DECIZIE Nr.
1220 din 18 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (2) lit. a) si art. 46
alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 24 ianuarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46
alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Marian
Oprişan în Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007) al
Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4
decembrie 2007 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, iar, în urma
deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18 decembrie
2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007), Tribunalul
Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15
alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al
muniţiilor. Excepţia a fost ridicată de Marian Oprişan într-o cauză având
ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, prin aceea că
prevăd suspendarea dreptului de deţinere a armelor, respectiv a dreptului de
port şi folosire a armelor letale în cazul în care deţinătorul armei a dobândit
calitatea de învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte săvârşite cu
intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai
mare de 1 an, încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul la viaţă şi la
integritate fizică şi psihică al persoanelor care, datorită funcţiei publice
deţinute, au posibilitatea legală de a procura arme de apărare şi pază;
totodată, textele operează restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, contrare prevederilor art. 53 din Constituţie şi art. 29
paragraful 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
In opinia autorului excepţiei, la dispunerea aplicării
măsurii de suspendare a permisului de portarma, legiuitorul ar fi trebuit să ia
în considerare tipul infracţiunii, condiţiile în care a fost săvârşită fapta şi
eventualele rezultate, deoarece această măsură reprezintă o sancţiune ce are ca
scop pedepsirea unei persoane puse sub acuzaţie şi nu o măsură care să
satisfacă cerinţele moralei, ordinii publice sau bunăstării generale. In plus,
este refuzat dreptul la propria siguranţă şi la apărare, în condiţiile în care, în virtutea funcţiei de
demnitate publică deţinute de o anumită persoană, aceasta este expusă unor
acţiuni îndreptate împotriva sa; or, aceasta a fost tocmai raţiunea pentru care
legiuitorul a recunoscut acestei categorii de persoane dreptul la portarma,
potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 295/2004.
Tribunalul Vrancea -
Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal susţine, în opinia sa, că, „într-adevăr, există unele neconcordanţe
şi chiar contradicţii" între textele legale invocate, pe de o parte, şi
normele constituţionale şi cele prevăzute în Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, pe de altă parte. „Drept urmare, ar fi necesar o armonizare
a acestor texte, o delimitare a infracţiunilor pentru care se pot dispune
măsurile enumerate, precum şi o precizare cu privire la organele competente să
le dispună".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că
Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor conţine
reglementări clare privind cazurile de anulare a autorizaţiei şi, respectiv, a
dreptului de a purta arme, fiind conforme cu legislaţia în materie a Uniunii
Europene. Ca atare, susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea
art. 23 alin. (11), art. 22 şi a art. 53 din Constituţie nu pot fi reţinute.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 30 alin. (2) lit. a) şi ale art. 46 alin. (1) lit. a),
raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul
armelor şi al muniţiilor, sunt constituţionale. Aceasta, deoarece textele
legale criticate nu prejudecă vinovăţia, pe de o parte, ci instituie măsuri
preventive, justificate de necesitatea împiedicării săvârşirii de noi fapte
contrare prevederilor legale, iar pe de altă parte, impun o anumită limitare a
integrităţii fizice a persoanei, care se circumscrie, însă, scopului prevăzut
de art. 53 din Constituţie, acela al desfăşurării în bune condiţii a
instrucţiei penale şi al apărării ordinii publice. In plus, autorul excepţiei
critică textele de lege vizate din perspectiva unei omisiuni de reglementare,
ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 30 alin.( 2)
lit. a) şi ale art. 46 alin.
(1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004
privind regimul armelor şi al muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004. Aceste texte au următoarea
redactare:
- Art. 30 alin. (2) lit. a): „Incetarea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor (...)
(2) Dreptul de deţinere a armelor se suspendă în
următoarele situaţii:
a) titularul se află în situaţia prevăzută la art.
15 alin. (1) lit. d);";
- Art. 46 alin. (1) lit. a): „Suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor letale
(1) Suspendarea dreptului de port şi folosire a
armelor letale se dispune de către organul competent care a acordat acest
drept, în următoarele situaţii:
a) titularul dreptului se află în situaţia prevăzută
la art. 15 alin. (1) lit. d);";
- Art. 15 alin. (1) lit. d): „Condiţii de acordare a autorizaţiei de procurare a armelor letale
(1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se
acordă persoanelor prevăzute la art. 14 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: (...) d) nu
sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu
intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai
mare de 1 an."
In opinia autorului excepţiei,
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor: art. 23 alin. (11) şi
art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la
prezumţia de nevinovăţie; art. 22 din Constituţie şi art. 3 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la viaţă şi la
integritatea fizică şi psihică; art. 53 din Constituţie şi art. 29 paragraful 2
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile legale
criticate conţin una dintre condiţiile de suspendare a dreptului de deţinere,
de port şi de folosire a armelor letale, şi anume aceea potrivit căreia
persoana îndreptăţită, în temeiul art.14 alin. (2) - (5) din Legea nr.
295/2004, la procurarea de arme de apărare şi de pază, să nu aibă calitatea de
învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie,
pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1
an. Aceasta este, de fapt, una dintre condiţiile necesare pentru acordarea
autorizaţiei de procurare a armelor letale şi care, în momentul în care nu mai
este îndeplinită, atrage, potrivit art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46 alin.
(1) lit. a) din legea criticată, suspendarea dreptului de deţinere, de port şi
de folosire a armelor letale.
Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 30
alin. (2) lit. a) şi ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin.
(1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor,
sunt neconstituţionale, deoarece măsura de suspendare a dreptului de deţinere,
de port şi folosire a armelor de apărare şi de pază, în condiţiile prevăzute de
textele de lege criticate, este de natură să încalce principiul prezumţiei de
nevinovăţie, dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi
„dreptul la propria siguranţă" şi apărare al persoanei care, având
calitatea de învinuit sau inculpat într-o cauză, pentru fapte săvârşite cu
intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai
mare de 1 an, continuă să exercite o funcţie de demnitate publică. Susţine că
legea acordă acestor categorii de persoane dreptul de deţinere, de port şi de
folosire a armelor având în vedere tocmai raţiuni ce ţin de protecţia şi
siguranţa fizică şi psihică a lor, iar acest drept nu poate fi retras pe timpul
exercitării funcţiei de demnitate publică, fără a pune în pericol drepturile şi
valorile mai sus invocate.
Curtea constată că susţinerile
de neconstituţionalitate pornesc de la o abordare greşită a textelor de lege
criticate. Persoanele prevăzute de lege, care îndeplinesc o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii publice, pe perioada în care au această calitate, la fel
ca şi demnitarii, magistraţii, diplomaţii sau poliţiştii, au, într-adevăr,
potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 295/2004, vocaţia, posibilitatea
legală de a procura arme de apărare şi de pază, în virtutea calităţii speciale
pe care o au. La acordarea autorizaţiei de procurare a armelor letale,
categoriile de persoane prevăzute la art. 14 alin.(2)-(5), printre care, deci,
şi cele care îndeplinesc o funcţie de autoritate publică, trebuie să
îndeplinească, însă, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 15. Una dintre
acestea, prevăzută la lit. d) a alin. (1), este aceea ca solicitantul să nu fie
învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie,
pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1
an.
Această condiţie a fost avută
în vedere, în mod simetric, şi pentru cazurile de suspendare a dreptului de
deţinere, de port şi de folosire a armelor letale, din raţiuni evidente, ce
ţin, în primul rând, de opţiunea legiuitorului în materie de politică penală a
statului.
Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei că
„sancţiunea privind suspendarea permisului de portarma să fie un atribut
exclusiv al organului de urmărire penală, sub controlul exercitat de instanţele
judecătoreşti", este de observat că legiuitorul a adoptat soluţia
juridică, potrivit căreia autoritatea care a aprobat cererea de eliberare a
autorizaţiei de procurare a armelor, respectiv a permisului de armă, aceasta să
ia şi măsura retragerii permisului de armă, în cazurile şi în condiţiile
prevăzute de lege.
Suspendarea acestui drept nu poate duce, în mod mediat,
la încălcarea dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică al
persoanei, indiferent de calitatea sa specială, aşa cum nici această calitate
nu poate impune exercitarea dreptului în afara condiţiilor prevăzute de lege.
In ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a principiului
prezumţiei de nevinovăţie, Curtea reţine că această critică este neîntemeiată,
deoarece textele de lege examinate nu operează în sensul prestabilirii unei
vinovăţii, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar şi preventiv,
pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. De asemenea,
nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie,
deoarece acesta prevede explicit că în cazul desfăşurării instrucţiei penale,
exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin
lege, corelându-se astfel cu textul legii criticate.
Aşa fiind, Curtea constată ca neîntemeiate criticile de
neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 22, art. 23 alin.
(11) şi art. 53 din Constituţie, precum şi ale art. 3, art. 11 şi art. 29
paragraful 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, urmând să respingă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi
ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d)din Legea
nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor.
Totodată, Curtea constată că, astfel cum au fost
formulate, criticile de neconstituţionalitate conţin mai degrabă recomandări de
lege ferenda în
materie, în sensul dorit de autorul excepţiei şi în funcţie de interpretarea şi
modalitatea de aplicare concretă a legii în cadrul litigiului în care a fost
invocată excepţia. Or, astfel de argumente de fapt, ca şi aprecierile personale
privind aspecte din perspectiva unor omisiuni de reglementare legislativă, nu
pot fi primite şi analizate de Curtea Constituţională, care, potrivit art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46
alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Marian
Oprişan în Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007) al
Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi