DECIZIE   Nr. 147 din 16 aprilie 2003

cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor Legii privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 279 din 21 aprilie 2003

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, la data de 3 aprilie 2003, de un numar de 70 de deputati apartinand grupului parlamentar al Partidului Romania Mare, in vederea declansarii controlului de constitutionalitate a dispozitiilor Legii privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, adoptata, in urma angajarii raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna din data de 31 martie 2003.
    Potrivit tabelului cuprinzand semnaturile autorilor sesizarii de neconstitutionalitate, cei 70 de deputati sunt urmatorii: Ludovic Abitei, Maria Apostolescu, Mitzura Domnica Arghezi, Stefan Baban, Mitica Balaet, Ioan Bildea, Angela Bogea, Augustin Lucian Bolcas, Damian Brudasca, Constantin Bucur, Florea Buga, Daniela Buruiana Aprodu, Cristian Valeriu Buzea, Corneliu Ciontu, Radu Ciuceanu, Emil Crisan, Gheorghe Dinu, Ion Dolanescu, Dumitru Dragomir, Constantin Dutu, Nicolae Enescu, Gelil Eserghep, Vlad Gabriel Hogea, Iancu Holtea, Mircea Ifrim, Costel Marian Ionescu, Daniel Ionescu, Mihaela Ionescu, Smaranda Ionescu, Marius Iriza, Florina Ruxandra Jipa, Leonida Lari-Iorga, Stefan Lapadat, Nicolae Leonachescu, Irina Loghin, Paul Magheru, Ludovic Mardari, Adrian Maracineanu, Ilie Merce, Ioan Miclea, Iulian Mincu, Costache Mircea, Ion Minzina, Ion Mocioi, George Moisescu, Adrian Moisoiu, Vasalie Mois, Stefan Pascut, Doru Dumitru Palade, Eugen Lucian Plesa, Constanta Popa, Costel-Eugen Popescu, Gheorghe Pribeanu, Octavian-Mircea Purceld, Dumitru Puzdrea, Grigore Emil Radulescu, Emil Rus, Octavian Sadici, Danut Neculai Saulea, Ioan Sonea, Anghel Stanciu, Mircea Stoian, Paul Snaider, Marcu Tudor, Lia Olguta Vasilescu, Nicolae Vasilescu, Valentin Ilie Vasilescu, Marinache Visinescu, Ioan Bancescu.
    Sesizarea a fost trimisa Curtii Constitutionale sub Adresa nr. 51/198 din 3 aprilie 2003 a Secretariatului general al Camerei Deputatilor si a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 1.737 din 3 aprilie 2003, formand obiectul Dosarului nr. 175A/2003.
    Prin sesizare se solicita Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor Legii privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, fiind formulate urmatoarele critici de neconstitutionalitate:
    I. Prima critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea ca "Guvernul si-a angajat raspunderea asupra a nu mai putin de 15 legi", dintre care unele nu au nici o legatura cu masurile anticoruptie, ceea ce contravine art. 113 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca Guvernul isi poate angaja raspunderea doar asupra unui proiect de lege. De altfel aceasta procedura de adoptare a legii incalca si dispozitiile art. 3 si 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, intrucat legea ce face obiectul sesizarii reuneste un numar de 15 legi distincte. Sub acest aspect se invoca si Decizia Curtii Constitutionale nr. 122 din 22 octombrie 1996.
    II. Cea de a doua critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile titlului IV din lege, intitulat "Conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor in exercitarea demnitatilor publice si functiilor publice", in legatura cu care se sustine ca "se refera numai la ministri, nu si la primul-ministru", care, potrivit acestui text, "este mai presus de lege", incalcandu-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, privind egalitatea in drepturi a cetatenilor.
    III. In sfarsit, autorii sesizarii sustin ca dispozitiile art. 73 alin. (7) cuprins in titlul IV din lege "anuleaza dreptul de a exercita o functie publica", intrucat "primul-ministru poate hotari decaderea unei persoane din dreptul de a exercita o functie publica". Acest text contravine art. 49 din Constitutie, care prevede doar posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, pentru situatii limitativ prevazute, iar nu anularea dreptului sau a libertatii.
    In conformitate cu dispozitiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta in scris punctele lor de vedere.
    Presedintele Camerei Deputatilor a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. 51/216/RG din 10 aprilie 2003. In acest punct de vedere se considera sesizarea ca fiind neintemeiata. Astfel, cu privire la obiectia potrivit careia intreaga lege ce formeaza obiectul sesizarii incalca prevederile art. 113 alin. (1) din Constitutie, precum si ale art. 3 si 12 din Legea nr. 24/2000, prin aceea ca Guvernul si-a angajat raspunderea nu doar pentru un proiect de lege, ci pentru un numar de 15 legi, se arata ca aceasta lege "reprezinta un mod eficient de combatere si prevenire a fenomenului coruptiei, menita sa conduca la inlaturarea cauzelor si conditiilor care genereaza astfel de acte". Se arata, de asemenea, ca, desi prin prevederile sale legea modifica mai multe acte normative, "totusi nu poate fi vorba de mai multe legi promovate prin asumarea raspunderii Guvernului, ci de o reglementare complexa, dar unitara si coerenta, ce cuprinde nu doar dispozitii ce se circumscriu combaterii fenomenului coruptiei, ci si dispozitii din materii conexe absolut indispensabile realizarii scopului propus". O dovada ca exista o singura lege o reprezinta si modul in care aceasta este structurata, cu respectarea art. 47 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, care prevede ca "la legile de mare intindere, capitolele pot fi grupate in titluri si, dupa caz, in parti, care, la randul lor, se pot constitui in carti", asa incat nu se poate retine incalcarea art. 3 si 12 din legea mentionata.
    In legatura cu sustinerea privind incalcarea prin titlul IV din lege a prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, se arata ca art. 69 alin. (1) din aceeasi lege stabileste "persoanele carora li se aplica prevederile titlului, printre care se numara si primul-ministru", iar in sectiunile care reglementeaza cu privire la membrii Guvernului legiuitorul a utilizat sintagma "membru al Guvernului", asa cum ea se regaseste in dispozitiile constitutionale ale art. 103 alin. (2), art. 104 alin. (1) si art. 105, precum si in cele ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. Din interpretarea sistematica a acestor dispozitii legale rezulta ca persoanei care exercita functia de prim-ministru, precum si celor care au calitatea de ministru le sunt aplicabile prevederile Legii privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, precum si prevederile cuprinse in art. 72, referitor la conflictul de interese, in art. 84 alin. (1) si in art. 86 alin. (2) lit. a), referitoare la incompatibilitati, in art. 111 - 114 referitoare la depunerea declaratiei de interese. Asa fiind, se apreciaza ca prin dispozitiile titlului IV din legea ce face obiectul sesizarii nu se creeaza vreo discriminare, nefiind astfel incalcate prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.
    In sfarsit, cu privire la obiectia potrivit careia art. 73 alin. (7) din titlul IV al cartii I "anuleaza dreptul de a exercita o functie publica, in timp ce Constitutia prevede numai posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si nu anularea dreptului sau a libertatii in sine", se arata ca suntem in prezenta unei interdictii, iar nu a unei restrangeri a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, in sensul art. 49 din Constitutie. Interdictia instituita de text creeaza o stare de incompatibilitate pentru persoanele care au savarsit o abatere administrativa, constatata prin hotarare judecatoreasca sau, dupa caz, prin decizie a primului-ministru, in exercitarea unei functii publice dintre cele prevazute la art. 72 alin. (1), pentru o perioada de 3 ani. Aceasta interdictie are drept scop apararea intereselor publice, interese ce trebuie sa stea la baza exercitarii oricaror demnitati publice si functii publice, iar decaderea din dreptul de a mai exercita o functie publica opereaza in temeiul legii, ca sanctiune aplicabila persoanelor care incalca dispozitiile privitoare la conflictul de interese.
    Presedintele Senatului a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. I/218 din 14 aprilie 2003, apreciind, de asemenea, ca sesizarea este neintemeiata. Astfel, in legatura cu obiectia de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea art. 113 alin. (1) din Constitutie, se arata ca actul normativ asupra caruia Guvernul si-a angajat raspunderea are ca obiect unitar relatii ce determina sau favorizeaza ori pot reprezenta premise si situatii ce pot avea ca urmare, in diversele domenii specifice, acte de coruptie si asemenea relatii sunt reglementate prin titlurile care structureaza proiectul de lege. Cu privire la cea de a doua obiectie de neconstitutionalitate se arata ca din art. 69 alin. (1) lit. d) din titlul IV, intitulat "Conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor in exercitarea demnitatilor publice si functiilor publice", se constata, "cu evidenta, ca legea nu a omis ci, dimpotriva, prevede expres functia de prim-ministru", asa incat sustinerea nu poate fi retinuta. In ceea ce priveste ultima obiectie de neconstitutionalitate, se apreciaza ca reglementarea "este obisnuita si nu face nici o exceptie de la regimul sanctionator", deoarece "legea este cea care prevede decaderea din dreptul de a exercita o functie publica acea persoana care s-a constatat ca a comis o fapta ilicita in exercitarea functiei si pentru care a fost sanctionata administrativ sau penal".
    Guvernul a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/3.563/A.N. din 10 aprilie 2003, considerand ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata, Astfel se arata ca, in conceptia Guvernului, activitatea de prevenire si combatere a coruptiei impune in mod esential o abordare sistemica, multidisciplinara, coerenta si unitara pe plan legislativ si, in acest scop, a adoptat solutia de a-si angaja raspunderea printr-un singur act normativ, complex si cuprinzator. Chiar daca prin continutul sau legea cuprinde mai multe reglementari de sine statatoare sau aduce modificari unor acte normative in vigoare, nu este vorba de mai multe legi promovate prin angajarea raspunderii Guvernului, ci este vorba, pe de o parte, de dispozitii ce vizeaza direct combaterea fenomenului coruptiei, iar pe de alta parte, de dispozitii din materii conexe, absolut indispensabile realizarii scopului propus. Faptul ca ne aflam in prezenta unei singure legi rezulta si din modul cum aceasta este structurata, cu respectarea normelor de tehnica legislativa cuprinse in Legea nr. 24/2000, de exemplu, in art. 47 alin. (3), potrivit caruia in legile de mare intindere capitolele pot fi grupate in titluri si, dupa caz, in parti, care, la randul lor, se pot constitui in carti. Asadar, legea criticata este redactata cu respectarea dispozitiilor mentionate si obiectia autorilor sesizarii referitoare la incalcarea prevederilor art. 113 alin. (1) din Constitutie, precum si a dispozitiilor art. 3 si 12 din Legea nr. 24/2000 nu poate fi retinuta.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea titlului IV din lege, referitor la "Conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor in exercitarea demnitatilor publice si functiilor publice", in legatura cu care se sustine ca este contrar art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, Guvernul apreciaza ca obiectia nu are suport nici in textul legii si nici in Constitutie. In acest sens arata ca, potrivit art. 69 alin. (1) lit. d) din cap. IV al titlului IV, prevederile titlului se aplica si primului-ministru, care, intr-un regim parlamentar, "nu raspunde si nu poate sa raspunda decat fata de Parlament".
    Cu referire la ultima obiectie, constand in sustinerea de neconstitutionalitate a art. 73 alin. (7) din titlul IV al legii, care, in opinia autorilor sesizarii, incalca art. 49 din Constitutie prin aceea ca "anuleaza dreptul de a exercita o functie publica, in timp ce Constitutia prevede numai posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si nu anularea dreptului sau libertatii in sine", iar "primul-ministru poate hotari decaderea unei persoane din dreptul de a exercita o functie publica", se arata ca masura instituita prin textul criticat reprezinta "o restrangere a capacitatii de folosinta a persoanei care a savarsit o abatere administrativa prin incalcarea art. 72 alin. (1) din lege". Dispozitia privind decaderea din dreptul de a exercita functiile mentionate este o masura care se impune pentru a asigura indeplinirea cu obiectivitate de catre persoanele care exercita o demnitate publica sau o functie publica de autoritate a atributiilor ce ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative, in deplina concordanta cu principiile impartialitatii, integritatii, transparentei deciziei si suprematiei interesului public care stau la baza conflictului de interese. Decaderea din dreptul de a exercita aceste functii opereaza in temeiul legii, iar nu in temeiul unei hotarari a primului-ministru. De altfel, potrivit art. 75 din lege, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, ca urmare a existentei unui conflict de interese, se poate adresa instantei de judecata competente.

    CURTEA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile Legii privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Curtea a fost legal sesizata si este competenta, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 17 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa se pronunte asupra acestei sesizari de neconstitutionalitate.
    Obiectul sesizarii, asa cum rezulta din formularea data de cei 70 de deputati, il constituie dispozitiile Legii privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.
    Examinand sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
    Guvernul Romaniei si-a angajat raspunderea asupra proiectului Legii privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, in conditiile art. 113 alin. (1) din Constitutie. In virtutea acestor dispozitii constitutionale, Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerei Deputatilor si Senatului, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.
    I. O prima obiectie de neconstitutionalitate priveste ansamblul legii si consta in sustinerea potrivit careia, in realitate, Guvernul si-a asumat raspunderea asupra unui numar de 15 legi, adunate intr-un proiect eclectic. Aceasta obiectie nu poate fi primita, deoarece legiuitorul poate sa reglementeze printr-o lege un grup complex de relatii sociale, in vederea obtinerii unui rezultat dezirabil la nivelul intregii societati. Din acest punct de vedere Legea privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si combaterea coruptiei reglementeaza, in mod primar, modifica si completeaza acte normative existente, pentru obtinerea transparentei decizionale, in scopul prevenirii si combaterii coruptiei.
    De altfel, un asemenea procedeu legislativ a mai fost utilizat de Parlamentul Romaniei. Amintim, de exemplu, Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, care modifica si completeaza Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, Legea nr. 94/2002 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, si introduce, in titlul VI, o reglementare distincta privitoare la regimul juridic al garantiilor reale imobiliare; Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 456 din 27 iunie 2002, care modifica, intre altele, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Legea bancara nr. 58/1998, Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor; Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi.
    Astfel de reglementari nu se abat de la regulile intocmirii unui proiect de lege, asa cum sunt stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, insa prin complexitatea lor nu au aceeasi alcatuire ca un proiect de lege consacrat reglementarii unei singure materii. Avand in vedere scopul unic al noii reglementari cuprinse in Legea privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si combaterea coruptiei, modul in care aceasta este structurata nu este de natura sa afecteze, asa cum sustin autorii sesizarii, dispozitiile art. 113 alin. (1) din Constitutie si nici pe cele ale art. 3 si 12 din Legea nr. 24/2000.
    II. Cea de a doua obiectie de neconstitutionalitate priveste titlul IV al cartii I din lege, intitulat "Conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor in exercitarea demnitatilor publice si functiilor publice", in legatura cu care se sustine ca "se refera numai la ministri, nu si la primul-ministru", care, potrivit acestui text, "este mai presus de lege", incalcandu-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, privind egalitatea in drepturi a cetatenilor.
    Si aceasta sustinere este neintemeiata, deoarece primul-ministru este membru al Guvernului, impreuna cu ceilalti ministri, fapt ce nu exclude aceasta functie de la regimul incompatibilitatilor si al conflictelor de interese. De altfel, art. 69 alin. (1) lit. d) din titlul IV al legii desemneaza in mod expres functia de prim-ministru printre functiile carora li se aplica prevederile acestui titlu.
    De asemenea, chiar in cadrul guvernelor anterioare au existat ierarhii ale functiilor in Guvern, distingandu-se intre primul-ministru, ministri de stat si ministri, fara a se considera ca aceste ierarhizari afecteaza regimul incompatibilitatilor.
    Cat priveste invocarea, in sprijinul sustinerii obiectiei de neconstitutionalitate, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 122 din 22 octombrie 1996, Curtea constata ca prin aceasta decizie s-a constatat nerespectarea procedurilor constitutionale de adoptare a Legii privind statutul deputatilor si senatorilor, sub aspectul incalcarii de catre Parlament a procedurii de inlaturare a divergentelor dintre cele doua Camere in sedinta comuna. Asa fiind, decizia mentionata nu este relevanta in aceasta cauza.
    III. In sfarsit, ultima obiectie de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 73 alin. (7) din titlul IV al legii, care prevede: "Persoana care a savarsit o abatere administrativa constatata potrivit alin. (3) - (6) este decazuta din dreptul de a mai exercita o functie publica dintre cele prevazute la art. 72 alin. (1) pentru o perioada de 3 ani de la data publicarii hotararii judecatoresti sau, dupa caz, a deciziei primului-ministru." Se considera ca prin aceste dispozitii se "anuleaza dreptul de a exercita o functie publica", intrucat "primul-ministru poate hotari decaderea unei persoane din dreptul de a exercita o functie publica", ceea ce incalca art. 49 din Constitutie, referitor la "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati".
    Examinand aceasta obiectie de neconstitutionalitate, Curtea observa ca legiuitorul nu are in vedere orice persoana, ci o persoana care exercita o functie publica si care a savarsit o abatere disciplinara. Textul criticat permite primului-ministru ca, in cazul functionarilor publici pe care ii numeste, sa aplice sanctiuni pentru savarsirea unor abateri disciplinare, a caror urmare poate fi decaderea functionarului public din dreptul de a exercita o functie publica. In lupta impotriva coruptiei o asemenea masura nu numai ca este justificata, dar este si absolut necesara. Mai mult, decaderea din dreptul de a exercita o functie publica nu este o masura arbitrara a primului-ministru, deoarece ea opereaza in temeiul legii si este supusa, potrivit art. 73 alin. (5) din lege, controlului judecatoresc. In consecinta, Curtea nu poate retine incalcarea art. 49 din Constitutie, astfel incat si critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 73 alin. (7) din lege urmeaza a fi respinsa.

    Fata de considerentele expuse mai sus, avand in vedere dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 49 si ale art. 113 alin. (1) din Constitutie, precum si ale art. 2 alin. (3), ale art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    I. Constata ca procedura de adoptare a Legii privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei este constitutionala.
    2. Constata ca prevederile titlului IV si ale art. 73 alin. (7) din lege sunt constitutionale.

    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Definitiva si obligatorie.
    Dezbaterea a avut loc la data de 16 aprilie 2003 si la aceasta au participat: Nicolae Popa, presedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Serban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu si Ioan Vida, judecatori.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Gabriela Dragomirescu