DECIZIE Nr.
1385 din 26 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 822 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Cristina Toma -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Silvertrans" - S.R.L, din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.181/1.371/2008 al
Tribunalului Comercial Mureş - Falimente.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.181/1.371/2008, Tribunalul Comercial
Mureş - Falimente a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Silvertrans" - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză având ca
obiect deschiderea procedurii insolvenţei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate aduc
atingere dreptului debitorului de a-şi formula apărarea în mod corespunzător şi
într-un termen rezonabil, întrucât acestea pornesc de la o prezumţie de
insolvenţă, întemeiată pe simplul fapt că nu s-a achitat la scadenţă o anumită
obligaţie, prezumţie pe care debitorul este obligat să o răstoarne, deşi ar fi
fost normal ca reclamantul să facă dovada incapacităţii de plată a debitorului.
Consideră că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât
creditorul, în calitate de reclamant, beneficiază în materie de probaţiune de o
prezumţie, iar debitorul trebuie să întoarcă sarcina probei şi să răstoarne
această prezumţie, fapt ce limitează egalitatea cetăţenilor şi accesul liber la
justiţie, cu privire la posibilităţile efective de formulare a punctului de
vedere al debitorului. Arată că dreptul la apărare al debitorului este afectat
de termenul redus în care acesta are posibilitatea legală de a-şi formula
punctul de vedere cu privire la pretenţiile reclamantului. Consideră că
restrângerea drepturilor constituţionale, statuată de textul de lege criticat,
este aplicată în mod discriminatoriu şi reprezintă o anihilare a dreptului
debitorului de a putea formula o contestaţie la cererea de deschidere a
procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.
Tribunalul Comercial Mureş - Falimente apreciază că excepţia
de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 359 din 21 aprilie 2006, având următorul cuprins: „Orice creditor
îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege
împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere
introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de
către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor
debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor,
art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la
dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi. De asemenea, autorul invocă şi încălcarea prevederilor
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice, referitor la egalitatea în faţa tribunalelor şi
curţilor de justiţie.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006,
raportate la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate în
cauza de faţă, respingând excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 775
din 19 noiembrie 2008, Curtea a constatat, referindu-se la condiţiile în care
orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de
insolvenţă, că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege şi că
introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de
insolvenţă. Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc condiţiile
prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice şi vor fi respinse de
judecătorul-sindic. De asemenea, Curtea a reţinut că textele de lege criticate
constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126
alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. In
virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor
situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale,
derogatorii de la regulile dreptului comun.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate
raportată la prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin
Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, reţinând că o atare critică este lipsită de temei,
întrucât accesul liber la justiţie, ca de altfel orice drept fundamental,
consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care
este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea
drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de
drept. Stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire
dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în
concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru aceleaşi
argumente, dispoziţiile de lege criticate nu înfrâng nici prevederile art. 53
din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Silvertrans" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.181/1.371/2008 al
Tribunalul Comercial Mureş -Falimente.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma