DECIZIE Nr.
1594 din 26 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 32 din 15 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie
ridicată de Arghil Chiorean în Dosarul nr. 759/337/2008 al
Judecătoriei Zalău.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 15 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 759/337/2008, Judecătoria Zalău
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie
ridicată de Arghil Chiorean într-o cauză având ca obiect
săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals
material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute
şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi
art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) din
Codul penal.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se arată că
dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura
în care se aplică numai celor ce săvârşesc infracţiuni de
evaziune fiscală şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii,
până la primul termen de judecată, acoperă integral prejudiciul
cauzat din moment ce constituirea de parte civilă se poate face în cursul
urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de
judecată, până la citirea actului de sesizare, existând astfel
posibilitatea ca primul termen de judecată să nu coincidă cu
momentul la care se depune constituirea de parte civilă, devenind astfel
imposibilă achitarea prejudiciului.
De asemenea, se consideră că prevederile art.
10 din Legea nr. 241/2005 sunt discriminatorii şi pentru faptul că se
aplică doar dacă prejudiciul este acoperit de inculpat, nu şi în
cazul în care acesta ar fi acoperit de partea responsabilă civilmente. Mai
mult, se apreciază că textul criticat este discriminatoriu şi în
raport cu anumite categorii de învinuiţi sau inculpaţi, precum cei
care au obţinut restituirea cauzei la procuror, cei care au obţinut
casarea hotărârii instanţei de fond şi rejudecarea ei de
către aceeaşi instanţă, cei care au fost trimişi în
judecată şi care au avut primul termen de judecată înainte de
intrarea în vigoare a art. 10 din Legea nr. 241/2005 sau celor cărora li
s-a prezentat materialul de urmărire penală înainte de intrarea în
vigoare a Legii nr. 241/2005.
Judecătoria Zalău apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale,
publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie
2005. In realitate, critica de neconstituţionalitate se circumscrie numai
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, text cu privire la
constituţionalitatea căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei
sale, urmează a se pronunţa. Astfel, dispoziţiile criticate au
următorul cuprins:
„(1) In cazul săvârşirii unei
infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege,
dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până
la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă
integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru
fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul
cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la
100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa
cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi
condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei
naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se
înregistrează în cazierul judiciar."
Autorul excepţiei susţine că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că în repetate rânduri s-a pronunţat cu privire
la constituţionalitatea textului art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
în raport cu critici similare de constituţionalitate. Astfel, prin
deciziile nr. 1.053 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, nr. 802 din 3 iulie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august
2008, nr. 1.084 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Curtea a statuat că
legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie
de care urmează să stabilească natura juridică a faptei
incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru
această faptă.
Totodată, principiul egalităţii în
drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor
infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în
funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea
săvârşită este expresia firească a principiului
constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi
situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la
situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie
diferenţiat.
De asemenea, pentru a evita discriminările ce se
pot naşte între inculpaţi cu privire la aplicarea textului art. 10
alin. (1) din lege în funcţie de data primului termen de judecată, în
acord cu Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, primul termen de
judecată poate fi considerat cel imediat următor datei intrării
în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent de faza în care se află
judecarea procesului penal.
Mai mult, învinuitul sau inculpatul, după caz, are
posibilitatea să achite integral prejudiciul cauzat fie în cursul
urmăririi penale, fie în cursul judecăţii până la primul
termen de judecată. Cuantumul prejudiciului cauzat este cel care
rezultă din actele dosarului, şi anume din rechizitoriu sau din
actele financiar-contabile existente la dosar.
Neintervenind elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi
considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de cele de mai sus, se reţine că
susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia textul criticat
se aplică doar dacă prejudiciul este acoperit de inculpat, nu şi
în cazul în care acesta ar fi acoperit de partea responsabilă civilmente,
este o chestiune ce ţine de aplicarea şi interpretarea legii. In
fine, critica autorului excepţiei în sensul că textul este
discriminatoriu în privinţa unor categorii de învinuiţi sau
inculpaţi, se reţine că instanţa de contencios
constituţional este legiuitor negativ, şi nu unul pozitiv care
să poată extindă aplicarea textului criticat şi cu privire
la alte categorii de persoane. Mai mult, aspectele învederate cu privire la aplicarea
textului de lege cu privire la învinuiţi sau inculpaţi cărora li
s-a prezentat materialul de urmărire penală sau care au avut primul
termen de judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005
sunt probleme deja soluţionate prin Decizia Curţii
Constituţionale nr. 932 din 14 decembrie 2006, precitată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie
ridicată de Arghil Chiorean în Dosarul nr. 759/337/2008 al
Judecătoriei Zalău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 26 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly