DECIZIE   Nr. 1607 din 26 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. b) teza întai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 909 din 24 decembrie 2009

Ioan Vida                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu           -judecător

Aspazia Cojocaru               -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Ion Predescu                       -judecător

Tudorel Toader                   -judecător

Puskas Valentin Zoltan      -judecător

Augustin Zegrean               -judecător

Antonia Constantin             - procuror

Ingrid Alina Tudora            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ioan Suciu şi Anca Mihaela Suciu în Dosarul nr. 2.791/300/2008 al Judecătoriei Sector 2 Bucureşti - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 6 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.791/300/2008, Judecătoria Sector 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ioan Suciu şi Anca Mihaela Suciu într-o cauză având ca obiect evacuare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că utilizarea în textul de lege criticat a sintagmei „locuinţe corespunzătoare" creează confuzii şi lasă loc arbitrariului, întrucât nu arată în niciun mod condiţiile ce se impun a fi îndeplinite de o astfel de locuinţă. In acest context, arată că „art. 13 lit. b) este lacunar şi lasă loc speculaţiilor", de aceea legiuitorul ar trebui să prevadă în cuprinsul acestei reglementări aceleaşi condiţii ca cele impuse de art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, sau altele similare, deoarece cele două articole fac parte din acelaşi act normativ şi vizează o locuinţă pe care chiriaşii au posibilitatea să o folosească în locul celei în care locuiesc deja, fiind astfel încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1).

Judecătoria Sector 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse ia dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001.

Acest text de lege are următorul conţinut:

- Art. 13 lit. b) teza întâi: „Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică: [...]

b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particulară, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinţă corespunzătoare, după data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. [...]"

Prevederile constituţionale pretins încălcate de dispoziţiile art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 sunt cele ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia consideră că utilizarea, în textul de lege criticat, a sintagmei „locuinţe corespunzătoare"creează confuzii şi lasă loc arbitrariului, întrucât nu arată în niciun mod condiţiile ce se impun a fi îndeplinite de o astfel de locuinţă.

Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că, în concret, autorii excepţiei invocă neconstituţionalitatea acestora din perspectiva unei deficienţe de reglementare, or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

In acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, din care menţionăm Decizia nr. 229 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 8 iunie 2005, prin care Curtea a statuat că „nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" şi nici „nu-şi poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică." Prin acceptarea susţinerilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul deficienţei de reglementare a normei juridice, instanţa de contencios constituţional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ioan Suciu şi Anca Mihaela Suciu în Dosarul nr. 2.791/300/2008 al Judecătoriei Sector 2 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora