DECIZIE Nr. 23 din 27 ianuarie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si
alte drepturi ale magistratilor
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 117 din 10 februarie 2004

Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 42 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, exceptie
ridicata de Eugen Fulop, Ana David, Nicolae Pacurar, Olivian Oana, Dana
Ghitoaica, Ernest Szucs, Georgeta Iliescu, Stelian Cioca, Stanca Vestemeanu,
Mihaela Istrate si Marius Ungureanu in Dosarul nr. 1.531/2003 si de Ioan
Beghezan, Carmen Maria Capra, Ioan Nicolaie Cean, Victor Campean, Emilia Dinu,
Gheorghe Fit, Anca Fracea, Cornel Herlea, Augustin Lazar, Ioan Muresan, Ilie
Narita, Maria Nicula, Nicolae Pastiu si Emil Stroe in Dosarul nr. 1.464/2003
ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in
dosarele nr. 414C/2003 si nr. 415C/2003 au continut identic, pune in discutie,
din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere dispozitiile art. 164
din Codul de procedura civila, nu se opune conexarii dosarelor.
Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992,
republicata, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civila,
dispune conexarea Dosarului nr. 415C/2003 la Dosarul nr. 414C/2003, care este
primul inregistrat.
Cauza se afla in stare de judecata.
Avand cuvantul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece,
potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, competenta instantelor
judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege si, pe
cale de consecinta, legiuitorul este cel abilitat sa reglementeze aceasta
situatie. De asemenea, caile de atac se exercita in conditiile stabilite prin
lege, iar prevederile legale criticate se aplica fara discriminari tuturor
magistratilor salarizati in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
177/2002.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 3 septembrie 2003, pronuntate in dosarele nr.
1.531/2003 si 1.464/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios
administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 alin. (2) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale
magistratilor.
Exceptia a fost ridicata de Eugen Fulop, Ana David, Nicolae Pacurar,
Olivian Oana, Dana Ghitoaica, Ernest Szucs, Georgeta Iliescu, Stelian Cioca,
Stanca Vestemeanu, Mihaela Istrate, Marius Ungureanu in Dosarul nr. 1.531/2003
si de Ioan Beghezan, Carmen Maria Capra, Ioan Nicolaie Cean, Victor Campean,
Emilia Dinu, Gheorghe Fit, Anca Fracea, Cornel Herlea, Augustin Lazar, Ioan
Muresan, Ilie Narita, Maria Nicula, Nicolae Pastiu si Emil Stroe in Dosarul nr.
1.464/2003.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii exceptiei sustin
ca pe fond litigiul dedus judecatii se situeaza in cadrul raporturilor de
dreptul muncii, care, potrivit art. 284 din Codul muncii, se solutioneaza de
catre instantele ordinare stabilite prin Codul de procedura civila. Intr-o
atare situatie este neindoielnic ca obligarea magistratilor la suportarea
cheltuielilor suplimentare ocazionate de deplasarea si sustinerea cauzei in
fata unei instante situate la mare distanta de domiciliu constituie o privatiune
suplimentara fata de ceilalti justitiabili, de natura discriminatorie. De
asemenea, se creeaza impresia pentru terti ca solutionarea acestui gen de
litigii consacra un regim preferential pentru magistrati.
Art. 129 din Constitutie, republicata, instituie prezumtia ca orice
hotarare judecatoreasca poate fi atacata cu cel putin o cale de atac. Legea
ordinara stabileste conditiile exercitarii ei, dar ea, calea de atac, exista
intotdeauna. Or, daca legiuitorul a exclus in totalitate posibilitatea exercitarii
oricarei cai de atac impotriva hotararii pronuntate de Sectia de contencios
administrativ a Curtii de Apel Bucuresti, se aduce atingere dreptului
consfintit de art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 177/2002 prevede calea contestatiei la organul
administrativ cu atributii jurisdictionale, in speta la conducerea Parchetului
de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar impotriva acestor hotarari
partea interesata are la indemana calea plangerii la instanta de judecata
competenta. Prin urmare, nu se poate aprecia ca se aduce atingere dispozitiilor
constitutionale privitoare la folosirea cailor de atac.
In opinia instantei de judecata, eliminarea unui grad de jurisdictie nu
poate fi considerata o restrangere disproportionata a exercitiului unor
drepturi sau libertati si nici o incalcare a principiului liberului acces la
justitie, atata vreme cat, dimpotriva, partile interesate au avut deschisa
calea introducerii unei plangeri la instanta competenta.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile
de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul Romaniei considera ca art. 42 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 177/2002 instituie in alin. (1) o procedura administrativa, care
insa nu incalca liberul acces la justitie si nici celelalte dispozitii
constitutionale referitoare la exercitarea cailor de atac si la principiul
egalitatii in drepturi, intrucat in alin. (2) se prevede calea de atac la
instantele judecatoresti competente. Prevederile legale criticate se aplica
fara discriminari tuturor magistratilor salarizati in baza acestui act
normativ.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece prin normele legale criticate se asigura tocmai accesul
la justitie, dupa parcurgerea procedurii administrativ-jurisdictionale
referitoare la modul de solutionare de catre conducerea Ministerului Justitiei
sau Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a
contestatiilor formulate impotriva modului de stabilire a drepturilor salariale
ale magistratilor.
Criticile privitoare la incalcarea conditiilor in care se poate dispune
restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati sunt, in opinia
Avocatului Poporului, nerelevante pentru solutionarea prezentei exceptii, iar
cele referitoare la incalcarea principiului egalitatii in drepturi sunt
nefondate, intrucat textul contestat nu face nici o discriminare intre
titularii caii de atac.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern si de
Avocatul Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
42 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 347/2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, care au
urmatorul continut:
- Art. 42 alin. (2): "Impotriva hotararilor organelor de conducere se
poate face plangere, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Sectia de
contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti. Hotararile acestei
instante sunt irevocabile."
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile art. 16, 21, art. 49 alin. (2) si
ale art. 128 din Constitutia Romaniei, precum si ale art. 13 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Dupa
aprobarea Legii de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, Constitutia
a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31
octombrie 2003, dispozitiile constitutionale invocate fiind cuprinse in art.
16, 21, art. 53 alin. (2) si art. 129 cu urmatorul continut:
- Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate,
in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in
tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru
ocuparea acestor functii si demnitati.
(4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii
care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi
alesi in autoritatile administratiei publice locale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite.";
- Art. 53 alin. 2: "Restrangerea poate fi dispusa numai daca este
necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu
situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara
a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.";
- Art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale: "Orice persoana, ale carei drepturi si
libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa
se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea
s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor
oficiale."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, competenta
instantelor de judecata si procedura de judecata sunt prevazute numai prin
lege. In intelesul acestei norme constitutionale, legiuitorul este singurul
abilitat sa reglementeze, prin lege, competenta instantelor judecatoresti si
procedura de judecata, fara alte restrictii decat cele rezultate din celelalte
prevederi ale Constitutiei sau din actele normative internationale aratate in
art. 20 din Legea fundamentala.
Avand in vedere textele de referinta citate, Curtea Constitutionala
constata ca exceptia ridicata in cauza este nefondata, deoarece nici o
dispozitie din Legea fundamentala sau din actele normative internationale
invocate nu prevede obligativitatea instituirii unor cai de atac impotriva
hotararilor judecatoresti, ci numai dreptul oricarei persoane de a se adresa
instantelor de judecata pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a
intereselor sale legitime.
In aceasta ordine de idei, referirea autorilor exceptiei la prevederile
art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale este nepertinenta, dat fiind ca nici textul invocat si nici un alt
text din conventie nu prevad decat accesul la justitie, iar nu obligativitatea
instituirii unor cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
Nu se poate retine nici ca prin dispozitia legala atacata pe calea
exceptiei de neconstitutionalitate s-ar incalca principiul egalitatii in
drepturi, prevazut de art. 16 din Constitutie, republicata, pentru ca
situatiile juridice in care legea prevede existenta unor cai de atac sunt
diferite de cele in care acestea nu sunt instituite, iar, in speta, situatia
juridica a magistratilor - care beneficiaza de o reglementare speciala a
drepturilor decurgand din exercitarea functiei - este evident diferita de aceea
a celorlalte categorii de persoane care presteaza activitati retribuite in
conditiile prevazute de Codul muncii.
Asadar, neexistand un drept de apel sau de recurs impotriva hotararilor
pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti in baza art. 42 alin. (2) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, nu se poate primi nici sustinerea ca prin
textul de lege mentionat s-ar fi produs o restrangere a drepturilor autorilor
exceptiei de neconstitutionalitate, cu incalcarea art. 53 alin. (2) din
Constitutie, republicata.
De asemenea, nu se poate primi sustinerea privind incalcarea art. 129 din
Constitutie, republicata, care nu prevede obligativitatea instituirii cailor de
atac in toate cazurile, asa cum fara temei sustin autorii exceptiei, ci
folosirea de catre parti si de Ministerul Public a cailor de atac stabilite
prin lege.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin.
(4), art. 16, art. 21, art. 53 alin. (2) si al art. 129 din Constitutie,
republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si
al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si
alte drepturi ale magistratilor, exceptie ridicata de Eugen Fulop, Ana David,
Nicolae Pacurar, Olivian Oana, Dana Ghitoaica, Ernest Szucs, Georgeta Iliescu,
Stelian Cioca, Stanca Vestemeanu, Mihaela Istrate si Marius Ungureanu in
Dosarul nr. 1.531/2003 si de Ioan Beghezan, Carmen Maria Capra, Ioan Nicolaie
Cean, Victor Campean, Emilia Dinu, Gheorghe Fit, Anca Fracea, Cornel Herlea,
Augustin Lazar, Ioan Muresan, Ilie Narita, Maria Nicula, Nicolae Pastiu si Emil
Stroe in Dosarul nr. 1.464/2003 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia
contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27 ianuarie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Afrodita Laura Tutunaru