DECIZIE Nr.
118 din 15 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. i) din Ordonanta Guvernului
nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 173 din 12 martie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 83/1998
privind procedura falimentului băncilor, excepţie ridicată de Sorin Ovidiu
Vântu în Dosarul nr. 835/F/2004 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială -
Judecătorul-sindic.
La apelul nominal se prezintă Fondul de Garantare a
Depozitelor în Sistemul Bancar, prin consilier juridic Nicolae Plăiaşu, în
calitate de lichidator al părţii Banca Română de Scont - S.A. din Braşov.
Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentantul Fondului de Garantare a Depozitelor în
Sistemul Bancar arată că textul de lege criticat a fost abrogat împreună cu
toată Legea nr. 83/1998 prin Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, astfel că
excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă. Totuşi, în
măsura în care Curtea Constituţională va examina pe fond excepţia de
neconstituţionalitate, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, întrucât
criticile autorului excepţiei privesc aspecte de aplicare a legii, ceea ce
revine competenţei instanţei de judecată, iar nu celei de contencios
constituţional.
Reprezentantul Ministerului Public, arătând că
dispoziţiile de lege criticate, deşi au fost abrogate, se regăsesc în prezent în conţinutul art. 5 lit. i) din
Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, pune concluzii de respingere a excepţiei ca
inadmisibilă, întrucât consideră că aspectele invocate de autorul excepţiei
privesc aplicarea legii, iar nu substanţa normei
legale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 835/F/2004, Tribunalul Braşov - Secţia comercială -
Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu „excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă
Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 83/1998
privind procedura falimentului băncilor". Excepţia a fost ridicată de
Sorin Ovidiu Vântu cu prilejul soluţionării unei acţiuni în constatarea
nulităţii unor acte juridice privind transferul dreptului de proprietate.
In motivarea excepţiei autorul acesteia arată că textul de lege criticat a fost abrogat
prin Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004. Astfel, s-a ajuns în situaţia judecării
unei cauze în baza unui temei legal ce nu mai este în vigoare, ceea ce, în
opinia sa, contravine prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber
la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil, la principiul
egalităţii cetăţenilor în fata legii, precum şi dispoziţiilor care reglementează
intrarea in vigoare a legii.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială -
Judecătorul-sindic apreciază ca problemele
ridicate prin excepţie pun în discuţie aspecte legate de aplicarea legii în
timp, de înţelegerea şi aplicarea principiului ultraactivităţii legii, a căror
rezolvare intră în competenţa judecătorului-sindic. Cu toate acestea, suspendă
judecarea cauzei şi sesizează Curtea Constituţională pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 5 lit. i)
din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, dispoziţii ce nu aduc atingere dreptului
de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi nici
principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
Observa şi faptul că susţinerile autorului excepţiei pun în discuţie doar modul
de interpretare şi de aplicare a legii, ceea ce nu reprezintă o problemă de
constituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu' au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2)', ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Deşi Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. h) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2001, în realitate, constată că obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. h) din Legea
nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 22 aprilie 1998, dispoziţii modificate prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 24 octombrie 2001 şi
aprobată cu modificări prin Legea nr. 597/2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 827 din 18 noiembrie 2002.
De asemenea, Curtea constată
că, anterior sesizării sale, Legea nr. 83/1998, cu modificările şi completările
ulterioare, a fost abrogată prin art. 65 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004
privind falimentul instituţiilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 84 din
30 ianuarie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 30 iunie 2004. In acelaşi timp, Curtea observă că
soluţia legislativă a art. 10 lit. h) din Legea nr. 83/1998 a fost preluată cu
conţinut asemănător în art. 5 lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004,
care prevede: „Potrivit prezentei ordonanţe, principalele atribuţii ale
lichidatorului sunt:[...]
i) introducerea de acţiuni pentru anularea
constituirilor de garanţii sau a transferurilor de drepturi patrimoniale către
terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii
altor prestaţii executate, realizate de instituţia de credit debitoare în dauna
intereselor creditorilor, prin:
1. acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în
cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în
scop umanitar, derulate conform prevederilor legale;
2. operaţiuni comerciale în care prestaţia
instituţiei de credit debitoare 6 depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în
cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
3. acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii
procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în aceasta de a sustrage
bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel
drepturile;
4. acte de transfer de proprietate către un
creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia,
efectuate în cele 180 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe
care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al instituţiei de
credit debitoare este mai mică decât valoarea actului de transfer;
5. constituirea ori perfectarea unei garanţii reale
pentru o creanţă care era chirografară în cele 120
de zile anterioare deschiderii procedurii;
6. plăţi anticipate ale datoriilor efectuate în cele
120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese
stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;
7. acte încheiate cu persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit debitoare,
în anul anterior deschiderii procedurii; persoanele aflate în relaţii speciale
cu instituţia de credit debitoare sunt cele stabilite prin Ordonanţa Guvernului
nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a
depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;".
In aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe
asupra acestui din urmă text de lege.
In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat
contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi
(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un
proces echitabil, în art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi în art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul acesteia nu critică conţinutul textului de lege supus
controlului de constituţionalitate, esenţa reglementării acestuia, ci susţine
doar că acesta, fiind abrogat, nu mai poate fi aplicat, astfel că nu mai poate
constitui temeiul juridic al acţiunii ce formează obiectul cauzei.
In aceste condiţii, Curtea reţine că problemele
ridicate prin excepţie vizează exclusiv aplicarea legii şi acţiunea în timp a
unor norme juridice succesive. Or, rezolvarea unor asemenea probleme, conform
dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu intră in competenţa
Curţii Constituţionale, urmând a fi soluţionate de instanţa judecătorească.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. i) din Ordonanţa
Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, excepţie
ridicată de Sorin Ovidiu Vântu în Dosarul nr. 835/F/2004 al Tribunalului Braşov
- Secţia comercială - Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea