiect, Curtea Constitutionala nu ar fi putut sa o respinga ca vadit nefondata. Dupa cum s-a precizat in Deciziile Curtii Constitutionale nr. 95 din 21 octombrie 1994 si nr. 110 din 9 noiembrie 1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 343 din 12 decembrie 1994 si, respectiv, nr. 29 din 8 februarie 1995, respingerea unei exceptii ca vadit nefondata, in temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, se refera nu numai la faptul ca in mod evident exceptia nu poate fi admisa, cum este cazul de fata, deoarece anterior se constatase printr-o decizie definitiva ca art. 223 din Codul penal este partial abrogat, ci si la aspectul procedural, in sensul ca pronuntarea unei asemenea solutii, tocmai ca urmare a caracterului sau "vadit", se face numai cu unanimitatea de voturi a judecatorilor. Deci si acest motiv de recurs urmeaza a fi respins, fiind contrar specificului jurisdictiei constitutionale.
    Pentru considerentele aratate, avand in vedere si prevederile art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursurile declarate de Ministerul Public, Balog Irimie si Buzdugan Marcel impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 86 din 28 iulie 1994.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica la 1 martie 1995.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. dr. VASILE GIONEA

                        Magistrat-asistent,
                        Constantin Burada