DECIZIE   Nr. 20 din 27 februarie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 74 din 11 aprilie 1996

    Ioan Muraru             - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu    - judecator
    Antonie Iorgovan        - judecator
    Florin Bucur Vasilescu  - judecator
    Victor Dan Zlatescu     - judecator
    Raul Petrescu           - procuror
    Gabriela Dragomirescu   - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Sindicatul Liber "Ulpia" Deva impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 110 din 8 noiembrie 1995.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 20 februarie 1996, in prezenta procurorului si in lipsa partilor, legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 27 februarie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 110 din 8 noiembrie 1995, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 si a art. 24 din Legea nr. 15/1991 pentru solutionarea conflictelor colective de munca, ridicata de Sindicatul Liber "Ulpia" Deva, care apreciaza ca aceste prevederi contravin dispozitiilor art. 9 si art. 40 din Constitutie.
    In sinteza, in considerentele Deciziei nr. 110/1995 s-a retinut ca nu exista contradictie intre art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991, pe de o parte, si art. 9 din Constitutie, pe de alta parte, deoarece dispozitiile acestui text constitutional nu privesc dreptul la greva, ci precizeaza scopul pentru care se constituie si isi desfasoara activitatea sindicatele. Cat priveste contradictia dintre art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991 si art. 40 din Constitutie, s-a constatat ca aceasta se reduce doar la o diferenta de redactare. Fata de dispozitiile art. 40 din Constitutie, care prevad ca "Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale", rezulta ca art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991, referindu-se la interesele profesionale cu caracter economic si social ale salariatilor, nu au in vedere o sfera mai restransa de interese decat cele ale textului constitutional, nefiind de conceput ca, in raporturile dintre salariati si unitate, pot exista interese profesionale pure si simple, fara caracter economic sau social in acelasi timp.
    Prin recursul declarat in termen legal impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 110 din 8 noiembrie 1995, recurentul Sindicatul Liber "Ulpia" Deva, in baza art. 304 pct. 8 si 11 din Codul de procedura civila, invoca faptul ca instanta de fond a retinut distorsionat temeiul juridic al exceptiei de neconstitutionalitate a art. 2 si a art. 24 din Legea nr. 15/1991.
    In sustinerea acestei motivari, recurentul arata ca decizia criticata se intemeiaza pe opinia Tribunalului Hunedoara, care apreciaza ca "exceptia este neintemeiata intrucat intre dispozitiile art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991, pe de o parte, si ale art. 40 din Constitutie, pe de alta parte, exista similitudine de terminologie, chiar daca termenii nu au aceleasi functii gramaticale", si pe punctul de vedere al Guvernului; care este "formal si departe de a face vreo referire la aspectele reale invocate de parte", si al Senatului care "surprinde prin aspectul sau nejuridic si tendentios politic."
    Se mai sustine ca, prin prevederile constitutionale ale art. 40, sunt puse pe acelasi plan, in vederea posibilitatii declansarii grevei, interesele profesionale, economice si sociale, spre deosebire de vechile dispozitii criticate din Legea nr. 15/1991 (art. 2 si art. 24) care le facea dependente pe unele de altele.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul judecatorului-raportor, prevederile art. 2 si ale art. 24 din Legea nr. 15/1991 raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Motivele de recurs invocate sunt neintemeiate si urmeaza a fi respinse.
    Cu referire la temeiul privind diferentierile de redactare intre art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991, pe de o parte, si art. 40 din Constitutie, pe de alta parte, se retine ca, insesi dispozitiile acestuia din urma prevad: "Legea
stabileste conditiile si limitele exercitarii acestui drept, precum si garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate". Or, din cuprinsul dispozitiilor art. 2 si ale art. 24 din Legea nr. 15/1991 nu rezulta ca prin aceasta s-ar fi reglementat limitari ale dreptului la greva, legea criticata continand doar dispozitii menite sa asigure cadrul legal necesar infaptuirii acestui drept, in conditiile inexistentei Constitutiei la data la care Legea nr. 15/1991 a fost adoptata. Prin decizia recurata, in mod corect s-a retinut ca prevederile din lege relative la interesele profesionale cu caracter economic si social nu au in vedere o sfera mai restransa decat enumerarea cuprinsa in art. 40 din Constitutie, respectiv interese profesionale, economice si sociale. Asezarea, prin Constitutie, a celor trei categorii de interese pe acelasi plan nu atrage dupa sine o extindere a cauzelor ce pot declansa conflictele de munca. Altfel, ar insemna sa se admita existenta unor interese economice sau sociale care nu au nici o legatura cu cele de natura profesionala, or ele reprezinta o consecinta a acestora, realizarea lor fiind imposibila in conditii economice sau sociale inadecvate.
    De altfel, dispozitiile art. 24 din Legea nr. 15/1991 se integreaza in conceptia generala a legiuitorului, care rezulta si din enumerarea, in art. 24 alin. (2) si (3) si in art. 25 din Legea nr. 15/1991, a situatiilor in care nu se pot organiza greve, a conditiilor cerute de lege pentru aplanarea conflictelor de munca etc. Deci Legea nr. 15/1991 contine reglementari cu caracter special privind exercitiul dreptului la greva - inclusiv interesele ce justifica declansarea conflictelor de munca - dar in asa fel incat sa se respecte atat infaptuirea acestui important drept cu caracter social-economic, cat si instituirea unor limite si conditii rezonabile pentru asigurarea bunului mers al activitatii economice si sociale desfasurate de agentii economici.
    Cat priveste proportionalitatea restrangerilor exercitiului dreptului la greva cuprinse in Legea nr. 15/1991, in raport de dispozitiile art. 40 din Constitutie, trebuie retinut ca detalierea in lege a conditiilor si limitelor in care acest drept poate fi realizat nu este in contradictie cu prevederile constitutionale mentionate, ele neincalcand nici reglementarile cuprinse in art. 49 al legii fundamentale, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
    Cat priveste celalalt motiv de recurs, privind faptul ca decizia recurata se intemeiaza pe opinia Tribunalului Hunedoara si pe punctele de vedere ale Guvernului si Senatului, el este, de asemenea, nefondat, deoarece punctele de vedere exprimate, in temeiul Legii nr. 47/1992, de catre autoritatile publice si de catre instante, la fel ca si probele, nu sunt obligatorii pentru judecatori in solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate, ei hotarand conform intimei lor convingeri.
    Fata de cele aratate, vazand si prevederile art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si pe cele ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si art. 25 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Sindicatul Liber "Ulpia" Deva impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 110 din 8 noiembrie 1995.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 27 februarie 1996.


               PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
               prof. univ. dr. IOAN MURARU

               Magistrat-asistent,
               Gabriela Dragomirescu