Decizia Nr.1501 din 15.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială I.P.P.S. - S.A. din Reşiţa în Dosarul nr. 1.325.1/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal - Judecător-sindic şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.676D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.325.1/115/2009, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal - Judecător-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială I.P.P.S. - S.A. din Reşiţa într-o cauză având ca obiect o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că termenul de 10 zile pentru contestarea sau recunoaşterea stării de insolvenţă este un termen de decădere, debitorului îngrădindu-i-se dreptul de a solicita reorganizarea judiciară în condiţiile respingerii contestaţiei cu privire la starea de insolvenţă. Textul de lege instituie o sancţiune pentru exprimarea unei opinii, ceea ce contravine prevederilor art. 29 din Constituţie referitoare la libertatea de gândire şi a opiniilor, precum şi celor ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal - Judecător-sindic îşi exprimă opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile criticate nu conţin măsuri discriminatorii care să contravină exercitării libertăţii gândirii şi a opiniilor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul conţinut: „În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 29 alin. (1) - Libertatea conştiinţei şi în art. 53 alin. (2) - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor legale criticate, supuse unor critici similare şi raportate la unele din prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, instanţa constituţională s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, respingând criticile formulate.Astfel, prin Decizia nr. 1.247 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, şi prin Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 23 martie 2010, Curtea a constatat că prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 au în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existenţa stării de insolvenţă, iar contestaţia i-a fost respinsă. Curtea a reţinut că garantarea libertăţii economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică, astfel încât garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, legea pune la dispoziţie mai multe căi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, rămânând la latitudinea legiuitorului de a prevedea diverse proceduri şi consecinţele exercitării acestora. De altfel, dacă nu ar fi contestat cererea creditorului, automat se deschidea procedura generală împotriva debitorului, cu parcurgerea deci şi a fazei reorganizării judiciare. O atare dispoziţie legală este o expresie a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.În fine, prin Decizia nr. 142 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010, Curtea a reţinut, raportat la critica de neconstituţionalitate ce vizează termenul de 10 zile în care debitorul trebuie să conteste cererea creditorului de a cere deschiderea procedurii, că acesta este un termen de decădere scurt, stabilit de legiuitor în considerarea faptului că procedura insolvenţei trebuie să se desfăşoare cu celeritate. Mai mult, este o prevedere legală care atrage atenţia părţilor asupra gradului de diligenţă ridicat pe care trebuie să îl manifeste atunci când se pune problema începerii procedurii.Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.În ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 29 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, sfera lor de aplicare limitându-se la libertatea gândirii şi a opiniilor, ca expresie a conştiinţei persoanei, nicidecum în materia drepturilor economice guvernate de alte principii constituţionale, precum cele consacrate de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie: libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale sau crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii:DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială I.P.P.S. - S.A. din Reşiţa în Dosarul nr. 1.325.1/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal - Judecător-sindic.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent-şefMihaela Senia Costinescu