DECIZIE   Nr. 1355 din 21 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 7 alin. (9) si art. 206 28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 33 din 13 ianuarie 2011

Augustin Zegrean                        - presedinte

Acsinte Gaspar                            -judecator

Petre Lazaroiu                             -judecator

Ion Predescu                               -judecator

Puskas Valentin Zoltan                -judecator

Tudorel Toader                            -judecator

Daniela Ramona Maritiu              - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 192 alin. (7) si art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Megani" - S.A. din Târgoviste în Dosarul nr. 1.210/315/2008 al Tribunalului Dâmbovita- Sectia civila.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public. în ceea ce priveste dispozitiile art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, arata ca acestea au fost abrogate, solutia legislativa nefiind preluata de noul text, astfel ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila. In ceea ce priveste dispozitiile art. 192 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, reprezentantul Ministerului Public arata ca solutia legislativa continuta de acestea a fost preluata de catre dispozitiile art. 2067 alin. (9), exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii fiind neîntemeiata.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele: Prin Incheierea din 24 aprilie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 1.210/315/2008, Tribunalul Dâmbovita - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 192 alin. (7) si art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Megani" - S.A. din Târgoviste.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca textele criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 45 si art. 135 alin. (2) din Constitutie. In esenta, arata ca „libertatea economica garantata persoanei nu se conciliaza cu aplicarea unor sanctiuni fiscale inhibitorii", statul român abatându-se „de la obligatia constitutionala de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie". Antrepozitarul, caruia i-a fost revocata autorizatia, este pus în situatia de a plati anticipat acciza pentru stocurile de produse accizabile detinute la data revocarii, iar pentru comercializarea acestor stocuri este obligat sa ceara acordul autoritatii fiscale competente, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3), art. 45 si art. 135 alin. (2) din Constitutie.

Tribunalul Dâmbovita - Sectia civila arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arata ca dispozitiile art. 192 alin. (7) si art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate, în mod expres, prin dispozitiile art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2009. Or, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare. Având în vedere dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 192 alin. (7) si art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este inadmisibila.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezulta din încheierea de sesizare sunt dispozitiile art. 185 alin. (12) si ale art. 192 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

Prin art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, dispozitiile art. 185 alin. (12) si ale art. 192 alin. (7) au fost abrogate. Ordonanta de urgenta a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 11 mai 2010.

Solutia legislativa cuprinsa de aceste dispozitii a fost preluata, partial, în art. 2067 alin. (9) si art. 20628 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Astfel, Curtea se va pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2067 alin. (9) si art. 20628 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Textele art. 185 alin. (12) si ale art. 192 alin. (7) aveau urmatorul continut:

-Art. 185 alin. (12): „Antrepozitarii autorizati, carora Ie-a fost suspendata, revocata sau anulata autorizatia si care detin stocuri de produse accizabile la data suspendarii, revocarii ori anularii, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autoritatii fiscale competente, în conditiile prevazute de norme.";

- Art. 192 alin. (7): „In cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibila si care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revoca ori se anuleaza autorizatia, acciza devine exigibila la data comunicarii revocarii sau anularii autorizatiei pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.";

Textele criticate au în noua formulare urmatorul continut:

- Art. 2067 alin. (9): „In cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibila, se considera eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizatia. Acciza devine exigibila la data la care decizia de revocare a autorizatiei de antrepozit fiscal produce efectele ori la data comunicarii deciziei de anulare a autorizatiei de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.";

- Art. 20628 alin. (12): „Antrepozitarii autorizati, carora Ie-a fost suspendata, revocata sau anulata autorizatia si care detin stocuri de produse accizabile la data suspendarii, revocarii ori anularii, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite -, în conditiile prevazute de normele metodologice."

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) - Statul român, art. 45 - Libertatea economica si art. 135 alin. (2) - Economia României.

1.   Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, anterior modificarii survenite prin intermediul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2009, antrepozitarii autorizati, carora le era suspendata, revocata sau anulata autorizatia si care detineau stocuri de produse accizabile la data suspendarii, revocarii ori anularii, puteau valorifica produsele înregistrate în stoc numai cu acordul autoritatii fiscale competente, în conditiile prevazute de norme. Ulterior modificarii, textul nu mai prevede obligatia antrepozitarilor autorizati, aflati în situatia aratata, de a solicita acordul autoritatii fiscale competente pentru valorificarea produselor înregistrate în stoc, aceasta valorificare putându-se face sub singura conditie de a se respecta normele metodologice.

Curtea constata ca, în atare situatie, critica autorului exceptiei cu privire la acest aspect a ramas fara obiect, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20628 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal devenind inadmisibila.

2.  In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2067 aiin. (9) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constata ca aceasta nu este întemeiata. Astfel, Curtea retine ca libertatea economica reglementata de prevederile art. 45 din Legea fundamentala nu este absoluta; atât accesul liber al persoanei la o activitate economica, cât si exercitarea acestuia se desfasoara „în conditiile legii". In contextul asigurarii libertatii economice, statul are obligatia sa impuna reguli de disciplina economica, pe care agentii economici trebuie sa le respecte, iar legiuitorul are competenta de a stabili sanctiunile corespunzatoare pentru nerespectarea acestora.

De asemenea, Curtea constata ca prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (1), potrivit carora economia României este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, trebuie interpretate si aplicate în concordanta cu cele ale alin. (2) lit. a) si b) al aceluiasi articol, care prevad obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, precum si protejarea intereselor nationale în activitatea economica.

Impunerea de catre stat a unui climat de disciplina economica reflectat în stabilirea de catre legiuitor a momentului exigibilitatii accizelor nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 45 si art. 135 alin. (2), ci se circumscrie obligatiei statului de a asigura protejarea intereselor nationale în activitatea economica, financiara si valutara, ceea ce presupune posibilitatea statului de a reglementa orice masuri în privinta producerii si comercializarii produselor accizabile, inclusiv masuri derogatorii de la regulile generale.

In acest context, Curtea observa ca, potrivit dispozitiilor art. 2065 si 2066 din Codul fiscal, produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii acestora sau la momentul importului, iar acciza devine exigibila în momentul distribuirii acestor produse pentru consum. De asemenea, în continuarea acestor dispozitii, legiuitorul, în art. 2067 alin. (1)-(9) din Codul fiscal, defineste notiunea de eliberare pentru consum.

In continuare, analizând dispozitiile art. 2067 alin. (9) din Codul fiscal si prin prisma celorlalte aliniate, Curtea observa ca, în cazul în care pentru un antrepozit fiscal se revoca sau se anuleaza autorizatia, suntem în prezenta unor produse depozitate dar neaccizate înca, deoarece acciza nu a fost exigibila anterior. Daca acciza nu ar deveni exigibila la data la care decizia de revocare a autorizatiei de antrepozit fiscal îsi produce efectele ori la data comunicarii deciziei de anulare a autorizatiei de antrepozit fiscal, ne-am gasi în situatia în care, desi antrepozitarul detine produse accizabile la care acciza nu a fost platita, acestor produse nu li s-ar mai putea percepe acciza, ceea ce, din punct de vedere al principiilor fiscale, ar fi inadmisibil.

Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 2067 alin. (9) din Codul fiscal sunt conforme cu cerintele economiei de piata, în stadiul actual de dezvoltare a societatii românesti, precum si cu regulile necesare pentru asigurarea libertatii comertului în ansamblul general al economiei din tara noastra, fapt pentru care propunem respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a acestor dispozitii ca fiind neîntemeiata.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

1.  Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20628 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Megani" - S.A. din Târgoviste în Dosarul nr. 1.210/315/2008 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia civila.

2.  Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2067 alin. (9) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de acelasi autor al exceptiei, în acelasi dosar.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 21 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu