Decizia Nr.1426 din 25.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, excepţie ridicată de Cabinetul de avocatură „Postelnicu Alina“ în Dosarul nr. 3.389/291/2009 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.394D/2010. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat reglementează obligaţiile locatarului/utilizatorului, obligaţii adecvate poziţiei ocupate, fără a contraveni prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Totodată, arată că, potrivit art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, în cazul înregistrării de daune şi al încasării sumelor din asigurarea bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing, părţile pot conveni stingerea creanţelor reciproce prin compensare, în condiţiile legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.389/291/2009, Tribunalul Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, excepţie ridicată de Cabinetul de avocatură „Postelnicu Alina“.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 din Legea fundamentală. Nu există un echilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, ci finanţatorul devine avantajat prin faptul că beneficiază de o contraprestaţie în condiţiile în care cel ce utilizează bunul rămâne fără folosinţa acestuia.Tribunalul Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate instituie un tratament juridic identic pentru toţi locatorii/finanţatorii, pe de-o parte, şi pentru toţi locatarii/utilizatorii, pe de altă parte, astfel că cele două părţi ale contractului de leasing fac parte din două categorii distincte, având fiecare drepturi şi obligaţii specifice. Dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi au în vedere aplicarea unui tratament identic la situaţii identice, or tratamentul juridic diferenţiat în cazul părţilor unui contract de leasing este pe deplin justificat de situaţia specifică a categoriilor de persoane cărora li se adresează norma legală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 10 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cu următorul conţinut:Locatarul/utilizatorul se obligă: [...] f)să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi împrumută din caracteristicile altor contracte, contractul de leasing este un contract complex, de sine stătător, a cărui particularitate determină drepturi şi obligaţii specifice părţilor contractante. Totodată, în analiza drepturilor şi obligaţiilor ce revin părţilor contractului de leasing, trebuie avut în vedere că operaţiunile de leasing presupun, în general, existenţa mai multor participanţi, după cum urmează, locatorul/finanţatorul, locatarul/utilizatorul, societatea de asigurare şi furnizorul desemnat de locatar/utilizator.Astfel, Curtea constată că drepturile şi obligaţiile părţilor contractului de leasing, inclusiv obligaţia ce-i incumbă locatarului/utilizatorului potrivit art. 10 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, sunt determinate de particularitatea acestei operaţiuni, neavând un caracter discriminatoriu, acestea fiind adecvate poziţiei specifice pe care fiecare parte a contractului o deţine în raporturile ce se creează.De altfel, Curtea observă că însuşi textul criticat dispune că această obligaţie cade în sarcina locatarului/utilizatorului numai în cazul în care nu există o stipulaţie contrară, iar potrivit art. 11 din ordonanţă în cadrul operaţiunilor de leasing drepturile şi obligaţiile părţilor vor fi stipulate în contract şi nu vor fi limitate la prevederile art. 9 şi 10. Astfel, părţile pot stipula în contract clauze pe care le consideră mai favorabile.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, excepţie ridicată de Cabinetul de avocatură „Postelnicu Alina“ în Dosarul nr. 3.389/291/2009 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu