DECIZIE   Nr. 167 din 21 octombrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 585 din 30 noiembrie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Petre Garaiman in Dosarul nr. 751/1998 al Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 14 octombrie 1999 si au fost consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 21 octombrie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 29 iunie 1999 Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Petre Garaiman intr-o cauza penala avand ca obiect judecarea apelului declarat de autorul exceptiei impotriva Sentintei Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti nr. 74/1998.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, care prevad ca "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura", sunt neconstitutionale, deoarece contravin prevederilor art. 4 alin. (2) si ale art. 16 din Constitutie, privitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Se considera ca unui cetatean nu ii poate fi interzis in mod arbitrar accesul la masurile de politica penala neprivative de libertate. Intrucat autorul exceptiei a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, in sustinerea exceptiei se refera la exceptarea de la beneficiul suspendarii executarii pedepsei sau al executarii acesteia la locul de munca a pedepsei pentru aceasta infractiune. Acesta compara vatamarea corporala grava, exceptata de la beneficiul masurilor mentionate, cu infractiunea de ucidere din culpa, pentru care legea nu interzice aceste masuri nici in cazul variantelor agravante ale infractiunii, ceea ce constituie, in viziunea sa, o vadita inegalitate. Autorul exceptiei mai sustine ca pentru aceleasi motive sunt neconstitutionale si dispozitiile art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, instanta de judecata considera ca a fost legal ridicata, desi s-a depus dupa incheierea dezbaterilor in apel. Se apreciaza insa ca este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal nu incalca nici o prevedere constitutionala, fiind atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili modalitatile concrete de individualizare a executarii pedepselor si de a prevedea criteriile de care trebuie sa se foloseasca instantele in aplicarea acestor masuri. Discriminarea invocata de autorul exceptiei apare, in realitate, ca o masura necesara pentru atingerea scopului pedepsei. Instanta face referire in acest sens la Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din 23 februarie 1999, prin care s-a constatat constitutionalitatea dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal.
    In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata ca din cuprinsul prevederilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal rezulta ca legiuitorul a inteles sa excluda de la beneficiul suspendarii conditionate a executarii pedepsei, al suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si al executarii pedepsei la locul de munca pe acei infractori care au savarsit infractiuni intentionate grave, oricare ar fi natura acestora, sau infractiunile de violenta nominalizate in texte. Prin criteriile si exceptiile pe care legiuitorul le prevede pentru aplicarea acestor mijloace de individualizare a executarii pedepselor nu se poate sustine ca se aduce atingere dispozitiei constitutionale din art. 16 privitoare la egalitatea in drepturi si nici prevederilor art. 4 alin. (2) din Constitutie privind egalitatea intre cetateni, deoarece dispozitiile criticate nu au legatura cu egalitatea intre cetateni, ele necontinand nici o discriminare pe temei de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala. Se invoca in acelasi sens Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 81 alin. 3 din Codul penal, statuand ca acest text nu contravine prevederilor constitutionale criticate, deoarece limitarea aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi. O solutie identica a fost adoptata si prin Decizia nr. 79 din 20 mai 1999, prin care Curtea, respingand aceeasi exceptie, precizeaza ca art. 16 alin. (1) din Constitutie consfinteste egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In acest fel se justifica nu numai admisibilitatea, dar si necesitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane. In concluzie, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate privind art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, in raport cu art. 4 alin. (2) si art. 16 din Constitutie, este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
    Desi in dispozitivul incheierii de sesizare instanta se refera la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, din examinarea cererii prin care se ridica exceptia, cerere aflata la dosarul cauzei, precum si din continutul incheierii de sesizare rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect nu numai dispozitiile art. 81 alin. 3, ci si dispozitiile art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal.
    Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii acestor texte, care au urmatorul continut:
    - Art. 81 alin. 3 - "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura";
    - Art. 86^1 alin. 3 - "Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura";
    - Art. 86^7 alin. 3 - "Executarea pedepsei la locul de munca nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura".
    Ca urmare a examinarii exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor legale criticate, se constata ca jurisprudenta Curtii Constitutionale este constanta, statuandu-se prin mai multe decizii ca aceste prevederi sunt constitutionale. In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, si prin Decizia nr. 79 din 20 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999. In considerentele acestor decizii Curtea a statuat, referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ca apartin competentei exclusive a Parlamentului atat instituirea unor mijloace de individualizare a executarii pedepsei, cum este suspendarea executarii acesteia, cat si exceptiile de la aplicarea masurii respective, fara ca prin aceasta sa se incalce dispozitiile art. 4 alin. (2) si ale art. 16 din Constitutie sau alte texte constitutionale.
    De asemenea, in legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 95 din 17 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999, constatand cu acel prilej ca Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii, care adopta reglementari inclusiv pentru instituirea mijloacelor de individualizare a pedepselor, asa cum este suspendarea executarii pedepsei, in cele doua forme ale sale, sau executarea pedepsei la locul de munca, precum si in vederea stabilirii conditiilor si a sferei de incidenta a acestor mijloace de individualizare a pedepselor.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale, urmeaza ca aceste considerente sa se aplice si in cauza de fata.
    Pe de alta parte, referitor la critica potrivit careia art. 81 alin. 3 din Codul penal ingradeste accesul cetatenilor la aplicarea masurii suspendarii executarii pedepsei privative de libertate, Curtea constata ca aceasta nu este o problema de control al constitutionalitatii, ci o problema de politica penala, care apartine competentei exclusive a legiuitorului, singurul care, potrivit art. 58 alin. (1) din Constitutie, poate modifica sau completa dispozitiile legale in vigoare. Aceeasi concluzie este, de altfel, cuprinsa si in Decizia Curtii Constitutionale nr. 119 din 23 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 554 din 12 noiembrie 1999, decizie prin care s-a retinut ca, desi reala, nu poate fi analizata in cadrul controlului de constitutionalitate critica potrivit careia s-ar impune reevaluarea limitei de 12 ani pana la care poate fi acordata suspendarea conditionata a executarii pedepsei, in raport cu limitele speciale ale pedepsei inchisorii prevazute de Legea nr. 140/1996, reevaluare care, conform art. 58 alin. (1) din Constitutie, apartine competentei exclusive a Parlamentului.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Petre Garaiman in Dosarul nr. 751/1998 al Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 1999.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta