DECIZIE Nr.
1279 din 8 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2),
art. 23 alin. (2) si art. 26 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 849 din 8 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (2) şi
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, invocată de
Mihai Costea în Dosarul nr. 296/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti, excepţie ce face obiectul Dosarului nr. 1.751 D/2009.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.811
D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
20 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie
invocată de Omer Kaya în Dosarul nr. 855/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.751 D/2009 şi nr. 1.811
D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 1.811 D/2009 la Dosarul nr. 1.751 D/2009, care
a fost primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 25 martie 2009 şi, respectiv, 13
aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 296/302/2009 şi, respectiv, nr.
855/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20
alin. (2), art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (2) şi art. 26 alin. (2) din Legea
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Mihai Costea şi,
respectiv, Omer Kaya.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similară în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că
dispoziţiile art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2) şi art! 23 alin. (2) din
Legea nr.275/2006 sunt neconstituţionale, deoarece „stabilirea în mod arbitrar
şi pe criterii imprecis determinate nu pot decât să determine o inegalitate a
cetăţenilor în faţa legii, lăsată la îndemâna unui organ de autoritate publică
aşa cum este Comisia de individualizare a regimului de executare a
pedepsei". Aprecierea că decizia o are judecătorul delegat este neconformă
cu dreptul la integritate psihică, întrucât acesta decide pe baza raportului
Comisiei, care poate dispune „în mod excepţional", fără stabilirea unor
limite, ce înseamnă regimul pe care urmează să îl suporte deţinutul. Se
conchide în sensul că sintagma „în mod excepţional" îngrădeşte nepermis
drepturile fundamentale şi se impune înlăturarea ei. In ceea ce priveşte
celelalte dispoziţii din Legea nr. 275/2006 criticate, se susţine că sunt
neconstituţionale în raport de art. 24 din Constituţie, deoarece, în faţa
judecătorului delegat, persoana condamnată nu poate beneficia de un apărător
ales sau din oficiu.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că, prin decizii recente, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra
aceloraşi aspecte.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului, invocând
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că dispoziţiile
criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cuprinse
în art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2) şi art. 23 alin. (2), având un conţinut
identic, respectiv: „In mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a
infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea
persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de
severitate.", precum şi cele ale art. 26 alin. (2) din acelaşi act
normativ, potrivit cărora „Schimbarea regimului de executare a pedepselor
privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se
poate dispune dacă persoana condamnată a avut o bună conduită şi a făcut
eforturi serioase pentru reintegrare socială, în special în cadrul
activităţilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi
asistenţă socială, al instruirii şcolare şi al formării profesionale, precum şi
în cadrul muncii prestate".
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în
stat, în art. 16 - Egalitatea în drepturi, în art. 22 - Dreptul la
viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi în art. 24 - Dreptul la
apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate în raport de prevederile Legii fundamentale invocate în
prezenta cauză, şi faţă de critici similare.
In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.143 din
15 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
679 din 9 octombrie 2009, Decizia nr. 180 din 12 februarie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, Decizia
nr. 1.308 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008, Decizia nr. 827 din 2 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie
2007, şi Decizia nr. 534 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428 din 27 iunie 2007, prin care Curtea a respins,
pentru considerentele acolo reţinute, excepţii de neconstituţionalitate având
ca obiect aceleaşi texte din Legea nr. 275/2006, criticate fie distinct, fie
alături de alte dispoziţii ale aceleiaşi legi.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată anterior, precum
şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (2) şi art.
26 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie
ridicată de Mihai Costea şi, respectiv, Omer Kaya în dosarele nr. 296/302/2009
şi, respectiv, nr. 855/302/2009 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta