DECIZIE Nr.
142 din 20 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 213 din 29 martie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie
ridicată de Laurenţiu Tăiatu şi Bogdan Ştefan Basalic din Bucureşti în Dosarul
nr. 18.742/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate, întrucat apreciază
că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale
invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 15 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 18.742/3/CA/2006, Tribunalul Bucureşti -Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată
de Laurenţiu Tăiatu şi Bogdan Ştefan Basalic din Bucureşti într-o cauză avand ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei se
susţine că textul de lege criticat, care permite emiterea unei autorizaţii de
construire pentru (în cauză) un teren aflat în litigiu, contravine prevederilor
constituţionale ale: art. 21 alin. (3) teza întai,
privind dreptul la un proces echitabil, întrucat „creează
un statut preferenţial uneia din părţile litigiului"; art. 44 alin. (1)
privind garantarea dreptului de proprietate privată în limitele şi condiţiile
stabilite de lege şi art. 136 alin. (5), care consacră inviolabilitatea
proprietăţii private, deoarece şi solicitantul care nu este titularul dreptului
de proprietate poate obţine autorizaţie de construire, ceea ce provoacă şi
perpetuează o „stare de incertitudine şi nesiguranţă în circuitul civil"
şi o abatere de la scopul general al reglementării. In acest sens, se invocă cauza Vasilescu împotriva Romaniei, 1998 prin care s-a statuat că violare a dreptului de proprietate există
şi atunci cand unei persoane
nu i se acordă dreptul de a se folosi în mod normal de
proprietatea sa; art. 53 privind restrangerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deşi restrangerea nu este justificată de niciunul din
cazurile expres prevăzute de acesta; art. 52 referitor la vătămarea dreptului
persoanei de o autoritate publică, constand în „înlăturarea oricărei forme de răspundere a autorităţii
publice" pentru o „autorizaţie de construcţie care nu poate produce
efectele juridice în vederea căreia a fost emisă".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In
esenţă, în opinia instanţei de judecată, textul de lege criticat „este o
aplicare a principiului răspunderii civile delictuale", care instituie „o
exonerare de răspundere a autorităţii emitente a autorizaţiei de construire sub
condiţia îndeplinirii cerinţelor" principului menţionat. Aşa fiind,
consideră că nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991, republicată,
cu modificările ulterioare, sunt constituţionale, nefiind contrare prevederilor
din Constituţie invocate ca fiind încălcate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (9) teza a doua
din Legea nr. 50/1991, în redactarea cuprinsă în articolul unic pct. 9 din
Legea nr. 119/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
122/2004 pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 412 din 16 mai 2005, care prevede: „[...] Autoritatea emitentă a autorizaţiei nu este responsabilă
pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, la momentul
emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti
privind imobilul - teren şi/sau construcţii - aparţinand exclusiv solicitantului."
In opinia autorului excepţiei,
textul de lege criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor
constituţionale ale: art. 21 alin. (3) teza întai - „Părţile au dreptul la un proces echitabil", art. 44 alin. (1) teza întai - „Dreptul
la proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate", art. 136 alin. (5) - „Proprietatea
privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice", art. 53 - „Restrangerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi"şi art. 52 - „Dreptul persoanei vătămate de
o autoritate publică".
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
In legătură cu susţinerile privind încălcarea art. 21
alin. (3) din Constituţie, referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil
şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea constată că textul
criticat nu este de natură să îngrădească dreptul părţilor interesate de a
apela la instanţele judecătoreşti şi de a beneficia de toate drepturile şi
garanţiile menite să le asigure acest drept. Aceasta, deoarece autorizaţia de
construire emisă de autoritatea administraţiei publice, sub rezerva lipsei
responsabilităţii pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de
existenţa, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul
instanţelor judecătoreşti, este supusă controlului judecătoresc al instanţei de
contencios administrativ. Aşadar, critica referitoare la contradicţia cu
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) nu poate fi reţinută.
De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica privind
încălcarea art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, întrucat emiterea autorizaţiei de construire după
îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege nu este de natură să
aducă atingere dreptului de proprietate. In măsura în
care dobandirea dreptului de proprietate are loc fără
respectarea condiţiilor legale, titularul dreptului va suporta sancţiunile
stabilite prin lege. Totodată, invocarea în sprijinul acestor susţineri a Cauzei Vasilescu împotriva Romaniei, 1998, care are ca obiect nelegalitatea
confiscării unor bunuri proprietatea reclamantului, nu are relevanţă în
prezentul dosar, prin care se solicită „rectificarea cadastrală a proprietăţii",
„stabilirea corectă a graniţelor terenurilor" şi, în mod corespunzător,
anularea autorizaţiei de construire emise de Primăria Sectorului 1, pană la soluţionarea definitivă a litigiului.
Cu referire la invocarea dispoziţiilor constituţionale
ale art. 52, Curtea constată că legea criticată prevede suficiente garanţii în
vederea asigurării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, prin
reglementarea, în cuprinsul art. 12 din aceeaşi lege, a posibilităţii de
anulare de către instanţele de contencios administrativ a autorizaţiilor de construire emise cu
încălcarea prevederilor legale. Aşa fiind, şi această critică urmează a fi
înlăturată.
In sfarşit, Curtea constată că,
prin cuprinsul lor, dispoziţiile art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr.
50/1991 nu restrang exerciţiul
unor drepturi sau libertăţi fundamentale, astfel că nici raportarea criticii la
art. 53 din Constituţie nu poate fi reţinută.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de
Laurenţiu Tăiatu şi Bogdan Ştefan Basalic din Bucureşti în Dosarul nr.
18.742/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu