Decizia Nr.1577 din 07.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, referitoare la posibilitatea modificării tabelelor prin hotărâre a Guvernului, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, aprobată prin Legea nr. 92/2010, în ansamblu, excepţie ridicată de Octavian Alexandru Badea în Dosarul nr. 23.799/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.479D/2010.Dezbaterile au avut loc la data de 15 noiembrie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a amânat pronunţarea pentru 28 noiembrie 2011, 6 decembrie 2011 şi, respectiv, 7 decembrie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 23.799/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 92/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, excepţie ridicată de Octavian Badea Alexandru în dosarul de mai sus în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 este neconstituţională, invocând atât critici extrinseci, cât şi intrinseci. Astfel, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 nu a fost adoptată în acord cu exigenţele constituţionale ale art. 115 alin. (4), deoarece motivarea situaţiei extraordinare, aşa cum a fost exprimată de Guvern în preambulul actului, nu poate fi reţinută ca suport pentru modificarea unei legi organice care reglementează drepturi, libertăţi şi îndatoriri prevăzute de Constituţie. Rolul Guvernului de putere executivă excedează legiferării conţinutului constitutiv al unor infracţiuni, rol care este rezervat exclusiv Parlamentului ca unică autoritate legiuitoare a ţării.Totodată, nu se poate vorbi de existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, deoarece la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, respectiv 10 februarie 2010, se afla în procedura parlamentară, sub nr. 593/2009, un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000. Astfel, la data de 9 noiembrie 2009 Senatul a adoptat proiectul în cauză şi la data de 9 februarie 2010 (cu o zi înaintea adoptării ordonanţei criticate) acesta a fost adoptat şi de Camera Deputaţilor. Ulterior, prin Cererea de reexaminare din 5 martie 2010, Preşedintele României a retransmis Parlamentului Legea pentru completarea Legii nr. 143/2000, reţinând în esenţă că, ţinând seama de necesitatea unei reglementări unitare în materie şi pentru evitarea paralelismelor, se impune reexaminarea ei, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 care a intrat între timp în vigoare are un conţinut mult mai cuprinzător.Prin urmare, de vreme ce la data de 9 februarie 2010 Parlamentul adoptase o lege de modificare a Legii nr. 143/2000, apare ca lipsită de orice raţiune adoptarea la data de 10 februarie 2010 a ordonanţei criticate.Având în vedere aceleaşi raţiuni referitoare la vicii extrinseci de constituţionalitate, autorul excepţiei susţine că şi Legea nr. 92/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 este neconstituţională.În sfârşit, în ce priveşte criticile intrinseci, autorul excepţiei arată că acestea vizează dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, care modifică prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 143/2000 în sensul că tabelele, ce fac parte din această din urmă lege, pot fi modificate prin hotărâre a Guvernului. Rezultă deci că Executivul îşi arogă dreptul de a legifera în domeniul legilor organice, stabilind conţinutul constitutiv al unor infracţiuni prin intermediul hotărârilor Guvernului. Acest fapt contravine în mod flagrant dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, la obligativitatea adoptării prin lege organică a infracţiunilor, precum şi la hotărârile Guvernului care se emit pentru organizarea executării legilor.Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a opinat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fapt pentru care, la data de 22 septembrie 2010, a respins-o ca inadmisibilă. Ulterior, în calea de atac a recursului formulat împotriva încheierii precizate mai sus, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a opinat, prin Decizia penală nr. 1.541 din 1 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.547/2/2010 (2.525/2010), că excepţia este întemeiată, fiind în acord cu autorul acesteia. Prin Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale emisă la data de 20 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a luat act de decizia penală pronunţată în recurs, nemaiformulând vreo altă opinie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a fost adoptată ca urmare a existenţei unei situaţii extraordinare care a fost determinată de pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor plante şi substanţe, din cauza intoxicărilor pe care le produc şi riscului de abuz, precum şi de numărul mare de persoane care se prezintă în spital în urma consumului unor asemenea plante şi substanţe, în condiţiile în care numărul magazinelor prin intermediul cărora se comercializează aceste substanţe creşte alarmant.Totodată, nu poate fi primită critica potrivit căreia puterea executivă a încălcat rolul Parlamentului de putere legiuitoare, deoarece un eventual conflict de competenţe între cele două puteri s-a rezolvat deja prin aprobarea de către Parlament a actului normativ criticat, prin Legea nr. 92/2010, puterea legiuitoare achiesând astfel la soluţiile legislative propuse de Guvern. Aşa fiind, nu se poate susţine că au fost încălcate prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală.Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Guvernul arată că nici acestea nu pot fi primite, deoarece, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi de abilitare, şi nu şi ordonanţele de urgenţă. În considerarea acestor argumente Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 6/2010, potrivit prerogativelor sale constituţionale, prin care a creat temeiul legal pentru emiterea unor acte normative subsecvente de nivel inferior. Soluţia aleasă a fost confirmată de către puterea legiuitoare, care astfel a delegat Guvernului prerogativa de a actualiza permanent listele cu substanţe interzise. Raţiunea acestei soluţii constă, atât în situaţia de faţă, cât şi în cazuri similare, în faptul că substanţele interzise pot fi prevăzute inclusiv în listele publicate la nivel internaţional, urmând a fi preluate de legislaţia naţională.Referitor la posibilitatea modificării tabelelor anexă printr-o hotărâre a Guvernului, se arată că această soluţie nu este inedită, sens în care se face trimitere la reglementări similare şi pe care Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, le-a validat. Astfel, prin Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 110 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituţională a statuat că textele de lege criticate nu încalcă principiul legalităţii incriminării. Totodată, soluţii legislative similare se regăsesc şi în cuprinsul altor acte normative, cum ar fi art. 53 din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, art. 87 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea şi combaterea producerii şi traficului ilicit de substanţe dopante cu grad mare de risc.Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, şi Hotărârea din 18 iunie 1971, pronunţată în Cauza Wilde De, Ooms şi Versyp împotriva Belgiei), termenul de „lege“ este interpretat în sensul substanţial, şi nu în cel formal. Această interpretare a inclus atât actele normative de rang inferior legilor, cât şi dreptul nescris. Astfel, termenul de „lege“ este definit ca fiind o dispoziţie normativă în vigoare, inclusiv actele normative de rang inferior legii în sensul ei formal. În plus, termenul de „lege“ implică respectarea cerinţelor calitative, inclusiv cele de accesibilitate şi de previzibilitate, care trebuie îndeplinite atât în ce priveşte definirea infracţiunii, cât şi în ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută pentru acea infracţiune. O persoană trebuie să cunoască, din modul de redactare a dispoziţiei şi, dacă este necesar, cu ajutorul interpretării instanţelor, actele şi omisiunile ce duc la tragerea la răspundere penală şi pedeapsa prevăzută pentru fapta săvârşită.În sfârşit, Guvernul mai arată că soluţia legislativă de întocmire a unei liste ce conţine substanţe interzise - sub formă de tabel -, cu posibilitatea modificării ei prin hotărâre a Guvernului a fost agreată şi în cadrul Comisiei pentru elaborarea proiectului de lege de punere în aplicare a noului Cod penal. Astfel, art. 235 din proiectul acestei legi, aflate în prezent în dezbatere parlamentară, prevede că prin substanţe psihoactive se înţeleg substanţele stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Sănătăţii. Rezultă că în acest fel a fost deja conturată opţiunea de politică penală cu privire la aceste aspecte.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Astfel, nu este afectat principiul constituţional al delegării legislative consacrat de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a fost adoptată pentru a se evita pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor substanţe şi plante, din cauza intoxicărilor pe care le produc şi riscului de abuz, astfel încât orice întârziere determinată de parcurgerea procedurii legislative obişnuite ar putea afecta sănătatea sau viaţa unui mare număr de persoane, în special a tinerilor. În plus, Curtea Constituţională a statuat că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi de abilitare, aceasta decurgând direct din textul constituţional.Referitor la aspectele intrinseci ce vizează art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, Avocatul Poporului arată că dispoziţiile potrivit cărora tabelele-anexă ce conţin lista cu substanţele şi plantele periculoase pot fi modificate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului sănătăţii, sunt constituţionale. Astfel, normele de incriminare sunt norme penale divizate şi reprezintă ceea ce în doctrină este cunoscut prin denumirea de norme de incriminare cadru proprii, iar dispoziţiile din anexe reprezintă norme complinitoare. Faptul că norma complinitoare se poate găsi într-un alt act normativ, iar acest act normativ este de forţă juridică inferioară legii nu contravine principiului legalităţii incriminării, nici principiului separaţiei puterilor în stat. Este necesar ca elementele esenţiale ale conduitei incriminate să se regăsească în cuprinsul normei penale de incriminare cadru, şi nu în cuprinsul normei complinitoare din actul juridic cu forţă inferioară. Lista cu substanţele şi plantele periculoase reprezintă o componentă tehnică, şi nu un element esenţial prin care este descrisă conduita incriminată. Pe măsură ce sunt descoperite noi plante sau sunt inventate noi substanţe periculoase, Guvernul, la propunerea ministrului sănătăţii, poate interveni şi actualiza lista, cu atât mai mult cu cât chiar dispoziţiile legale criticate din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 instituie o asemenea prerogativă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 15 februarie 2010, precum şi dispoziţiile Legii nr. 92/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.Însă, ţinând seama de criticile formulate de autor, acestea fiind deopotrivă extrinseci şi intrinseci, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, referitoare la posibilitatea modificării tabelelor prin hotărâre a Guvernului, precum şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, aprobată prin Legea nr. 92/2010, în ansamblu.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, art. 108 alin. (2) potrivit cărora „Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“ şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la exigenţele care impun adoptarea unor ordonanţe de urgenţă şi la domeniile în care nu pot fi adoptate, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege, ale art. 11 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 15 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ambele referitoare la interdicţia condamnării pentru omisiuni sau acţiuni care în momentul comiterii nu constituiau un act delictuos şi la principiul aplicării legii mai favorabile.1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate în ce priveşte criticile extrinseci referitoare la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, aprobată prin Legea nr. 92/2010, în ansamblu, Curtea constată următoarele:Critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) nu poate fi primită, deoarece, aşa cum rezultă din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, aceasta a fost adoptată pentru a se evita pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor plante şi substanţe, din cauza intoxicărilor şi riscului de abuz, astfel încât orice întârziere determinată de parcurgerea procedurii legislative obişnuite ar putea aduce grave prejudicii sănătăţii publice, în special a tinerilor. În plus, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că, în acord cu art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală, interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de art. 115 alin. (4) din Constituţie cu privire la ordonanţele de urgenţă, deoarece „Cazul excepţional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalităţii constituţionale a instituţiei“ (Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).De asemenea, potrivit art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, „ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“. Cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a statuat că din interpretarea textului constituţional se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că acestea nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale şi că nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează“, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Prin urmare, a afecta presupune „a suprima“, „a aduce atingere“, „a prejudicia“, „a vătăma“, „a leza“, „a antrena consecinţe negative“.Prin urmare, de vreme ce nu au fost evidenţiate acele consecinţe negative care interzic adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, Curtea constată că şi această critică este neîntemeiată.În sfârşit, împrejurarea că la data de 9 februarie 2010, cu o zi înaintea adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, a fost adoptată de Parlament Legea pentru completarea Legii nr. 143/2000 nu constituie un fine de neconstituţionalitate al ordonanţei în cauză, cu atât mai mult cu cât, aşa cum rezultă din cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, această lege, chiar dacă are acelaşi obiect de reglementare cu al ordonanţei Guvernului, are un conţinut mai puţin cuprinzător decât aceasta din urmă. Acest motiv, alături de necesitatea evitării paralelismului legislativ, a dus la încetarea procedurii legislative cu privire la Legea pentru completarea Legii nr. 143/2000, aceasta fiind respinsă definitiv la data de 1 martie 2011.Pe cale de consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, aprobată prin Legea nr. 92/2010, în ansamblu, este neîntemeiată.2. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, potrivit cărora s-a modificat art. 1 lit. a) din Legea nr. 143/2000 în sensul că tabelele-anexă nr. I-IV ce conţin substanţele aflate sub control naţional pot fi modificate prin hotărâre a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătăţii, Curtea constată următoarele:Autorul excepţiei a susţinut că posibilitatea conferită de textul legal criticat ca prin hotărâre a Guvernului să se înscrie, să se radieze ori să se transfere dintr-un tabel în altul noi plante sau substanţe echivalează cu o normă în alb de autorizare sau de delegare a unui alt organ (altul decât legiuitorul ordinar sau delegat) să incrimineze şi să sancţioneze o faptă penală.Curtea constată din analiza lucrărilor existente la dosar că autorul excepţiei a fost cercetat şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în aceea că la data de 23 februarie 2010 a introdus pe teritoriul României două colete poştale conţinând mefedronă, substanţă al cărei circuit liber a fost interzis prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010. Aşa fiind, în acord cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, critica referitoare la posibilitatea modificării prin hotărâre a Guvernului a tabelelor- anexă ce fac corp comun cu Legea nr. 143/2000 nu are legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia, autorul acesteia fiind cercetat pentru traficarea ilicită a unei substanţe introduse în tabel printr-o ordonanţă de urgenţă, şi nu printr-o hotărâre a Guvernului.Pe cale de consecinţă excepţia este, din această perspectivă, inadmisibilă.De altfel, Curtea mai constată că, după sesizarea sa, Executivul a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2011 pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi a art. 8 din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 855 din 5 decembrie 2011.Potrivit art. I din această ordonanţă: „La articolul 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:a)substanţe aflate sub control naţional - drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătăţii sau a ministrului administraţiei şi internelor;“.Prin urmare, Curtea constată că noile dispoziţii nu au mai preluat soluţia legislativă anterioară care permitea modificarea tabelelor-anexă prin hotărâre a Guvernului, sens în care criticile autorului excepţiei au rămas fără obiect, excepţia de neconstituţionalitate invocată fiind, de asemenea, inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, aprobată prin Legea nr. 92/2010, în ansamblu, în ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, excepţie ridicată de Octavian Alexandru Badea în Dosarul nr. 23.799/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, referitoare la posibilitatea modificării tabelelor prin hotărâre a Guvernului, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2011. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru