DECIZIE Nr.
206 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 teza intai din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 27 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Composesorală
„Lingina Silva" din Izvoarele, judeţul Hunedoara, în Dosarul nr. 5.237/2005 al Curţii de Apel Alba lulia - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă Remus Toma, preşedintele
Asociaţiei Composesorale
„Lingina Silva" din Izvoarele, lipsind Direcţia Silvică Deva, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul autoarei excepţiei solicită
admiterea criticii de neconstituţionalitate, arătând
că dispoziţiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul
de procedură civilă nu permit exercitarea căii de atac a recursului împotriva
încheierii prin care instanţa
judecătorească se declară competentă să judece litigiul, ceea ce împiedică accesul liber la justiţie şi determină
aplicarea unui tratament juridic discriminatoriu între părţile aflate în proces.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de
neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 13 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.237/2005, Curtea de Apel Alba lulia - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor
art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia
Composesorală „Lingina
Silva" din Izvoarele, judeţul Hunedoara.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul
arată că textul de lege criticat instituie o
discriminare între părţile aflate în proces, întrucât oferă posibilitatea exercitării căii de atac a recursului numai împotriva încheierii prin care instanţa se declară necompetentă, iar
nu şi împotriva încheierii
prin care aceasta respinge excepţia necompetenţei
sale materiale. Pe această
cale, partea care poate exercita recursul beneficiază de o cale de atac suplimentară, fapt ce contravine principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie.
Curtea de Apel Alba lulia - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate
ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră neîntemeiată critica de neconstituţionalitate şi face
trimitere la Decizia nr. 436/2003, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia
cu un atare obiect.
Avocatul Poporului arată că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină
concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: „Dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în
termen de 5 zile de la pronunţare."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 privitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt nesocotite şi prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 436/2003,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 85 din 30 ianuarie 2004. Cu acel prilej, Curtea a
statuat că, potrivit
prevederilor art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor
de atac se face „în condiţiile
legii", legiuitorul având competenţa exclusivă de a
stabili care sunt căile de
atac ce pot fi exercitate în diferite cauze, precum şi condiţiile
procedurale de exercitare a acestora.
Dispoziţiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă nu pun nici o parte interesată în imposibilitatea de a se adresa instanţei de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac. Potrivit dispoziţiilor alin. 1 şi 2
ale art. 158 din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească se pronunţă asupra problemelor privind competenţa în situaţia în care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost învestită, în faţa sa se
pune în discuţie competenţa de judecată. Această dezbatere
are loc în prezenţa părţilor sau chiar în lipsa lor, cu condiţia ca toate părţile să fi fost legal citate. In cazul în care instanţa se declară competentă, va
judeca acea cauză, iar hotărârea privind competenţa va putea fi atacată cu apel sau cu recurs, după caz, o dată cu fondul cauzei. Hotărârea prin care instanţa se declară
necompetentă se poate ataca
separat cu recurs, întrucât această hotărâre are
caracter de dezînvestire.
Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile art.
158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă sunt în
concordanţă cu prevederile
constituţionale privind
egalitatea în drepturi şi
accesul liber la justiţie.
Raţiunile
care au stat la baza adoptării
soluţiei anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în prezent,
astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 158 alin.
3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia
Composesorală „Lingina
Silva" din Izvoarele, judeţul Hunedoara, în Dosarul nr. 5.237/2005 al Curţii de Apel Alba lulia - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu