DECIZIE   Nr. 1395 din 26 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 si 8 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 843 din 16 decembrie 2010

Augustin Zegrean                       - presedinte

Aspazia Cojocaru                       -judecator

Acsinte Gaspar                           -judecator

Petre Lazaroiu                            -judecator

Mircea Stefan Minea                  -judecator

Ion Predescu                              -judecator

Puskas Valentin Zoltan               -judecator

Tudorel Toader                           -judecator

Afrodita Laura Tutunaru              - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 si 8 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Federalcoop Constanta în Dosarul nr. 17.740/212/2009 (nr. 17.741/212/2009) al Tribunalului Constanta - Sectia penala.

Dezbaterile au avut loc în ziua de 12 octombrie 2010 si au fost consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru 19 octombrie 2010 si mai apoi pentru 26 octombrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 16 decembrie 2009, pronuntata în Dosarul nr. 17.740/212/2009 (nr. 17.741/212/2009), Tribunalul Constanta - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 2 si 8 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Federalcoop Constanta.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile legale mentionate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie si art. 24 referitoare la Dreptul la aparare, deoarece nu exista nicio sanctiune disciplinara asupra primului-procuror care nu solutioneaza plângerile în termen.

Tribunalul Constanta - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 2 si 8 din Codul de procedura penala cu denumirea marginala Plângerea în fata judecatorului împotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata, care are urmatorul continut:

„In cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plângerea în termenul prevazut în art. 277, termenul prevazut în alin. 1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile.

Judecatorul pronunta una dintre urmatoarele solutii:

a)  respinge plângerea, prin sentinta, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata, mentinând rezolutia sau ordonanta atacata;

b) admite plângerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmaririi penale, dupa caz. Judecatorul este obligat sa arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodata faptele si împrejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin care anume mijloace de proba;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, când probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozitiile privind judecata în prima instanta si caile de atac aplicându-se în mod corespunzator."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului sau din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. 524 din 11 octombrie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedura penala, statuând ca „art. 2781 din Codul de procedura penala reprezinta un raspuns la necesitatea consacrarii legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instantei de judecata competente atunci când este nemultumita de solutia data plângerii sale contra actelor procurorului, asadar o concretizare a dispozitiilor constitutionale privind dreptul de acces liber la justitie. In vederea garantarii dreptului la un proces echitabil, solutionat într-un termen rezonabil, legiuitorul a prevazut în mod expres, în cuprinsul art. 2781 din Codul de procedura penala, dreptul persoanei vatamate de a formula plângere direct la instanta de judecata în cazul în care procurorul nu se conformeaza prevederilor art. 277 din Codul de procedura penala, potrivit carora «procurorul este obligat sa rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de îndata persoanei care a facut plângerea modul în care a fost rezolvata». Astfel, în conformitate cu art. 2781 alin. 2 din Codul de procedura penala, «în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plângerea în termenul de 20 de zile prevazut în art. 277, termenul de 20 de zile prevazut în alin. 1 curge de la data expirarii termenului de 20 de zile». Asa fiind, este neîntemeiata critica potrivit careia eventuala nesolutionare a plângerii de catre procuror sau solutionarea cu întârziere a acesteia ar avea drept consecinta împiedicarea accesului la justitie, câta vreme termenul de formulare a plângerii la instanta curge, în ipotezele aratate, de la data expirarii termenului legal de solutionare a acesteia de catre procuror".

De asemenea, prin Decizia nr. 1.212 din 24 septembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14 octombrie 2009, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedura penala, statuând ca „prevederile legale criticate se aplica fara privilegii ori discriminari tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate si nu sunt de natura a afecta în vreun fel exercitiul vreunui drept ori al unei libertati.

[...] Curtea constata ca accesul la justitie al persoanelor nemultumite de solutiile date de procuror în faza de urmarire penala a procesului penal este asigurat, partile având posibilitatea sa îsi apere drepturile si interesele în cursul judecatii prin mijloacele prevazute de lege si cu respectarea tuturor garantiilor procesuale. Astfel, prevederile art. 2781 din Codul de procedura penala sunt menite tocmai sa asigure accesul la justitie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecata, iar pe de alta parte, în plângerea formulata împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului nu se judeca însasi cauza, ci doar temeinicia si legalitatea solutiilor pronuntate de procuror (si nicidecum temeinicia si legalitatea actelor prin care procurorul ierarhic superior a solutionat ori nu plângerea), pe baza probelor administrate în cursul urmaririi penale si a eventualelor probe scrise, înfatisate instantei de partile în proces.

In limitele obiectului acestor categorii de cauze, partile, depunând un minim de diligenta pentru prezervarea dreptului conferit de textul legal criticat, se pot plânge împotriva ordonantei sau rezolutiei de netrimitere în judecata, având, iata, posibilitatea sa demonstreze atât caracterul incomplet al urmaririi penale, cât si aprecierea eronata a probelor pe care s-a întemeiat solutia emisa de procuror".

Deoarece pâna în prezent nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata, inclusiv sub aspectul consecintelor privitoare si la art. 2781 alin. 8 din Codul de procedura penala cât priveste posibilitatea judecatorului de a respinge plângerea ca tardiva.

Distinct de acestea, Curtea mai constata urmatoarele:

Faptul ca prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plângerea în termenul prevazut în art. 277 nu este un neajuns al textului criticat, întrucât prin aceasta reglementare legiuitorul a urmarit sa dea eficienta dreptului de acces liber la justitie, sens în care partea, neprimind vreun raspuns în termenul prevazut de lege, se poate adresa judecatorului cu plângere împotriva solutiei de netrimitere. In plus, nu poate fi primita teza potrivit careia justitiabilul nu poate cunoaste momentul din care începe sa curga termenul de decadere instituit de art. 2781 alin. 1 din Codul de procedura penala, întrucât tocmai în alineatul 2 a statuat univoc acest lucru. In sfârsit, prin reglementarea contestata s-a urmarit, printre altele, sa nu se tergiverseze în mod nejustificat solutionarea unei cauze penale, asa încât o eventuala nerespectare a dispozitiilor legale potrivit carora procurorul este obligat sa rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primire sa nu se transforme într-o sanctiune pentru justitiabil, care, într-o atare situatie, este obligat sa astepte sine die o comunicare din partea celui obligat sa rezolve plângerea sa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 si 8 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Federalcoop Constanta în Dosarul nr. 17.740/212/2009 (nr. 17.741/212/2009) al Tribunalului Constanta - Sectia penala.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 26 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru